un șarpe zvârcolindu-se fraged și roșu
prin sânge fierbând, clocotind,
din rouă de suflet în oranj preschimbat
să spintece-ncepe-n spirală suind
se-nalță pe trepte urcând, fremătând
spre galben de vară fiori strecurând
din rază de gând adânc luminată
întru verde de iarbă tăioasă curată
cu stropi puri de aur sfințit,
cel șarpe e foc neoprit
din roșu prin verde zvâcnește
și-n albastru intrând se-odihnește
odihna-i cuprinde cuminte natura,
de fire se desprinde fierbinte tortura,
focul din nori lucind s-a aprins
când ocean de dor indigo a atins
pe valuri de vis și de viață
lăsând în urmă amurg roșu concret,
plutim spre palatul din ceață
cu ochi-ațintiți spre zări violet
se scutură firea de greu și de zori
din somn ce tresare-a trezie,
în sus libertate de alb în culori
…de lotus cu petale o mie
