Meșteșugul ..de miercuri (no.5 – ascultând Privirea ta)

 

 

Acel cineva din noi care ne caută și pare că nu ne găsește niciodată. Ne bate la ușa inimii. Noi ne suntem mereu plecați de acasă. Pe alte și alte căi de căutare. De …mereu altceva? De noi înșine?

În inimă avem dor. Ne doare. Ne dorim. Zâmbet.. zbor… , viață…  Amintirile ne plâng uneori. Ne ating. Ne lasă urme în privire, în pași. Plecări. Niciodată rămâneri. Triste întoarceri. Întotdeauna pe drum.

Privirea de printre lacrimi ne e mereu mai dureros de senină, mereu mai aproape. Și totuși, parcă niciodată nu a fost mai departe. Vrem să uităm. Visăm că ajungem. Nu vrem să ne gândim. La nimic. Vrem să trăim, ..să simțim, ..să dăruim. Vrem să iubim.

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Meșteșugul ..de miercuri (no.5 – ascultând Privirea ta)

    • ..așteptarea, cu cât e mai mare, cu-atât naște … mai adânci, nu?
      Cel mai bine e să fie totul ..la aer și soare. Cel mai bun loc de ..păstrat ceva e la/prin ..celălalt/ceilalți…, nu? hi hi

      Apreciază

Comentariile nu sunt permise.