Primăvară de sfârșit de septembrie…/ Springish end of September

 

“Listen! The wind is rising, and the air is wild with leaves,
We have had our summer evenings, now for October eves!”
― Humbert Wolfe

Sfârșit de septembrie
soare
pășind în privire,
în aer și iarbă

ca fire de nor coborâte aproape
ca o liniște cer picurând peste pleoape

 

end of September 
and sun
descending in steps,
in the air and grass 

like threads of clouds and skies
like a stillness deep in my eyes

 

“The music of the far-away summer flutters around the Autumn seeking its former nest.”
― Rabindranath Tagore

e cald și e verde,
și e roșu castană
peisaj cu iz de avânt colorat
și mai e plimbare de-amiază de toamnă

e frumos,
e tăcut și curat

 

it’s warm and it’s green, and it’s chestnut 
a scene smelling like colorful cheer
it’s a long autumn afternoon walk

it’s beautiful,
it’s silent and clear

 

“Leaves grow old gracefully, bring such joy in their last lingering days. How vibrant and bright is their final flurry of life.”
― Karen Gibbs

 

Note the quotes… and the „autumn thoughts”

 

“When everything looks like a magical oil painting, you know you are in Autumn!”
― Mehmet Murat ildan

 

Pașii lui august… încă mai răsună în trandafiri, frunze și raze… nehotărâte, mirate, îndrăznețe sau dezorientate.

Steps of August… still being felt in the roses, the leaves, the sun rays… hesitant, unsure, bold or bashful. 

Uneori chiar stau și mă-ntreb, hm… toamnă, de ce mare doamnă?! Oare nu e ea mai degrabă ca un fel de prințesă, așa… puțin mofturoasă?! Păi totuși, cam ce-avem noi aici?

…o mică zâna primăvară cu toane colorate-n petale, lumină în ochi și vânt cald în obraji, de-i ierți și uiți orice picur de ploaie sau norișor bosumflat,
…senioara zână vară, caldă, generoasă, baghetă magică din raze de vis arcuind curcubee și vrăjind senin după amiezile, cu sau fără breton de frunze, ramuri, aere și mirări zburate-n bătaie de vânt nevinovat,
…(asta ca s-amânăm, divagăm și să nu suflăm vreo vorbă-n plus despre regina iarnă, decât poate așa, o „mică” paranteză cumva, că ni se rotește ea deodată pe alei și trotuare, una două… spre vreo trei, patru luni, de zile, de ne spulberă pașii printre nămeți și privirile printre flori de gheață pe geamuri, și… nici nu mai e mult, parc-o văd acuși acuși, de țipăm disperați după mănuși… pentru vârful nasului și obraji, că mâinile nu ni le mai simțim din noiembrie, hmm…)

Deci, spuneam. Mofturoasă, prințesa toamnă, când rece… dimineață senină, când soare… și norii de dup-amiază ni se răzbună.

😉

Sometimes I happen to wonder, hm… Autumn, why such  a great lady?! I’m thinking, isn’t she more like a princess, even a little too fussy or full of airs?! For… what is there for us after all?

…a cute little fairy we call spring, with colorful moods in her petals, bright eyes and breezy pink cheeks that make you forgive and forget her every drop of rain or pouty little cloud,
… her senior, the summer fairy, calm and generous, magical wand in her rays, arching rainbows out of the blue and casting spells over late afternoons, with or without her bangs full of leaves, branches and airs fanned by innocent gusts of wind, now and then,
(… not to mention the winter queen, and not to make any noise for fear we might wake her up, not to say a word too much, though maybe just a few, in a „small” bracket somehow, lest she should come in a whirl and freeze everything in one of those sudden moves of hers, on pavements and alleys, for one, two… maybe even three, four months, full of crisp days, managing to blow and spurt our steps in the snow, our looks among ice flowers on windows, and… it’s not even too far, I can almost feel us here being smitten, desperately crying for mittens… for the tip of our noses and for our cheeks, well… our fingers, we can no longer feel them since November anyways.)

So, I was saying… pretty fussy, our autumn princess here, cloudy sky and cold morning shower… one moment, sunny air and half a cute afternoon rainbow… the next. 

 

Deși, zilele astea, ea încă dansează tăcut, pastelat printre umbrele verii… pe muzică ondulată străbătând din trandafiri, raze, mirări, ezitări.

However, these days she is still quietly dancing among pastel summer shadows… on sweet curly music daintily rising from roses, rays, wavering, faltering. 

 

Și bine’nțeles… printre gânduri miaunești portocalii:

„De-acum dacă tot m-am/ m-ai trezit, bineee…  fie, treacă de la mine. Dar tura viitoare nu mai merge, nu vezi ce răsfirat arăt?!” zise el, motănel trezit prea brusc.

(of, cum mi-a ruinat ea somnul de frumusețe, și de ora cinci, șase, șapte… cât de frumos visam, șoricei, brân-ziii-că… la iarnă mă răzbun, nu mai cobor de pe/după sobă… care patinaj, ce rostogol prin ceva… alb și pufos mult?!… las’ că știu eu, e receee, de mi-aubârrr… i-auzi la ea, poze… dar pernuțele mele, ia-le de unde nu mi-or fi, miorlau…)

*x*

And certainly… among orange tomcat thoughts:

„Now that I’m up, I’ll say… okeyyy. But next time, no way, don’t you see how confused I stray?! Bad hair day?!” said he, cute cat invited to play. 

(uf, how she ruined my beauty sleep, my five, and six, seven o’clock sleep… what beautiful dreams… little mice, so much cheese… pay back time this winter, no way I’m gonna come down my warm spot up that stove… what running or skating through the white fluffy blanket?!… I know all about that, it’s so cold that meowbrrr… just listen to her, photos… but is she giving the faintest thought to my paws, no… my poor cute paws, many meows… )

 

Cam spre obosici, plictisici sau… miorlăici, cei mândri pisici dormeau, visau, pozau, dragi și tomnatici, tupilați printre și pe după frunze rătăcite, tulpini, raze…

A tad tired, bored or… meowy, the chic little ones were asleep, or adream, or maybe a… photo, so dear and autumnish among those leaves, stems, stalks and rays…

 

“Days decrease, / And autumn grows, autumn in everything.”
― Robert Browning

 

“It was one of those perfect fall days when the air is cool enough to wake you up but the sun is also kissing your face.”
― Anita Diamant, The Boston Girl

 

După amiază târzie, arămie și… seară. La început septembrie a fost… cioc, cioc, frunză cu frunză. S-a simțit însă mai degrabă ca și cum… seara, încă vară, și brusc toamnă, a doua zi.

Late afternoon, golden and… evening. Into September. Back then it was knock knocking, leaf after leaf. But it could be felt more like… still summer, one day and abrupt autumn, the next.

 

“If you move faster than the music, it will look strange; if you move slower than the music, it will look strange! Be like autumn leaves which follow exactly the rhythm of the wind!”
― Mehmet Murat ildan

Dacă iubirea ne-ar fi…/ If love be…

 

“Love is not the absence of logic
but logic examined and recalculated
heated and curved to fit
inside the contours of the heart”
― Tammara Webber, Easy 

 

Dacă iubirea ne-ar fi anotimp, atunci vară ne-am fi…
razele oblice de după amiază, bătăi de inimă pulsând auriu
iar florile, zâmbindu-și culorile, pașii noștri ușori
țopăind printre boabe de rouă, dimineață și vis
pe pământ respirând
paradis

Și dacă ne-ar fi culoare, ne-am fi albastru curat…
prin verde trecând, dinspre roșu și galben venindu-ne
portocaliu străbătând, sinuos, luminos, incandescent
prin fire de noi încălzindu-ne clipele
curcubeu mângâindu-ne neted, aprins
azurul nestins

Iar de-ar fi o aromă, am avea gust și miros de căpșună…
a proaspăt și reavăn, răcoare eșarfă
plutindu-ne moale peste asfaltul de gri, parfum inspirat
savoare dulce, îmbietoare
vălurind mireasmă caldă coborâtă
din soare  

Dar dacă ne-ar fi o floare, oare am simți trandafir?!..
catifea și mătase și zbor
șoptind către zare prin frunze străbătute de dor?
adiindu-ne chipul moale, ușor,
surâs purtat pe petale
sclipind a cristale    

Sau de-ar fi un loc, iubirea, ne-am fi cărare…
covor magic și sens pe drum de acasă
șerpuind lumini și umbre, radioase sau sumbre
tainice trepte topindu-ne viu în apus
într-un aici, un acum, un aproape, un noi,
un amândoi

Iar de-ar fi o fi bucată de zi, ne-am fi o fâșie de seară…
leagăn de stele, haină albă de lună, unduire ușoară
rostogolind licăr și murmur, liman, adăpost
îmbrăcate în rost, în regăsire, în nori,
îmbrățisând privire și cer din revărsare
de zori

(Official Video, here and here)

 

If love be a season, then summer we’d be
our heartbeats, afternoon rays aslant pulsing golden aflame
and our steps, flowers smiling their colors,
hopping among droplets of dew and of dream,
on earth breathing
heaven serene

And if love be a color, clear blue then we’d be
piercing through green, by red and yellow breezed in
and winding through orange, so bright
among threads of us pouring warmth into light
rainbow caressing fully and passing
azure everlasting

And if it be a flavor, we’d smell and taste like strawberries
pure freshness, simple and clean, rush of cool air
carrying us gently over pavements of grey, perfume inside
sweet fragrance, utter stun
pure scent descending
from the sun

And what if it be a flower, would we feel like a rose?!
red velvet, pink silk, and much flight
sighing into the skies through leaves imbued with longing?
glowing softly and bright
in our eyes a petal-borne beam
aglow crystalline

Or if it be a place, love, then we’d be a pathway…
carpet of magic and essence, on the way home
meandering through lights or deep darkness, radiance, dullness
secret stairs of us melting into the sunset
into a here, a now, a closeness
a dear wholeness

And if love be a part of the day, we’d be a smooth shred of twilight…
cradle of stars, waving whispers and moon coat filmy white
shimmer and murmur, haven, a sheltering feeling
dressed in finding and meaning
enwraping our gaze and the sky in daybreak
and dreaming

Autumn Q-graph… & rust-toned whereabouts

 

 

Cumintele Rusty, în nuanțe de vară-toamnă 2016, dimineață-după amiază încă verde de septembrie.

 

Meet Rusty, in summer-autumn 2016 hues, still green September morning-afternoon.

 

Hm…  no cheese?! 🙂

 

: ))

 

Și-ncetul cu-ncetul, ruginiul din aer se face simțit…

 

Slowly but surely, rusty air taking over..

 

„Throw your dreams into space like a kite…”

 

“I walk ahead of myself in perpetual expectancy of miracles.”
― Anaïs Nin 

 

Ați observat vreodată cum o simplă culoare dă naștere la o întreagă poveste în jurul ei? La o întreagă viață? Cumva ca un Big Bang în miniatură, explozie în tonuri de auroră?

Sau cum pulsează, de parcă strălucirea ei rescrie aerul ca într-un nou alfabet?! Deseori mă surprind încercând să-l descifrez, ca mai apoi să-mi dau seama că nu sunt litere, ci doar unde. Reverberând.

Efervescență solară din care răzbate o lume nouă, ca un cântec sau… o poveste în ramă, cu timp și spațiu propriu. Din centrul incandescent se conturează un întreg univers radiind noi sensuri. Un univers în care se poate păși. Vorbi și trăi… respirând ritmuri și tonalități vii.

Univers tainic care absoarbe,  fie că privim atent sau nu. Fără să știi, întredeschizi ușor ușa, încerci să distingi… ceva, undeva acolo te îmbie, dansând pe vârful sclipirilor, luând de mână rază cu rază, mângâind privirea, gândurile, murmurând pe note când visătoare, când jucăușe… spectru revelație.

Un tărâm luminos proiectat în eterul interior, împânzit cu alei șerpuind irizat pe sub arcade pastelate… în care pașii se măsoară în nuanțe, iar liniștea în fărâme de cer. Mereu soare într-o culoare.

Acolo, toamna… nu vine niciodată. Doar trece, atingând cu trena ei amaranth de secunde furate.

Ați observat vreodată cum o simplă culoare…

 

Have you ever noticed how a simple color gives birth to a whole story around itself? To a new life? Like a miniature Big Bang, an explosion in aurora hues? 

Or how it pulsates, as if its brightness rewrites the air in a new alphabet?! I often find myself trying to decipher it, only to realize that there are no letters, only waves. Reverberating.

Solar effervescence yielding a new world, like a song or… a story within a story, with its own space and time. A whole new universe is born from its incandescent center, radiating new meanings. A universe which one can enter. Speak and live in… breathing its lively rhythms and tones. 

A muffled universe taking us in, whether we pay attention or not. Unawares, we open the door slightly, trying to discern… something there is dancing on the top of the sparkles, holding the rays by the hand, caressing the face, the thoughts, murmuring on playful or dreamy notes…  a spectral place being revealed.

A bright realm projected on an inner firmament,  full of alleys iridescently winding under delicate-shaded arcades, …in which steps are measured in hues, and  peace in fragments of sky. Always sunny in a color.

And there, autumn never comes. It just sweeps by with its amaranth train of stolen seconds.

Have you ever noticed how a simple color…

 

“What makes some butterflies have such beautiful colors on their wings, and others not?”
„The plain ones were born of parents who didn’t know how to paint.” 🙂
― Anaïs Nin, Seduction Of The Minotaur

 

“The earth is heavy and opaque without dreams.”
― Anaïs Nin, The Diary of Anaïs Nin, Vol. 3: 1939-1944