Arhivă | septembrie 2015

Cărare de zbor

Pe cărare de zbor presărată cu aștri
liniștită privire în mine, în noi
ușoară suire pe trepte, pilaștri,
mai presus de lumească simțire, șuvoi

Netezire, sublimare, aerare și fin
impulsiune abruptă, spontană
ascendentă tăcere, lumină și lin
inițiatică rotire-n spirală

Lucidă esență, cântec ascuns,
spectator la propria-mi rimă
cer interior, amorțit dar fecund,
se purifică din materie primă

Extincție dură de ego căzut,
smerenie-n gest ce dizolvă,
aspirație sacră spre cer ne-nceput,
afânare de dens ce absolvă

Sustrăgându-mă rece dualului sec
așezându-mi în por unitate,
asceză de dur, de timp, de concret
tăcere în minte, cetate

Cultul vieții, al umbrei, intensă uitare,
vertijul din centrul dorinței
îmbătare de sine, cenușă-n mișcare,
răpire de dor a ființei

Eliptic, sintetic, enigmatic și cert
în orice moment de trăire,
manifestare întreruptă discret
de blândă lepădare de sine

Această prezentare necesită JavaScript.

Nicole’s Cute Quotograph… (no. 20)

sept.27

Note the quote…

sept.26

“Language is

the alchemy of transforming

a thought into a word,

and the word into

a new reality.”

― Jennifer Sodini

Meșteșugul ..de miercuri ( no. 17 – Vis ..de magică toamnă )

sept.23

Mor și învii… iar mor… și tu mă învii la loc… nici nu știu în ce pas sunt acum… Te-am pășit, te-am umblat, cum umblă călătorul îmbătat de propriul său umblet, de proprii săi aburi de ..alean, cu soarele neiertător izbindu-mi în ochi, în umeri, în cărare.

Mă închin mângâierii tale. Cu mâna dreaptă apuc borul pălăriei de soare cu eșarfă de stele umede sclipind a lacrimă, pe care tu le-ai așezat acolo, îți mai amintești?… ridic pălăria senină ușor la cer, o las ușor în jos înspre iarba arsă de arămiul tău, făcând adânc o plecăciune plină de grație, o reverență cu capul lăsat în fața anotimpului care îmi ești ..și care mă arde și mă devine.

Îmi ești sfântă pecete. Îți sunt tandră creație. M-ai sfârtecat dureros de blând înspre ceea ce trebuia să fiu. Bucăți de rai. Căzute din ochii tăi aurii.. întru ai mei. Picurate, smulse, furate… Deocamdată stau aruncată în fragmente de …noi, într-un morman de nedescris pe podeau odăii mai nou zidită în cuprinsul nostru din mine.

Bagheta ta magică le va ridica, le va roti în suflare de poveste și mi le va așeza cuminte și curat la locul lor printre raze de dimineață în nuanțe vii de galben și roz ..și roșu aprins, intrând însetate în odaie din ochii miraculoși cu irizații verde-galben ce mângâie timpuriu…

…masa presărată cu fragede petale culori, răsfirate de perdeaua care-mi flutură lin în adierea scânteierii tale de vis…

și podeaua lucioasă, fără urmă de cioburi sau de bucăți rătăcite din rămășițe de mine,

…pe care voi păși ca prin vis de magică toamnă …spre cald, spre împreună, ..spre noi.

Pânza de lumină

sept.21

Mi-aș dori să te pot desena din privire, să te mângâi cu lumina din ochi în neștire,

să presar sărut de culoare și vis, peste tot ce plângând, pe pânz-am întins…

Te-aș iubi mai apoi cu surâsuri și ploi, printre lacrimi de dor, de duios și de noi,

iar tu, de pe pânză, prin ochi coborându-mă, …m-ai cuprinde în vals de petale dansându-mă

Plutire mătase, în brațe de tine, purtându-mă dulce pe cărare de mine…

Buzele ar fi ..popas, rugăciune, iar sărutul.. pură, firească minune

Nicole’s Cute Quotograph… (no. 19 )

sept.20

This Sunday’s Quotograph …in cute Fun Time mode. 🙂

Even more …how cute is this? 😀

Cățelușul este Cocky, iar domnul pisi se numește Izu, de la ..iz uait! sau ..iz rait! Nu întrebați cum de. Poate în lumea pisicească, dungile sunt ..noul alb, cine știe, ..right? Important este ca a părut destul de încântat de ședința foto, …atunci, în grădina de sfârșit de iunie. 🙂

Mulțumesc, Izu! ..hihi

Note the quote …and the all-embracing note

sept.19

“There was a skyness to the sky and a nowness to the world that he had never seen or felt or realized before.”
― Neil Gaiman, Stardust

Dincolo de ..cuvinte

sept.18

Am sorbit din cafeaua fierbinte, neîndulcită.. și aburi de mult vis mi-au atins pe neașteptate dimineața. Aburi ca de somn catifelat ..dar mai lucid si mai treaz ca orice umblare pe tărâm de concret.

Praf de stele respir și mă respiră. Aș vrea să îl opresc, să mi-l apropii, să îi cuprind blând sclipirea în palme, cu ochii lucindu-mi a stele dansând albastru a cer, să privesc cum mă privește, cum îmi urmărește plutirea printre pulbere de aștri ce-și scutură magia în sublimă îmbrățișare. Iar razele sale odihnitoare să îmi cuprindă doar aer de inimă, de puls zvâcnind puternic a rugă…

Lacrima e soră cu ..mine, doar e din mintea mea căutându-și inima prin zgomot tăcere de noapte. Pulsul inimii mele e pulsul atâtor zbateri, atâtor căutări cărora chiar nu le-am dat crezare. Acum, a reînceput să-mi bată, ..să îmi vorbească. Și eu o ascult. O rostesc. Dincolo de orice așteptat sau neașteptat contur. Formele se dizolvă în noapte. Inimile noastre la fel. La fel și umbrele…

Dansul este amețitor, dar din el parcă ies alta. Îmi doresc să nu mai gândesc. E obositor să gândești tot timpul. Te consumă. Aș vrea doar să simt. Miracolul care îmi este acestă lume interioară să mă cuprindă fără discernământ și să ființeze prin mine. Picuri de vis pe asfaltul meu gri. Iar cuvântul să mă poarte fără ca eu să-l rostesc. Să-mi fie rostit prin minunea din mine, din roirea mea interioară, din mintea mea cuprinsă de cald, printre necuvinte dansându-mi pierdut pe alei de zbor, alinându-mi dur drum de rece și crud …spre fluture și spre haos din care țășnesc stele căzătoare.