Arhivă | Ianuarie 2017

Winter Quotograph… and lovely magical light

 

cute brightness

 

Se pare că a mai zburat o lună, sau… aproape. Plutesc amintiri 2017 deja.
Sfârșit de decembrie 2016, apoi început de an foșnind luminos… iar eu fotografiind crizanteme zbârlite-n plin soare. Un pic prea cald pentru luna ianuarie.

Minuni înfoiate încoronau magic aerul… dulci explozii catifelate de culoare și calm.

Mi-a plăcut mult să le fotografiez, ca ieșite din timp, parcă răsărind neașteptat chiar din inima soarelui, fiecare sclipindu-și liniștit și liniștitor propria poveste. Și parcă șoptind serafic, ca surprinse între …a fost deja și …nu este încă.

Petale micuțe împletite cu timp.

 

It seems another month has gone by, or… almost. Memories 2017 floating already.
End of December 2016, and then beginning of the new year inching its way in… and me, taking cute photos of ruffled crysanthemums in full sun. A bit warm for the month of January.

Fluffy wonders magically crowning the cold winter air… sweet outbursts of color and calm.

I loved to photograph them, like out of time. Gracefully rising from the very heart of the sun, each seemed to quietly and soothingly shine its own story. And each seeming to whisper trance-like hum, like caught in between …has been already and …not here yet.

Tiny petals interwoven with time.

 

“Love and magic have a great deal in common. They enrich the soul, delight the heart. And they both take practice.”
― Nora Roberts

 

Și noi pe-aici… puțin cam ferfeniță de la vânt, dar… atingând cerul.

 

Us, too… a bit rumpled by the cold wind, but… kissing the sky.

 

***

Trei săptâmâni mai târziu… zăpadă și ger. Iarna a zis și-a făcut. Rece și alb.
Broderie de final de ianuarie, dantelă sau glazură… roata anotimpurilor desfășoară covorul de zile.
Iar noi… le urmăm ușor. Magie albă minunat strecurată în pași.

 

Three weeks later… snow and frost. Winter said and did. Coldness and white.
End of January embroidery, lace, icing or glaze … the seasons’ wheel spreads the carpet of days.
And we… follow them, airily. White magic adorably sprinkled in our steps.  

 

Soarele apunea. Razele dup-amiezii mângâiau cuvertura de alb printre fire răzlețite vioi și… mă-ntrebam, oare elementele naturii zâmbesc? Dansează printre rafale de vânt? Își vorbesc, povestindu-și trecerile, venirile sau umbririle?…

Picături de apă îmbrățișând fărâmițe de pământ, felii  de aer înghețat mușcând din fulgi de zăpadă neatenți, rătăciți strălucitor pe întinderea nevinovată,  firimituri de căldură atingând moale jocul și… crâmpeie de lumină cuprinzând viu rotirea.

Răbdare și ritmuri fragile… oare zâmbesc?! Mie, cred eu, mi-au zâmbit.

 

The sun was setting. Afternoon rays were stroking the blanket of white among free merry blades or stumps… and I was wondering, do nature’s elements smile? Do they dance among swift gusts of wind? Do they tell each other stories, of their comings and goings and shadows?…

Droplets of water holding close to crumbs of soil, slices of frozen air taking big bites from reckless snowflakes gone astray over the innocent expanse, shreds of warmth touching the frolic mildly, and fragments of light… cradling the lively swirl.

Patience and delicate rhythm… do they smile?! I think they smiled at me. 

 

“Close your eyes. Hear the silent snow. Listen to your soul speak.”
A.D. Posey

 

Anunțuri

Mereu o cale…/ The way forever

 

“Life itself is the most wonderful fairytale.”
Hans Christian Andersen

 

Mi se aștern cuvintele în ploaie,
dar gândurile mi se sparg de zare,
căci haina dimineților de iarnă
mă-mbracă-n zori și semne de-ntrebare…

Șoptindu-mi pași, și doruri, și minute
curgând ca ore, înspre soare-apune,
silabe vii îmi murmură tăcerea
ca zile dezgolite de minune…

Și totuși, căutări nenumărate,
neliniști și-așteptări se domolesc,
iar raze de iubire și căldură
mă-mbie soare să mă regăsesc…

Căci mersul și sosirea sunt mereu o cale,
o trecere, un sens, un adăpost,
chiar dacă ceea ce pulsează pasul
e doar o foamete teribilă de rost…

De voci care-nfloresc secundele,
de zbor amețitor, neobosit
de încăperi cu iz de primăvară
îmbrățișând un vis frumos de neoprit…

(Mulțumesc, dragă Poteci de dor. 🙂 Aș spune… poate este de fapt o Retorică care atinge… puțin magic.)

 

 

The words are coming down like rain,
but thoughts just break against a cloud,
for morning’s robe of bare winter
is clothing me in dawn and doubt…

Whispering steps, and hopes, and minutes
flowing like hours till the quiet night,
sound aloof and murmur through the silence
like days undressed of wonderment and light…

And still, the seeking, numberless and shy,
unrest and waiting, all calm down, no yearns,
as rays of loving, dear, warm and sweet
draw me along suave caressing turns…

As walking and arriving are the way forever,
a road, a pathway, sheltering much feeling,
although the steps keep throbbing so away
unending quest for more or deeper meaning…

For voices, blooming from within the seconds,
for dizzy flight, a never-ending gleam,
for cozy rooms nice-smelling of spring flowers
embracing an unyielding golden dream…

 

 

 

 

Winter Quotograph… snow and skies

 

white cuddle

 

Ridic ochii și zăresc… un mic infinit, univers alb-albastru, arzând strălucitor,
aproape, dar de neatins
deși…
dacă privesc îndeajuns de mult, mă aude și coboară, oglindindu-și tăcut harta
sub pașii mei

 

I raise my eyes and I see… a small infinity, white-and-blue universe burning bright
close, but untouchable
though…
if I gaze long enough, it hears me and descends, quietly mirroring its map
under my steps 

 

“I wonder if the snow loves the trees and fields, that it kisses them so gently? And then it covers them up snug, you know, with a white quilt; and perhaps it says, Go to sleep, darlings, till the summer comes again.”
Lewis Carroll, Alice’s Adventures in Wonderland & Through the Looking-Glass

 

Albul zăpezii aduce liniște. O liniște în care se pot auzi anii. Zilele…
Le cuprinde pe toate… tainic, ocrotitor, parcă oprindu-le timpul. Mantie de tăcere și vis.

 

The snow’s whiteness  brings silence. One in which we can hear the years. The days… 
It envelops things secretly, protectively, as if freezing their time. Mantle of quiet and dream.

 

“On a cold winter day even the snow needs the touch of the sun!”
Mehmet Murat ildan

winter warmth

 

Ace de ger… / January glaze

 

“Ice burns, and it is hard to the warm-skinned to distinguish one
sensation, fire, from the other, frost.”
A.S. Byatt, Elementals: Stories of Fire and Ice

 

Veșmânt de mijloc de ianuarie… și mijloc de zi printre secunde surprinse în gheață.

 

Mid-January attire… and midday, among instants caught in ice. 

 

Inima frigului înțeapă aerul cu ace de ger (deși… doar minus cinci grade).

 

The heart of wintriness splintering off in the air… frosty needles (though just minus five Celsius).

 

Frigul e sculptor… plăsmuiește ca din abur și ceață, dă formă aerului, îl cuprinde în clipe de ger.
Recele căpătând formă din mâini de anotimp.

 

The cold is a chiseler… it forges as if out of the mist, freezing the air, molding it… icy glaze.
The coldness taking shape… winter’s handwriting.

Winter Quotograph… and reed air and light

 

kissing the air

 

La apus număr clipe. Secundă cu secundă le aliniez, aurii și pufoase, scânteind a timp și culoare. Și uneori le ating întrebător cu raze-n privire și urme de pași: „De unde veniți? Și-ncotro mergeți?!…”

„Șirag de aici și acum. Într-un mereu. Stele puzderie în umbra vântului. Peste tot, nicăieri, dans rece cald pe note de zare…”

Și clipele, perle minuscule, îmi răsar în inimă bătaie cu bătaie, puls liniștitor străbătut de  lumină și vis.

 

At sunset I count moments. Second by second, I line them, golden and soft, sparkling of time and much color. And sometimes I touch them questioningly, rays in my eyes and traces of steps: „Where are you coming from? And where are you going?!…”

„String of here and now. Into a forever. Myriad stars in the shadow of the wind. Everywhere, nowhere, cold warm dance in horizon hues…”

And the moments, tiny pearls, wing into my heart beat after beat, soothing pulse of longing and light.

 

“SELF PORTRAIT: Throwing Armfuls of Air into the Air”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

“Light
That’s how I feel-
like the winter-fringed
breeze might scoop
me up into its wings,

fly
away with me trapped
in its feathered embrace.
I am a snowflake.
A wisp of eiderdown,

liberated
from gravity. My body
is light. Ephemeral.
My head is light.
I want to sway

beneath
the weight of air,
dizzy with thought.
Light filters through
my closed eyelids.

The sun,
chasing shadows,
tells me I’m not
afloat in dreams.”
Ellen Hopkins

 

“Suppose I were to begin by saying that I had fallen in love with a color.”
Maggie Nelson, Bluets

 

albastrul veghează moale întinderea vălurind de dincolo de aer, lumină și stuf…
„cobor trepte, întind strălucirea covor
împletită din umbre și raze
parfumate cu zbor…”

 

the blue lullingly watches  over the  expanse waving from beyond the air, the light and the reed…
„I’m sending steps, I’m spreading a carpet of bright
woven from rays and shadows
scented with flight…”

 

“Moments pass, lots and lots of them, with us holding on, it feels like for dear life, or maybe holding on to dear life.”
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„239. But now you are talking as if love were a consolation. Simone Weil warned otherwise. “Love is not consolation,” she wrote. “It is light.”
240. All right then, let me try to rephrase. […] I aimed to be a student not of longing but of light.”
Maggie Nelson, Bluets

 

Ramuri de vis…/ Branches of dream

 

“It’s history. It’s poetry.”
J.D. Salinger, The Catcher in the Rye

 

dsc_0984_cr_ps_r

 

Noaptea dintre ani a zâmbit ca o dimineață.

Ramuri de vis explodând colorat, de dincolo de ceața prea multor gânduri, spărgând liniștea unui nou început…

I-am zâmbit în tonuri de mâine, privind-o în ochi:

Fire de …ce a fost îmbrățișând un nou nouț …ce va fi. Și-au dat întălnire pe aleile lungi și sinuoase ale inimii mele, pline de mult anotimp.

Raze… Spirale de aer și fărâme de nor măturând cerul… Rafale de zbor spulberând senin pași de căutare… Brațele inimii izbind uși de pereții de suflet…  Petale de gând îmbrățișând luminos doruri și zori… Picuri de ploaie prăbușindu-se cer…  Cuvinte, culori, adiere… Apusuri…

Așa-mi răscolește surâzând …ce a fost.  Eu îi șoptesc să îngâne ușor… muzică pe note presărate cu praf de stele.

Îmi îndrept privirea spre ..ce va fi. Nu a spus încă nimic. Așteaptă stingher să capete glas de …acum. Și acum… și acum… Să rostească viu prin secunde de mine. Minute de …

Noaptea dintre ani a zâmbit ca o dimineață…

 

New Year’s Eve smiled as morning.

Branches of dream colorfully exploding, beyond the fog of too many thoughts, breaking the quietness of a new beginning…

I smiled at it in hues of tomorrow, watching it thoughtfully in the eyes:

Threads of …has been embracing a new and shiny …will be. They’ve met on the long winding alleys of my heart, full of much season.

Sun rays… Spirals of air and dashes of cloud sweeping the sky… Gusts of wind and sweet flight along inquiring steps… The yearning arms of my heart slamming doors against the walls of my soul… Petals of thought embracing the blinding light of wishes and auroras… Raindrops falling down like skies…. Words, colors, breeze… Sunsets…

These are the fluttering whispers of ...has been. I whisper along, asking it to murmur mildly… music sprinkled with stardust.

I look at …will be. It’s spoken no word yet, seemingly waiting, reluctant to voice its way into a …now. And now… and now again… To make itself heard from within seconds of me. Uttering minutes of …

New Year’s Eve smiled as morning…