Îmbrățișează-i cald
pe Acum și pe Azi,
sunteți oricum bătrâni camarazi…
Tovarăși de arme și splendidă joacă
ce bat în timp ca-ntr-o veșnică toacă –
minut cu minut și clipă de clipă,
făcând de tainică vreme risipă.
Azi – care ieri era mâine – îmi spune:
“O clipă nu-i vis, dă-i glas să răsune!
Să țipe, să urle, să se fac-auzită,
să râdă, să plângă, să simți că-i trăită..
…să nu treacă-n zbor, în van risipită!”
Mâine – care va fi azi și ieri – îmi promite:
“Ca cerul de stele sunt si eu plin de clipe!
Fiecare așteaptă să fie cinstită
chiar dacă îți pare că trece grăbită,
…să nu treacă-n zbor, în van risipită!”
Ieri – care-a fost mâine și azi – îmi șoptește:
“Clipă de clipă ..de clipă …trăiește!
Nu lăsa o secúndă neîndrăgită,
puterea din ea e plus infinită
…să nu treacă-n zbor, în van risipită!”
Acum și Azi de curând erau Ieri
cu fruntea tristă albind de temeri
Azi si Acum …au fost ieri, …vor fi mâine
Ce ani?!, …scurte clipe unse pe pâine
Îmbrățișează-i strâns
pe Azi și Acum,
sunteți oricum
vechi prieteni de drum…
Frumos… Nicole!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mersi frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Azi și acum sunt ale noastre. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
…dar noi uneori, suntem prea „ocupați” și le luăm ..for granted, fără să realizăm decât mai ..sau prea târziu. Hmm…, this reminds me of Saul Bellow’s „Seize the Day” …worth re-reading, indeed. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos ai spus! Doar ziua de azi si aceasta clipa sunt singurele in care existam…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
, …restul sunt ..”despre”, nu? Dinspre și înspre, ..trecut și viitor, ..așteptări și amintiri.
Nu sunt „acasă”… Sunt cumva pe post de orientare, ghid, hartă, ..de unde venim și încotro de-ndreptăm, ..dar „există” doar în formă de papirus sau de proiect, de suvenir sau de plan(ul ca …ul).. 🙂
Mulțumesc pentru apreciere.
Într-adevăr, timpul ne dă ..tot timpul 😉 întâlnire în clipa prezentă, iar noi privim ori prea în urmă,ori prea ..peste mări și țări. Poate și de asta uităm să/că trăim în adevăratul sens al cuvântului. Uneori doar existăm.. palizi și obosiți ..și nici noi nu înțelegem ce se întâmplă. Parcă suntem cumva absenți din propria viață… E nostim tare.
Mda.., prezentul, ..viitorul trecutului și trecutul viitorului exact în același timp. Paradoxal, nu?..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
minunate versuri…imi place „Azi – care ieri era mâine „…mult spor in toate
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! La fel…
ApreciazăApreciat de 1 persoană