Pașii mei ..cei de fiecare clipă

 

“Not all those who wander are lost.”
J.R.R. Tolkien, The Fellowship of the Ring

trepte

trepte înspre ..azur?

 

Sunt ei oare pași ai minții mele, pași de gând frământându-se ca pe o scară în spirală și lăsându-mi urme adânci pe cărări mai vechi sau mai nou umblate, mai largi sau mai înguste, ..uitând uneori să mi se mai uite înapoi? Pași ce îmi susură uneori să nu cred pe deplin tot ce îmi picură-n minte, căci urmează să mă poarte și pe alte și alte tărâmuri,  unde gândul meu nu a mai pășit vreodată?..

Sau îmi sunt ei pași ai sufletului, ai inimii, alergând parcă mai ușor atunci când întâlnesc semne de  iubire și bucurie ..lăsate de alte urme de pași? Pași ce dansează radios în tandem elegant sau în horă vioaie, aprinsă?…

Poate sunt pașii trecutului meu, coborât în a mea umblare ca o umbră și înaintându-mi grăbit printre clipe înspre veșnica mult-așteptată contopire cu promisiuni de pro..pășire? Pași atât de fără răgaz că nici nu apucă să îmi atingă drumul pe care calc?.. Nici nu apucă să-l sărute…

Sunt pași ai cuvintelor mele rostite și nerostite, călcând apăsat sau ușor pe cale, ..când zbătându-mi-se frenetic pe curenți puternici dar trecători, ..când orbecăindu-mi haotic prin labirinturi de  ceață și împiedicându-se de alte urme de rostiri rătăcite, bătute de vînt? ..ajungând în cele din urmă să plutescă totuși senin și vesel de colo colo ieșind ca din suflare de ploaie curată și proaspătă?…

Oare sunt ei, pașii mei, ai altora, ..urmând sau însoțind mai puțin sau mai mult umbletul lor, cărarea lor, drumul lor? …nemaiaducându-și decât vag aminte de propria lor cale, de propria chemare, de propriul făgaș, ..albie aproape uscată, neprimenită de mângâierea curgerii propriului mers?..

Poate sunt simpli pași de Viață care se pulsează pe Ea însăși și prin umbletul meu, prin mine, fără ca eu să o știu, ..străbătând astfel lumea și pe cărare de mine, văzând și auzind și prin cutreierările mele și ajungând înapoi la Ea un pic mai îmbogățită și prin ritmul mersului meu?..

Sau poate sunt Pași înspre.. mine. Trepte spre cea care sunt, ..și atât. Cea care sunt prin veșnic foșnet de pași. Neoprire și neobosire. Negăsire. Pur și simplu, mers. Trecere și căutare neîncetată…

..de pace și albastru pelerinaj, ai mei pași.  Depănând, fără să știe, o poveste.

Dar pașii tăi?…

steps

Anunțuri