Viața ..ca o cămașă șifonată

 

dimineață
Azi dimineață.
Călcam o cămașă cu dungi gri și albastre bâjbâind printre aburi încă de somn ..și mă gândeam așa ca prin vis, auzi idee..  sufletul,  de fapt viața ..ca o cămașă șifonată.
Hmm.. de-ar fi să poți lua viața de ..gulerul boțitelor nefericiri și, cu căldură de fier încins, să o ..netezești blând dar bine de tot. Mânecile ..nedumeririlor să le calci cu fierbinte apăsare, de să se lămurească de tot țesătura de culori și modele întortocheate, iar  buzunarele cu încărcate modele uneori, parcă pline cu gânduri și simțiri amestecate, să le treci cu căldură, să fie cuprinse și muiate ușor de abur aprins și să se îndrepte și clarifice, să se limpezească elegant..
Ajungi apoi să nici nu mai recunoști croiala celei cămăși, atât de caldă și duioasă transformare a suferit..
… suavă metamorfoză.
Înainte de a fi trecută pe sub fierbințeala pătrunzătoare, textura nevinovată era complet ..cutată, aproape zbârcită de încrețituri și  haotice îndoituri, cumva ..ca de profunde îndoieli și denivelări nedorite, de nici nu se înțelegea ceva din ea. Nici că se putea purta.
Acum însă,  frumusețea de cămașă a prins culoare în obraji. A prins parcă iar vlagă.  A renăscut miraculos și e mai întinsă și mai calmă, …mai senin deslușită ca niciodată. Numai bună de purtat ca pășind într-o nouă zi, dincolo de căldura unei transformări trecute parcă printr-un dureros dar necesar încins…
Și, tot așa..
cămașa ..om
Anunțuri

2 gânduri despre „Viața ..ca o cămașă șifonată

    • Au, au.. cum să nu, toate fibrele cu ..natură în ele se pot mai mult sau mai puțin cuta, semn a ceva viu, ..cumva acolo. Doar noi, cei de viață uneori un pic șifonați, ..de ne-am putea purta noi cutele, nu ele pe noi.. hihi Asta măcar pâna la primul abur cald binefăcător… Mulțumesc!

      Apreciază

Comentariile nu sunt permise.