Arhivă | aprilie 2015

Mai aproape

 

cu un mugure pur mai aproape de vară
cu o zi senină mai aproape de seară

 

cu o rază de soare în plus mai aproape de toamnă
cu o frunză căzută mai aproape de iarnă

 

cu o îmbrățișare mai aproape de tine
cu un gând curat mai aproape de sine

 

cu o inimă frântă mai aproape de marea iubire
cu o lacrimă mai aproape de împlinire

 

cu un apus mai aproape de ziua de mâine
cu un spic de grâu mai aproape de pâine

 

cu un strugure copt mai aproape de vin
cu o rugăciune mai aproape de senin

 

 

Cireșii…

se coc cireșele în lume
cireșii roz parcă-s în spume
alei, arcade, nuanțe de cald
pierdute pe fundal smarald

cu muguri mici, mai deși, mai rari,
cu flori pufoase, alb-roz miri solari,
ai vrea să poți să le cuprinzi
în suflet cumva să ți le-aprinzi
ca un buchet de  roz tinerețe
de o nespusă frumusețe…

privind pierdut cea roz lumină
presimți cireașa din tulpină
urcând în mugur și în floare
furând dulceața de la soare,
iar perfecțiunea de regină
din viu pământ și rădăcină… 

și înțelegi de ce admiri
cireșii roz ca niște miri
între pământ și cer senin
același blând și cald destin
cu pașii pe pământ pășind
și fruntea sus pe cer lucind

așa cireșele se coc
oprind cer și pământ în loc…

cireșii
cireșii

Vai!…

Un copilaș cam drăgălaș

Mereu mă-ntreabă …mereu

De ce e-așa? De ce e aia?

De ce e el…  și sunt eu?

Cum de așa vine deodată

Ploaia din cer …și s-a dus?

Cum de un nor are o formă?

Soarele …cum de-a apus?

 

Luna și ea, cum de răsare?

Unde a stat pân-acum?

Stelele sus galbene toate

Ele de ce stau în drum?

 

Apa cea bună de ce e udă

Și de ce curge-așa lin?

Iar primăvara… unde e iarna?

S-a topit chiar așa din senin?

 

Vremea măreață… de ce îngheață?

De ce e ceață sau nori?

Iar buburuze și alte gâze

Unde se-ascund când nu-s flori?

 

Jocuri voioase, foarte serioase

De-a v-ați-a..prinselea iar,

Ne tot jucăm și tot sperăm…

Copiii nu cred in zadar!…

 

..copilărie
..copilărie

Cumva…

de m-aș putea cumva spăla

            cu rouă de lună cu soare în ea,

                        să ma pot bine de tot curăța

                                    de umbrele din pielea mea!…

 

 

Zâna primăvară…

cu pasul ei fin și mirosul de crud,
se strecoară ușor pe poteca de ud
și se-oprește să mai schimbe câte o vorbă
cu a iernii crăiasă ce-are fulgii în tolbă

împrăștie raze călduțe de soare,
presară petale cu blândă culoare,
tresare în mugurii verzi din grădină,
pulsează în suflet senină lumină

în ochii săi calzi este mult roz și verde
cu dulce culoare ușor să dezmierde,
s-atingă cu aer proaspăt și fin
de la colțul de iarbă la cerul senin

mai are puțin în ușoara-i plimbare
și cu vara măiastră se-ntâlnește în cale,
lăsându-i în grijă natura-nflorită
cu picuri de soare ușor poleită…

cu fluturi și flori ce așteaptă cuminte
să se joace șăgalnic pe-o rază fierbinte,
să crească, să zboare în a noptii răcoare
cum crește și zboară  a vieții splendoare…