Draga mea Phoenix

 

printre zbateri de aur plutește,
se-avântă  tandru spre înălțimi,
pe aripi de gând se înalță
și cade rece în negre-adâncimi…
privește cu candoare înainte
cu aripi de soare și foc între păsari,
și simte din suflete arse
cum iarăși se naște din spume de flăcări…

vine, ajunge, învie – o astept de foarte demult
apare renăscută din arderi, …din adâncul năprasnic tumult

toarnă  veșnicie în ochi-mi aprinși
și aruncă scântei înspre lume,
îmi pune văpaie în zbateri fierbinți
în cântec îi răsună genune…
din vechi i se naște un nou început,
din trecut i se zămislește prezentul,
alchimie totală din plumb în curat
din esență de timp, .. sfânt secretul

urcă, se-nalță, din foc reînvie – o aștept de foarte demult
suie țâșnită din arderi, …din adâncul năvalnic tumult

m-atinge cu aripa-i de catifea
mă mângâie blând printre șoapte
îmi coboară în toate, în suflet, în minți
și-apoi se pierde în noapte…
îmi străbate abisuri și hăuri și sori
reînvie din propria-mi moarte
și îmi moare senină pe muguri de zori,
căci flori de senin o să-mi poarte…

sosește, se-nalță, din moarte învie – o aștept de foarte demult
zboară ridicată din arderi, …din adâncul de lacrimi tumult

horizontal blaze