Ne luăm unii pe alții înainte!?…

…de parcă chiar n-am avea destul timp!?

…două, trei secunde, de ce nu chiar ..minute?

..de zăbovit un pic, de observat și nemaispunând ..de văzut cu adevărat pe cel și cele de pe lângă noi?

Ne tamponăm, ne repezim, ne trecem cu vederea,poate chiar nevinovat la o adică și  poate chiar de înțeles uneori. Ne grăbim,  nu glumă.

Suntem mereu contra cronometru cu ..de toate pentru toți – și totuși, de cele mai multe ori, cu ..mai nimic care să conteze cu adevărat pentru nimeni, ..nici măcar pentru noi înșine, la urma urmelor…

Așa ajungem deseori să ratăm nuanțe prețioase din propria viață, ..și mai ales din viața celor dragi nouă, fără ca măcar să realizăm acest lucru. Ne dăm eventual seama de-abia cumva în retrospect ce anume am pierdut, ce am lăsat în urmă, ce-ar fi putut fi …mai bine, mai frumos, mai luminos, lăsați neputincioși, fără șansa de a ne putea întoarce să rescriem ..scenariul,decât poate în gând.

De cele mai multe ori ar fi putut fi …secunde prețioase, gânduri calde ..rostite, îmbrățișări și priviri zâmbitoare, mâini și inimi întinse și oferite cu drag, din tot sufletul, ..mai ales cuiva care are mare nevoie

…nemaivorbind de stilul ales, cu care decorăm scena desfășurării acțiunii, sau nu?! Un grațios domn Poftim!, ..un elegant prieten de-al său, Mulțumesc! …sau o drăguță domnișoară Te rog! însoțită de  distinsa doamnă Cu plăcere!  …cât mai reale și naturale cu putință. 🙂

Dar de cel mai multe ori acționăm mecanic, ..ca hipnotizați, sau ca într-un vis extrem de real și foarte palpabil, …simțind totuși că mai este ceva acolo, printre faldurile de timp și de loc ale programului zilnic, De parcă un tren a trecut pe lângă noi  de-abia simțit, în surdină, …l-am adulmecat cumva prin preajmă, undeva în fundal, simțind vag acel intim altceva dincolo de sfânta Eficiență și  ritualicul Randament, deși în prim plan au fost, ..bineînțeles – doar suntem oameni serioși, cum altfel?! – lucrurile  “mai importante”, …treburile de făcut, de bifat, de ..rezolvat “că arde”.

Ce resorturi intime! ..ce finețuri! ..ce tonuri și nuanțe?! …nu prea mai e timp de-așa ceva?!

Suntem plini de probleme, …ni le creăm chiar singuri, ne complicăm, le învârtim și răstălmăcim pe toate, gândind și răs-gândind tot ce ne pică-n plasa minții. Asta ne dă un sentiment de “bine”, de “important” si  de “normal”.  Normal! ..toți fac asta, suntem în grafic, suntem “în rând cu lumea”, funcționăm conform ..manualului tehnic, ne comportăm “ca..oamenii”, cum altfel?! Face parte din fișa ..postului de “om la locul lui”, sarcini, task-uri, și alte …must-haves. Să trăiți, am înțeles!  🙂

…iar graba!..graba asta nebună și neatentă??  Stați liniștiți! (…sounds ironic, I know) Bătrâna Grabă ne gonește ( a se citi “ halește”) de vii…

Vorba sprințară a unui mic …pitic, de vreo cinci anișori, și anume citez “Mă duc ..încotro!”

Și apoi vorba,mai alene, a bătrânului, trecut prin aproape toate, “Hai taică/maică, grăbește-te-..ncet, că tot acolo-ajungi, nu?!”

Iar noi aștia ceilalți, între cele două vârste, ”Încotro? …că tot acolo-ajungem?”

Well, wait a minute, I mean …if we don’t get lost in the process. 🙂

………

Deeci, …aș putea eu spune, așa ca pentru sine, “Grăbește-te-ncet!?”

                Ooo, cum să nu!! Treabă și treburi și …trebuie, oricum suntem plini, dar moment de moment ..de moment e plin oare și de prezența noastră conștientă?

Și, aș  putea cu drag adăuga “..atenție, ..atenție și iar …atenție, ..multă caldă atenție???” (ce melodios suuunăăă!)

                    Oooo, da!!! Câte posibilități minunate și la care nici nu ne gândim zac amorțite într-o secundă, …nu există cuvinte să descrie.

Șiii,  aș mai putea cumva puncta că …în fiece clipă ne creăm amintiri??! (ni le pictăm și sculptăm cu mânuțele-astea două, ca să zicem așa,  preparându-le din plămada fragedă a fiecărei clipe combinată cu maiaua propriei ființe?)

        Ooooo, desigur!!!!

Putem s-avem …atenție la ce amintiri alegem să ne populăm existența cu…

…….

…nu de alta, dar vorba buddhist-ului:

„What do you pay for enlightenment?

You pay ..attention! 🙂

roz pur ..de azur

roz pur …de azur

4 gânduri despre „Ne luăm unii pe alții înainte!?…

  1. Emoţie multă în textul tău. Dar… vezi tu, oricât de conştienţi suntem de toate astea, pare că timpul ne înghite cu totul. Uite, chiar şi acum scriu cu ochii pe ceas şi cu gândul la ceea ce am lăsat nefăcut şi trebuie terminat până la ora x. Task-uri, deadline, ore scurse, tic-tac….

    Apreciat de 1 persoană

    • …ditto! 🙂
      Deeci, de fapt și de drept …”ne luăm pe noi înșine inainte?!”. 🙂
      Deșiii, …dacă o facem conștient și în cunoștință de cauză …nu mai e un simplu și oarecare, ..în fuga mare, „luat inainte”..de duzină. …pe pilot automat…
      E doar un ritm mai alert și …asumat. Și mai ales conștient, nu pierdut ..în neantul rutinei. O agitație chiar frumoasă și spumoasă, în care sunt lucid absorbită în fiecare clipă a ei… 🙂
      Și la fel și în relațiile cu ceilalți…
      Mie una așa îmi place la nebunie.. să cred 🙂 …ca doar deh, …oameni suntem, …treburi sunt, de-ar fi și ..răbdare,…daa, răbdare, ..cred că de fapt despre asta este vorba. Uităm să avem răbdare, uneori…,
      …iar planuri și program trebuie oricum să avem, asta ne oferă și disciplină și libertate, bineînțeles?.. Știm …măcar în linii mari ce avem de facut, și putem apoi să ne concentrăm liniștiți pe fiecare …bucățică în parte…doar să nu uităm să fim și spontani, re-prioritizând dacă e cazul și nefăcându-ne din planuri, programe și …nimic de altfel, …un idol, nu? …hi hi hi…

      Apreciază

        • …poate-ar mai fi de spus că …poate fiecare face și după cum simte la un moment dat, nu? Și poate uneori e bine să mai „călcăm strâmb” ..pentru că așa învățăm, ..și uneori cumva ne distrăm, devenim mai atenți la una.., alta… different pieces of the puzzle…
          Oricum, subiectul ăsta e destul de generos… s-ar putea povesti mult și bine ..și frumos …depinde 🙂

          Apreciat de 1 persoană

Comentariile nu sunt permise.