Un veșnic …teren de joacă

teren de joacă

teren de joacă

oare soarele nu se dă pe tobogan pe curcubeul colorat,

iar noaptea nu se joacă cu luna de-a v-ați ascunselea printre stele?…

oare frunzele nu se dau în leagăn pe aripi de vânt,

iar florile nu aleargă desculțe pe covorul de iarbă pufoasă?…

și oare marea nu stă pe nisip întinsă la soare,

iar muntele nu escaladează versanți impresionanți?…

dar oare primavara, vara, toamna și iarna nu s-au prins în roata horii …

…și nu știu sau nu vor să se mai oprească?..

oare tu și cu mine nu ne fugărim jucăuș, mai în glumă, mai în serios,

pe terenul de joacă al lui “noi doi” …uitând să mai plecăm acasă?..

sau nu ne luăm noi veșnic la întrecere uitând să mai ținem scorul

dar neuitând că bucuria jocului e cel mai mare câstig?!..

 

Anunțuri