Meșteșugul ..de miercuri (no. 11 – ascultând marea, ..ascultând amintiri)

 

« La mer est un espace de rigueur et de liberté. »
« Voyager, c’est naître et mourir à chaque instant. »
« L’espérance serait la plus grande des forces humaines si le désespoir n’existait pas. »
Victor Hugo

« Le monde aurait pu être simple comme le ciel et la mer »
André Malraux

« Homme libre, toujours tu chériras la mer »
Charles Beaudelaire

« Pour voyager heureux, voyagez léger. »
« Faites que le rêve dévore votre vie afin que la vie ne dévore pas votre rêve. »
– Antoine de Saint-Exupéry

« L’éternité, c’est la mer mêlée au soleil »
– Arthur Rimbaud

 

Minunata limba franceză… a fost și este, mereu va fi, extrem de ..pe gustul meu!

Muzicalitatea și finețea ei sunt ceva unic pentru mine. Evit să o compar cu limba engleză ..sau  chiar cu italiana și spaniola, ..de germană nici nu mai spun, …oricare alta, la o adică. Ar fi absurd.  Le îndrăgesc pe toate la fel de mult! Și totuși cum nu se poate mai diferit. Fiecare are farmecul ei aparte. Fiecare surprinde și parcă structurează realitatea în tonul și nuanțele ei care de care mai speciale, uneori chiar în cele mai neașteptate (idiomatice) moduri. Nu e pur și simplu ..magic?

Și totuși, catifelata limba franceză, repet dincolo de orice comparare, a reușit întotdeauna să mă fascineze. Dincolo de cuvinte și sensul lor uneori. Curgerea ei în vorbire parcă topește dulce aerul, iar ritmul său fluent, limpede, clar articulat și totuși vaporos, fraged, delicat sunt incomparabile cu ale vreunei alte limbi. Transpare prin rostire un ..ceva anume, un ..acel ceva care îți intră pe sub piele și este ..acolo să rămână.

Ce se mai poate oare  spune  de momentul în care versuri în limba franceză sunt atât de suav puse pe note?!… Incroyable!…   🙂

 

Anunțuri

7 gânduri despre „Meșteșugul ..de miercuri (no. 11 – ascultând marea, ..ascultând amintiri)

    • Fiecare este ..incroyable! hihi.. în felul ei, desigur. Am studiat franceză opt ani, pe parcursul școlii, iar italiană trei, în facultate, și pot spune că m-am „îndrăgostit” de fiecare în parte, dar în feluri oarecum diferite. Ating, ca să zic așa, în mod diferit, ..italiana un pic mai aproape de romănă, cu o altfel de ..dulceață, un timbru, pe alocuri parcă, ușor mai aspru articulat, nu știu cum să pun în cuvinte. Dar muzica italiană,.. Mio Dio,.. senza parole!? 😀
      Mulțumesc, Petru. (pe un astfel de subiect să tot ..discuți ..hihi)

      Apreciază

Comentariile nu sunt permise.