Arhivă | mai 2015

Copacul

în vânt mă zbat,

mă-ndoi,

mă unduiesc,

cu păsările cresc

și îmi croiesc

drum spre ceresc…

spre boltă,

spre lumini,

spre ochi senini

de armonie plini…

…din veșnici rădăcini

mă-nalț cu greu

s-ajung la apogeu,

deși știu că sunt zeu

și-am fost mereu…

mereu m-am dus

cu ochii spre apus

și fruntea cât mai sus

… frumos nespus!

Cum stă Treaba?..

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mă iau la trântă cu soarele și Mă întrec cu izvoarele

Mă ascund după lună

suflu vânt și furtună

 

în ochi Îmi tremură stelele, în păr Îmi flutură ielele

ploaia-Mi picură-n vine

în inimă am ceruri senine

 

mai stau de vorbă cu marea și dulce sfetnic Mi-e zarea

frate Îmi e curcubeul

suflet de zeu, scarabeul

 

iarba Mi-e verde ștergar, duhovnic, bătrânul arțar

lacrimi de rouă-Mi sunt zorile

surâsuri de mai, toate florile

 

mai merg și la braț cu castanul și Mă-mbrățișez cu platanul

Mă joc cu lumina pe chipuri

Mă cert cu trecătoare  anotimpuri

 

nisipul Îmi picură clipele, iar briza Îmi mângâie-aripile

valul Îmi spală suspinele

gându-Mi atinge colinele

 

Note the quote… (not to mention the walk)

 

“The only people for me are the mad ones, the ones who are mad to live, mad to talk, mad to be saved, desirous of everything at the same time, the ones who never yawn or say a commonplace thing, but burn, burn, burn like fabulous yellow roman candles exploding like spiders across the stars.”
Jack Kerouac, On the Road

 

My favourite part?  See minute 2:37…
Smooth, we do that every day, right? 🙂  
(to say nothing of the look in his eyes, 10 seconds later,  2:47)
Enjoy!

O ..poezie de verde!

 

cascadă de verde în geamuri, dansează frunze și ramuri

vântul le adie frenetic

un ram spre cer e …poetic

 

pe jos este verde covor – te rog, pășește ușor!

iarba te-mbie la mers

fiecare fir e un …vers

 

o lacrimă de verde-n inel, transpare natura prin el

pe deget purtând malachit

în suflet urcă …rimă și ritm

 

apele din pădure sunt verzi – de vrei sau nu vrei, poți să crezi!

oglinda curată și pură

reflectă-nverzita natură

 

lovindu-se verde de mal, vine val ..după val ..după val

ca o zbatere lină amorfă

fiecare unduire-i o …strofă

Pe pagini de …copilărie

 

Șugubețe clipe ale copilăriei…  Unde-mi sunteți voi oare? Pe unde zburdați și  unde vă mai ascundeți licărind vesel, ..melodios, ..auriu?!

Sunteți tot acolo printre cântece fredonate în leagăn ore în șir? Străluciți jucăuș tot printre căpșuni și cireșe și ruguri de zmeură …culeasă apoi repede de mama în coșulețe de lemn ca să pregătească mult așteptata înghețată? Sau poate ați rămas agățate printre frunze de nuc pâlpâind lumina de după amiază sau v-ați pierdut urma printre fire de iarbă pufoasă strălucind de sub sandalele albe?

Vă mai zbânțuiți cu căței și pisicuțe pe sub mese de prânz adus de bunica vara în curte? Sau poate vă mai ascundeți, dragi clipe zglobii, pe după parfumul florilor de soc? Acolo petreceați mult timp împreună cu noi, două surori jucăușe, în spatele curții minunându-vă de praful magic al copacului care înflorea la începutul de iunie…

Sunt sigură că voi, clipe magice, mai răsunați și vă mai întreceți și azi zglobiu în râsetele noastre fel de fel, care mai de care mai vesele sau mai hazlii. Poate mai zăboviți și pe năsucul cărn al păpușilor dragi?  …Și sigur mai săriți sau țopăiți și acum coarda și șotronul, tot împreună cu noi toți, copiii de pe stradă, săltând bietele de voi iute printre bomboanele din buzunare.

Și apoi plutiți, un pic mai liniștit, dansând  în surdină printre creioane colorate, penare și ghiozdane, caiete și cărți.  Sau printre duioasele pagini de poveste de copil, ..cu litere mari și rotunde ca merele toamna.. și cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene de vis…

fairy tales...

Sau poate stați pitite printre cutele rochițelor viu colorate sau sclipiți poznaș în lacul pantofiorilor  cu roșu sau negru aprins? V-am zărit deseori, clipe neastâmpărate, făcându-mi cu ochiul, așa nostime cum sunteți, și chiar țopăind vioi, prin fotografiile alb-negru răsfirate prin albume, ..la un Paște, ..la un Crăciun. De parcă timpul se oprise  în loc, rotindu-se pierdut cu voi,  nemaivrând să plece din horă, să iasă din cerc…

Totuși, vă văd și vă aud. Oriunde ați hoinări, sunteți doar clipe-surori cu acum. Și aici. Vă iau cu mine peste tot. Așa cum știu că și toți cei cu care v-am copilărit, mai mici.., mai mari.., mai aproape.., mai departe.., vă poartă cu drag în buzunarul de la piept, la tainic loc de cinste. De neatins. De neuitat.

Nu mi-e dor de voi, șugubețe clipe, pictate cu penson muiat în aur de soare și azur de curat! De ce mi-ar fi? Mă însoțiți în tot ceea ce sunt și în tot ceea ce fac, strecurându-vă în gânduri și alunecând ușor în cuvinte. Iar în ochi îmi puneți sclipire și cald. Mult cald și bine. De parcă, a voastră căldură e ca o fântână de lumină. Dincolo de timp și fără hotare. Doar zbor multicolor.

O fântână magică, fără sfârșit. Doar veșnic început și izvor de apă vie…

Crina și Milena

 

vânt ..cântec de gând

 

 

vânt hoinar, vânt de neoprit

mături drumuri și mângâi trotuare

copacii și iarba de tot i-ai zbârlit,

iar frunzele le-ai scos la plimbare

 

nisipul în forme frumoase-l așezi

și apa unduios tu o  piepteni,

marea cu valuri o îmbrățișezi

de-o veșnicie prieteni…

 

atingi și coline și dealuri și munți

și suflete de om  te respiră,

norii te dansează pe brize, pe frunți,

iar cerul senin te inspiră…

 

cu soarele mare și galben și cald

te joci din inima toată,

iar în sufletul plin al celor ce ard

te rogi adiere curată…

Meșteșugul ..de miercuri (no.1 – recitind Tennessee Williams)

 

 

Nonno’s Last Work

How calmly does the orange branch
Observe the sky begin to blanch
Without a cry, without a prayer,
With no betrayal of despair.

Sometime while night obscures the tree
The zenith of its life will be
Gone past forever, and from thence
A second history will commence.

A chronicle no longer gold,
A bargaining with mist and mould,
And finally the broken stem
The plummeting to earth; and then

An intercourse not well designed
For beings of a golden kind
Whose native green must arch above
The earth’s obscene, corrupting love.

And still the ripe fruit and the branch
Observe the sky begin to blanch
Without a cry, without a prayer,
With no betrayal of despair.

O Courage, could you not as well
Select a second place to dwell,
Not only in that golden tree
But in the frightened heart of me?

Tennessee Williams’ play, The Night of the Iguana, and the 1964 film starring Richard Burton, Ava Gardner and Deborah Kerr are priceless jewels wonderfully crafted and staying beautiful and fashionable as time passes. Timeless pieces of art…