Crudă alinarea mea,
Ochii-n lacrimi îmi urca
Din fierbinți săgeți de sori
Printre vălătuci de nori
Pe sclipiri cuminți de raze
Mângâind deșert și oaze
Printre ape, după stânci
Dincolo de munți pe brânci
Se suia, se opintea
Până-n vârf se cățăra
Cu suflare tremurând
Boare udă, zori de gând,
Culegând fiori de iarbă
Sânge proaspăt din otravă,
Mirosind a rugăciune
Val de suflet prins în spume
Scuturând din începuturi
Ploi, noroi, umbre de fluturi,
Dintr-o larvă de lumină
Ridicând cruce senină
Doar Nicole... 
Doamne, de unde îţi culegi inspiraţia?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..de printre nori? 😀
ApreciazăApreciază
Eu acolo nu ajung… 😦
ApreciazăApreciază
..dar cum de? 😕
ApreciazăApreciază
Nu ştiu… fuge inspiraţia de mine
ApreciazăApreciază
..dar are ea cum? N-o fi ea oare chiar înăuntru, ascunsă, pitită pe-undeva, iar tu poate o ..fugărești degeaba pe-undeva pe afară?.. 😉 Rece, rece, … 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmm, mai cercetez
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ..visezi?
ApreciazăApreciază
Bine zici…
ApreciazăApreciază
ce discutati voi aici despre muza-muza. Cand va hotarati, eu astept cv de muza… interioara sau exterioara. Poezia e frumoasa ca norii suspendati pe un snur de curcubeu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru ..șnur de curcubeu. Șiii,.. pentru ..oferte? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunate versuri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! Mă bucur mult de vizită.. 🙂
ApreciazăApreciază
Bune și bine asortate cu imaginile! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
..sau invers? hi hi Mulțumesc frumos! 😀
ApreciazăApreciază