privesc în depărtare
spre far
– cu ochii îmi fac drum printre raze –
am sufletul plin de turcoaze
și vise-n
..al meu buzunar
pășesc încet
pe cărare
– un pas e puțin și e mult –
doar valurile vreau să le ascult
și-aș vrea să-mi las viața
..să zboare
și farul acela cuminte
să-mi fie părinte si cer
să povestim lucruri sfinte
de aripi
..și de eter
un pescăruș taie zarea
privesc îndelung
…și ascult
cum moale toarce și marea
– doar farul veghează ocult…
lighthouse
Am văzut farul și m-a inundat albastrul în fiecare strofă. 🙂 Nu știu dacă voit ai ales sistematic cuvinte care sugerează această culoare, dar tabloul e minunat, iar versul ți-e acordat perfect… 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumeeesc, …daaar, nici vorbă de „voit” și ..sub nici o formă „sistematic” 🙂
Eventual ale mele cuvinte și imagini s-au ales natural ..curgând pe firul gândurilor mele,… iar versul a intrat și el cumva în dans,/ …simțit balans,/ …cu mult soare/ cer și mare/ …iubit azuriu zglobiu/ …stropi din suflet să descriu …
Deeeci, ..”s-avem senin” ! 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am bănuit eu că ți-a venit spontan toată gama de culoare. De aceea am și întrebat. Cu alte cuvinte poezia s-a scris singură folosindu-te drept instrument. 🙂
I like it! 🙂 Da, s-avem senin! 😀
ApreciazăApreciază