Arhivă | iunie 2016

Note the quote… and the Dreamland note

“i’m glad to be alive
in a world where
his gently awakening eyes
nourish the morning sun.”
― Sanober Khan, Turquoise Silence

„Throw your dreams into space like a kite…”

iun.19

“And the day came when the risk to remain tight in a bud was more painful than the risk it took to blossom.”
― Anaïs Nin

Când m-am născut, mama a primit de la tatăl meu trei trandafiri roz din grădină. O minune!

Culoare roz m-a fascinat întotdeauna… și caldă și rece, aprinsă dar și discretă, îmi pare desăvârșită. Infinită. Deși, științific vorbind, se pare că… nici nu există 😦 …fiind doar ceea ce rămâne din lumina albă după ce se scoate culoarea verde?! Mda…

Și când te gândești că rozul și verdele se asortează parcă… de nedespărțit.

***

When I was born, my father brought my mother three pink garden roses. Summer joy!

I have always been fascinated by pink… felt it both warm and cold, brighter or deeper in its many shades, it seemed complete to me, like a… full circle. Like infinity. Although, scientifically speaking, they say it doesn’t even exist …being what is left of white light after taking out the green?! Well…

And to think that pink and green somehow obviously match… beyond perfection.

Culoarea mea preferată, cu siguranță, a cărei scurtă poveste e însoțită aici de o melodie pe măsură, în interpretarea unei cântărețe foarte dragi mie… cea mai dragă din acea perioadă. Elegantă și dulce…

***

My favorite color, for sure, whose story is accompanied here by a unique song sung by a splendid singer, my most favorite French artiste. Elegant and so sweet… simply one of a kind.

Totuși, de câteva ori am fost pe punctul de a schimba tema de pe Doar Nicole, am încercat, dar de fiecare dată ceva m-a oprit și.. roz a rămas. Plus întrebarea, …oare cum ar fi viața fără de roz, cum ar arăta?

Fără petale luminoase de trandafiri, crini sau bujori… pantofi și gentuțe roz, creioane, bomboane, baloane, fel de fel… fără nori desenați roz aprins la apus sau răsărit, fără stele de mare… oare cum ar putea fi?!

Cine poate ști, poate doar un pic mai puțin colorată.

***

Still, once or twice I was on the verge of changing the theme on Just Nicole, I tried, but every time something stopped me and so… pink it stayed. And sometimes I even wondered, …how would life be without the color pink, what would it look like?

Without vivid petals of roses, lilies and peonies… pink shoes and purses, pencils, candy, balloons, this or that… without clouds radiantly painted at sunset or sunrise, or even starfish… I wonder what it would all feel like.

Who knows, maybe just a little less colorful.

My dear Phoenix

iun.18

“There are times when a man has need of the open heavens
to compass his thoughts.”
― Kathryn Worth, They Loved to Laugh

Acum un an, Draga mea Phoenix strălucea colorat și aprins, ca din eter.
Aripile păsării de foc… mereu întinse, zborul… impetuos dar senin.
Călătoria… o ardere vie.

***

A year ago, today, My dear Phoenix was shining colorfully and bright… as if by magic.
The fire bird… nobly ablaze, its flight… fervent but serene.
The journey… the burning life.

through golden flutter it floats
soaring tenderly towards purple skies
on wings of thought it emerges
and cold it falls into deep seated highs
it gazes candidly forwards
with feathers of sun and of fire
and yields from softly burnt souls
foamy flames anew rising higher

it arrives, it alights, coming alive – awaited for a very long time
it appears, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

pouring forever into dreamy eyes
it casts long gone sparks to the world
it puts a blaze upon smoldering cries
its song, the chant of a bird
the old giving birth to a new beginning
the past embracing the now
magic arising from earth through the air
from essence of time, ..sacred bow

it rushes, it climbs, from fire it surges – awaited for a very long time
it shows, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

it touches my life with its velvety wing
caressing my heart in its flight
it dresses my soul like the words of a king
and heaves into the night
it travels abysmally, horizons and suns
smoothly revived from my dream
fading away into blue morning buds
to bear my blossom serene

it reaches, ascending from silence and ashes – awaited for a very long time
it flies, reborn from the burn, …from deep abrupt inner chime

Cu inima zâmbet… / Our smiling heart

iun.1

“Everything is ceremony in the wild garden of childhood.”
― Pablo Neruda

Să râdem din suflet, cu inima zâmbet
de soare, de vară, de taină senină…
cu gândul dansând prin câmpuri de joacă
și-n cuiburi de cald, o pace deplină

Pe urme de pași pierduți printre clipe
s-aducem copilul din nou la lumină
să umplem cu cer umblarea și gestul
ca-n leagăn de floare pulsând din tulpină

Să plouă cu raze de multă culoare
cu basme de aur și rânduri de dor
în care prințese, pitici și balauri
coboară aievea sau urcă în zbor

Alunecând voios toboganele
sărind sprințar cu coarda, șotron
să umplem secunde cu amintirile
ce-n ochii minții pluti-vor ușor

Să ningă cu zare de rost și speranță,
cu fulgi de surâs și rouă de zbor
pierduti printre ramuri de rai și vacanță…
și totul să pară netrecător

Drăgălășenia și bucuria
voios alergându-ne pe culmi de răstimp
de mână cu viața, doar copilăria
mereu ne va fi cel mai cald anotimp

Laughter and soul, our smiling heart
so full of sun, of summer and sky…
free running thoughts playfully dancing
in dear warm places, soaring on high

Raining with rays of color and flight
like in fairy tales of gold and longing
with princesses, dwarfs and scary dragons,
sweet make-believe and pure belonging

Snowing with flakes of meaning and hope,
rich pearls of joy and bright dew of dawning
lost among branches of heaven and dreams,
childhood season… unending morning