Meșteșugul …de miercuri (no.6 – Eșarfă …de dulci sânziene)

 

 

Am visat, lung și suav, …că eram trează și visam …că sunt trează și mă visez, că de-acum mereu voi fi in visare cu ochii deschiși, mereu pe aripi de  fluture cu miros îmbătător de flori și culori picurate din ochi senini de curcubeu…

Odată, o foarte dragă Sânziană mi-a spus precum că aș fi …too meaningful!  Mult prea plină de înțeles?… Acum, în zi de Sfinte Sânziene înteleg și eu de ce. Înțelesurile mă caută și eu le găsesc. Le invit să-mi rămână, să mă locuiască… Le sorb din mine apoi, de parcă n-ar fi fost niciodată în altă parte decât în propria mea ființă. Și apoi ele mă rostesc… Mă poartă pe unde nu credeam să …pot păși vreodată. Și mă gândesc. Un infinit dans de oboseală… plăcut odihnitoare.

Ceaiul neîndulcit de tei băut aseară  în timp ce pluteam pe cărări cu mult dor de …nor și cu inimă ce se revarsă de prea plin, întocmai ca auriile spume de flori de sânziene, un ceai fierbinte și parfumat cum nu am mai văzut, mi-a coborât domol în puls, exact cum îl rugasem, …făcându-mi-se eșarfă înfășurată moale și solar în jurul miresmelor diafane de somn si visare trează ce mă devine…

Magie mi-a picurat dintr-o adiere catifelată de atingere, în noapte curat magică de îmbietoare sânziene…

Să se fi deschis de tot cerurile în cea noapte fermecată?… Ielele plutesc și-acum printre mine… și noi…