Pașii

 

pașii noștri prin sălbatică iarbă…
o verde  fragedă salbă,
de catifea vie smarald
cu lumini blânde ce ard

pașii lor fini pe nisip…
un umed lanț de  răstimp,
dulci scobituri aurii
în ape cu spume zglobii

ai ei pași pe crudul trotuar…
un lung șir de poate și dar,
“poate că merge  așa,
dar poate se-ntâmplă ceva?”

pașii mei calzi pe pământ…
mărgele de dor și cuvânt,
înșirate pe o boare de ceață,
din viață, vise, …speranță

Anunțuri

4 gânduri despre „Pașii

    • Ooo, dar pășiți cu toată încrederea, ..fiecare pas e mai mult decât binevenit! 😀 Și n-ar avea sub nici o formă cum să „distorsioneze” ceva.
      Oricum, nu erau doar pașii mei ..proprii și personali prin zonă, ci fel de fel…
      Și ..oricum, fiecare cu felul său de a păși, pe ..cărăruia sa. 😉
      Mulțumesc! 🙂

      Apreciază

Comentariile nu sunt permise.