Mă iau la trântă cu soarele și Mă întrec cu izvoarele
Mă ascund după lună
suflu vânt și furtună
în ochi Îmi tremură stelele, în păr Îmi flutură ielele
ploaia-Mi picură-n vine
în inimă am ceruri senine
mai stau de vorbă cu marea și dulce sfetnic Mi-e zarea
frate Îmi e curcubeul
suflet de zeu, scarabeul
iarba Mi-e verde ștergar, duhovnic, bătrânul arțar
lacrimi de rouă-Mi sunt zorile
surâsuri de mai, toate florile
mai merg și la braț cu castanul și Mă-mbrățișez cu platanul
Mă joc cu lumina pe chipuri
Mă cert cu trecătoare anotimpuri
nisipul Îmi picură clipele, iar briza Îmi mângâie-aripile
valul Îmi spală suspinele
gându-Mi atinge colinele
Îmi place cum stă treaba pe la tine 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mersi frumos, și bine ai (re)venit!
..și treaba e ..că frumos e ca treb’șoara să nu „stea”. E bine să tot meargă, nu? ..hi hi
Și uite cum „a sta” și „a merge” devin brusc și dintr-o dată oarecum ..sinonime. Drăguț tare!
Iar cu ..Treaba e altă poveste…, care chiar nu stă niciodată. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu. Merge bine și colorat și frumos și jucăuș… 😀
Bine te-am (re)găsit! 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană