mă căznește de zor un dor inspirat…
un dor iscusit,
… dor de creat
mă căznește de zor un dor inspirat…
un dor iscusit,
… dor de creat
domnul soare și doamna lună
peste lume își țin sfânta cunună
peste bolta cu astre
peste albastre
păsări măiastre
între pur și azur
de la pluto până la mercur
soarele luminează ziua și luna
luna luminează noaptea și cununa
sfânta taină a nunții
peste umbrele frunții
iar pe pământ tot noi doi,
cu lună și soare în noi,
ne foim orbi printre șoapte
și ne căutam steril printre acte
rătăcind între venus și marte
luna
ar vrea să aibă o poșetă din flori…
împletită din verde și multe culori,
din tulpini moi și dure și din flori mătăsoase
să o poarte mereu, cu mișcări grațioase
și din ea să răsară frunze fine și muguri,
să se-ntindă usor peste barete din ruguri,
cu buzunare pufoase ca din mușchi catifea-
o poșetă c-un strop de grădina în ea.
și ar fi minunat de-ar avea aranjată
cu frunze și flori, o pălărie asortată
și-o eșarfă ușoară în culori pastelate,
în adiere de vânt fluturându-i la spate…
cu poșeta din flori si culori și parfum
s-ar simți ca acasă oriunde pe drum…
mă muncește de mor un dor necurat…
un dor ascuțit,
… dor de plecat
…dincolo de grăbite priviri
roiesc zeci de speranțe
și trăiesc calde amintiri…
a venit primăvara și iubirea plutește
în aer, pe străzi, în ochi strălucește
i-am zis ca aș vrea o zi doar a noastră
și el mi-a dat o căpșună albastră!..
mi-a prins-o în piept, pe păr m-a atins,
în sufletul nostru o stea s-a aprins
pe cerul iubirii răsare și-o lună,
iar inima mea e o albastră căpșună…
nu pot trăi fără căpșuna albastră
și văd că deja a-nceput să roșească…
e plină de dulce, de soare si dor
căpșuna albastră, un cald mărțișor..
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.