în vânt mă zbat,
mă-ndoi,
mă unduiesc,
cu păsările cresc
și îmi croiesc
drum spre ceresc…
spre boltă,
spre lumini,
spre ochi senini
de armonie plini…
…din veșnici rădăcini
mă-nalț cu greu
s-ajung la apogeu,
deși știu că sunt zeu
și-am fost mereu…
mereu m-am dus
cu ochii spre apus
și fruntea cât mai sus
… frumos nespus!
Anunțuri
Doar Olimpul
Mai cuprinde
Seva literei de jar,
Care ochiul
O desprinde
De prin versul
Plin de har.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
un Olimp cuprins e oare,
cu-al său jar și-a sa lumină,
în orice rază de suflet
și orice frunte senină?!.. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când zeii au răspândit
Sămânță, pe pământul pustiit,
Mai nimic nu a rodit.
Văzând că munca-i în zadar
Au plâns cu lacrimi în altar,
Împrăștiate rar, ca stropi de har.
Doar unde acestea au căzut
Răsar minuni…de necrezut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană