Dincolo de ..cuvinte

 

Am sorbit din cafeaua fierbinte, neîndulcită.. și aburi de mult vis mi-au atins pe neașteptate dimineața. Aburi ca de somn catifelat ..dar mai lucid si mai treaz ca orice umblare pe  tărâm de concret.

Praf de stele respir și mă respiră. Aș vrea să îl opresc, să mi-l apropii, să îi cuprind blând sclipirea în palme, cu ochii lucindu-mi a stele dansând albastru a cer,  să privesc cum mă privește, cum îmi urmărește plutirea printre pulbere de aștri ce-și scutură magia în sublimă îmbrățișare. Iar razele sale odihnitoare să îmi cuprindă doar aer de inimă, de puls zvâcnind puternic a rugă…

Lacrima e soră cu ..mine, doar e din mintea mea căutându-și inima prin zgomot tăcere de noapte. Pulsul inimii mele e pulsul atâtor zbateri, atâtor căutări cărora chiar nu le-am dat crezare. Acum, a reînceput să-mi bată, ..să îmi vorbească. Și eu o ascult. O rostesc. Dincolo de orice așteptat sau neașteptat contur. Formele se dizolvă în noapte. Inimile noastre la fel. La fel și umbrele…

Dansul este amețitor, dar din el parcă ies alta. Îmi doresc să nu mai gândesc. E obositor să gândești tot timpul. Te consumă. Aș vrea doar să simt. Miracolul care îmi este acestă lume interioară să mă cuprindă fără discernământ și să ființeze prin mine. Picuri de vis pe asfaltul meu griIar cuvântul să mă poarte fără ca eu să-l rostesc.  Să-mi fie rostit prin minunea din mine, din roirea mea interioară, din mintea mea cuprinsă de cald, printre necuvinte dansându-mi pierdut pe alei de zbor, alinându-mi dur drum de rece și crud …spre fluture și spre haos din care țășnesc stele căzătoare.

 

Anunțuri