De la cer la pământ …sau de la pământ la cer

 

azur

Știți ce mi-a șoptit azurul, ..pardon, scuzați, ..Azurul? Știți ce mi-a spus dlui zilele astea? Păăăi,.. limpede, clar și-un pic împrăștiat în toate zările, cum e el când e cât de cât bine dispus, mi-a murmurat așa dintr-o dată, și blând dar și un pic bosumflat:

“Uf uf, ..dar mult mai trebuie să muncesc pe-aici prin văzduh ca să mă fac și eu, vai și-albastru’ de mine, măcar o țâră observat sau admirat de voi, ăștia ce-mi mișunați printre culori și nori.”

“…cum vine asta?” întreb și eu șovăind.

“Chiar uneori nu mai știu nici ce să mai inventez? Ce forme sau combinații de nuanțe să mai scânteiez și ce fenonene ..fenomenale să mai produc, eu și-ai mei?! Ce eteru’ meu..?

“Măi Azurici, stai un pic așa,” îndrăznii și eu de colo, gâdilită-n amorul propriu ..și personal că Măria Sa Azurul a dat-o așa pe limba mea din senin. “Hai, te-ai mai liniștit, mai ia o gură de boare, așa, ..și luminează-mă. Despre ce-mi strălucești tu mie așa alb-albastru de necaz?”.

“Păi nu vezi? zise el. Nu vezi nici tu, de-acolo de printre-ale tale, că nimeni nu prea mai  vede Azurul din cauza ..copacilor?”

“Vrei să spui, pădurea din cauza …”

“ Tot aia! …Nici nu mai ridicați ochii spre frate-miu ăsta mai mic, dar voinic și inimos,  cu razele lui cu tot! Iar de soră-mea cea făr’de somn și prietenele ei veșnic la petrecerea lor în pijamale nici nu mai vorbesc, ..le vedeți așa poate printre ..luminația pe cale de fir, și asta dacă catadicsiți să ridicați  un pic privirea. Nu mai dați binețe, …nu tu o cafea, un ceai, o vorbă. Doar cu adierile-mi ce mai stați la taclale că, deh n-aveți încotro, alea-s mai băgăcioase și năbădăioase din fire. Doar lor ce le mai spuneți vreo ..două cuvinte. ”

“Hmm.., văd încotro lucești. Ei na, și tu acum, încearcă să-nțelegi. Oameni suntem. Ne luăm cu cele ..omenești. Doar ne vezi de-acolo de la tine din mansardă,  nu?”

“Sincer eu vă zăresc. Doar vă sclipesc și vă pâlpâi de colo colo, de numa’ numa’. Și înțeleg.”

“Păi vezi?!”

“Dar nu pricep.”

“…”

“Nu vreau să pricep. Cum de amicele florile se uită-spre noi scânteind mai tot timpul, iar eu îmi zăresc sclipirile colorate în petalele lor. Prietena iarbă ne reflectă la tot pasul, vecina pădure și megieșii copacii ne dansează-n lumini și umbre, de mai mare dragu’!.. Îmi stă licărirea-n loc de bucurie când îi văd de-aici de la mezanin. Și ne facem semn din fire de rază prin fiecare sclipăt. Iar marea… ce ne mai răsfrânge și radiază…, pe ea chiar te poți baza. O mare doamna! Și ce să mai zic de cumătra zăpadă, nu mai găsesc licăriri să mă exprim!..”

“Mdaa, ..asta cam așa este. Nu zic nu. Mare dreptate mai ai, măi Azuraș măi. Dar uite, reflexiile tale, adierile, culorile, toate  ajung la noi. Le vedem, le prindem în poze, le simțim, le punem în cuvinte. Ne mai și bucurăm de ele, dincolo de “Aaa,.. a răsărit soarele!” și de “Na,.. iar ne usucă vântul azi!” sau de “Ia uite,.. ce nori frumoși!” Fii sigur de asta.”

“Mă bucur s-aud asta, să știi.. Dar nu prea reușim să ne înțelegem foarte clar și deslușit. Poate sunteți prea puțini, împrăștiați prin tot locul. Nu răzbate curat până aici sus. Uite, ceilalți pun petală cu petală, fir cu fir și frunză cu frunză, val cu val și fulg cu fulg ..de străbate până-n cer și înapoi cântecul privirii lor. Străpunge zările și face și cale-ntoarsă provizia mea de azur răsfirată cu dărnicie și reîmprospătată de mărinimia lor.”

“Înțeleg cum stă treba. Și totuși…”

“Deci voi erați cei câțiva răsfirați care se uită așa mai lung în zări, ..mai cu picioarele pe pământ, mai cu capu’n nori, nu? E he he, de-ar fi mai mulți ca voi și mai …generoși, ferice ce-aș fi!”

“Suntem destui, să știi. Deși tot grăbiți, tot pe fugă și tot din când în gând ..cum altfel?”

“Simt cum ..însoresc puțin. În gând nu e rău. Nu e rău deloc. Albastrul mi se-azurește la loc și parcă îmi revin elementele în obraji. Ei, de-acum trebuie să gonesc și eu într-ale mele, dincolo de orizont. Mai am ceva ploi de scuturat pe alte tărâmuri. Hai s-avem senin!”

“Cum dă Azurul, nu? Azurul din suflet…”

“…și mai știi ceva?”

“Ce anume?”

“Ochii din gândul vostru dintotdeauna au fost oglinda noastră ..din urmă. Ne mai azurim noi!”

“Ne mai azurim?!…”

în azur

 

Anunțuri

4 gânduri despre „De la cer la pământ …sau de la pământ la cer

  1. citit si placut mult, mai Azurici-Azuras! ❤
    * * *
    P.S. ma amuza nevorbitorii de limba româna(si nu numa' ei…), care au optiunea de "like" imediat si automat, far' sa citeasca nici macar titlu' posturilor… 😀 – "vânatori de circulatie" – traffic hunters! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • ..sau poate le plac cât de cât fotografiile mele?! 😉 Vorbesc și ele …pe limba lor, nu? 🙂
      Daa.., Azurul nostru cel de ..peste tot și toate. Nu știu ce mi s-a ..azurit să-l povestesc.. așa din senin, 😎
      Mulțumesc frumos. A bientot! (scuze ..de lipsa accentelor ^^’ )

      P.S. Cred că am să ..o mai azuresc și eu prin engleză, și chiar alte limbi pe-aici, chiar bună idee!.. ❤ Oricum mă bătea gândul.., dar am văzut că există și un fel de ..pseudo/cvasitraducere automată.. 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • da, sigur ca si pozilii vorbesc (pe) limba lor… 😉 TE ROG sa nu te scuzi, ca nici eu n-am accentele românesti, O.K. 🙂
        * * *
        Nicole, blogu’ meu e franco-englez pen’ca voi fi vorbit si folosit franceza & engleza mai mult decât româna – adicatelea voi fi trait în afara tarii-mi natale mai multi ani decât acolo… 🙂 se pare ca stapânesc limba-mi materna dincolo de onorabil, iar de câte ori revin în România, sunt socata si oripilata de… „rom-engleza”, brrr!!! limba româna e bogata, „dulce si frumoasa”, asa ca-ti sugerez s-o folosesti la max… 🙂
        * * *
        à propos de traducerea automata, crezi ca „vânatorii de circulatie” au timp de-asa ceva?!… – întrebare extrem de retorica… 😀 😉 si-apoi Mr & Mrs Google(LOL!) sunt amabili, utili, serviabili, însa traducerile lor sunt adesea aiurite si chiar hazlii, caci spiritu’ unei limbi e quasi-imposibil de tradus… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        • …ei, doar ca să le dea o idee acolo, bună bază pentru un mic comment de genul, „So trueee!…” (vorbesc de traducerea auto..) 😉
          Mie una mi se pare extrem de nostim și drăguț totul pe tărâmuri de wp, junioara de mine în ale …astea…
          Oricum,
          Da! ..am observat și admirat eleganța bi/trilingvă a blogului tău, bineînțeles…
          Da! ..o ușoară oripilare are loc și de partea mea, tot bineînțeles… (vezi Motiv(e) populare.. 😉 deși sunt și adepta noului și a modernului de origine ultra/extra/mega/…globală, de ce nu?) 😉
          Da! ..fiecare limbă structurează, ca să nu spun mai pe poetic „surprinde” realitatea în felul ei anume, specific, idiomatic. etc samd, ..iar limba română e campion la jocul ăsta, nu? 😉
          Mersi frumos pentru răspuns, …și sinceră să fiu simt eu așa… în „candoarea” mea, 😀 că oricum ar fi, totul poate fi ..simpatic și jucăuș. And ..there’s maybe, just maybe, a little sweet traffic hunter living inside each and every one of us, under various disguises, ..n’est pas? 😛 Eu una mă bucur sincer când văd steluța albă pe fond portocaliu. Parcă răsare soarele în sufrageria mea… 😎 Și viceversa, când găsesc ceva ce-mi place, place! ..mă bucur ca un copil și aș da Like și de ..mai multe ori, asta dacă n-am timp să scriu ceva, ..
          Încă o dată, ..a bientot, ..numai bine și frumos și ..drole! (franceza rămâne …prima mea dragoste în ale limbilor străine, ori ce-ar fi.., și azi am învățat „pivoine”) .. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

Comentariile nu sunt permise.