Alin(t)area…

 

layers of white

Crudă alinarea mea,
Ochii-n lacrimi îmi urca
Din fierbinți săgeți de sori
Printre vălătuci de nori
Pe sclipiri cuminți de raze
Mângâind deșert și oaze
Printre ape, după stânci
Dincolo de munți pe brânci
Se suia, se opintea
Până-n vârf se cățăra
Cu suflare tremurând
Boare udă, zori de gând,
Culegând fiori de iarbă
Sânge proaspăt din otravă,
Mirosind a rugăciune
Val de suflet prins în spume
Scuturând din începuturi
Ploi, noroi, umbre de fluturi,
Dintr-o larvă de lumină
Ridicând cruce senină

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

15 gânduri despre „Alin(t)area…

Comentariile nu sunt permise.