Winter Quotograph… and lovely magical light

 

 

Se pare că a mai zburat o lună, sau… aproape. Plutesc amintiri 2017 deja.
Sfârșit de decembrie 2016, apoi început de an foșnind luminos… iar eu fotografiind crizanteme zbârlite-n plin soare. Un pic prea cald pentru luna ianuarie.

Minuni înfoiate încoronau magic aerul… dulci explozii catifelate de culoare și calm.

Mi-a plăcut mult să le fotografiez, ca ieșite din timp, parcă răsărind neașteptat chiar din inima soarelui, fiecare sclipindu-și liniștit și liniștitor propria poveste. Și parcă șoptind serafic, ca surprinse între …a fost deja și …nu este încă.

Petale micuțe împletite cu timp.

 

It seems another month has gone by, or… almost. Memories 2017 floating already.
End of December 2016, and then beginning of the new year inching its way in… and me, taking cute photos of ruffled crysanthemums in full sun. A bit warm for the month of January.

Fluffy wonders magically crowning the cold winter air… sweet outbursts of color and calm.

I loved to photograph them, like out of time. Gracefully rising from the very heart of the sun, each seemed to quietly and soothingly shine its own story. And each seeming to whisper trance-like hum, like caught in between …has been already and …not here yet.

Tiny petals interwoven with time.

 

“Love and magic have a great deal in common. They enrich the soul, delight the heart. And they both take practice.”
― Nora Roberts

 

Și noi pe-aici… puțin cam ferfeniță de la vânt, dar… atingând cerul.

 

Us, too… a bit rumpled by the cold wind, but… kissing the sky.

 

***

Trei săptâmâni mai târziu… zăpadă și ger. Iarna a zis și-a făcut. Rece și alb.
Broderie de final de ianuarie, dantelă sau glazură… roata anotimpurilor desfășoară covorul de zile.
Iar noi… le urmăm ușor. Magie albă minunat strecurată în pași.

 

Three weeks later… snow and frost. Winter said and did. Coldness and white.
End of January embroidery, lace, icing or glaze … the seasons’ wheel spreads the carpet of days.
And we… follow them, airily. White magic adorably sprinkled in our steps.  

 

Soarele apunea. Razele dup-amiezii mângâiau cuvertura de alb printre fire răzlețite vioi și… mă-ntrebam, oare elementele naturii zâmbesc? Dansează printre rafale de vânt? Își vorbesc, povestindu-și trecerile, venirile sau umbririle?…

Picături de apă îmbrățișând fărâmițe de pământ, felii  de aer înghețat mușcând din fulgi de zăpadă neatenți, rătăciți strălucitor pe întinderea nevinovată,  firimituri de căldură atingând moale jocul și… crâmpeie de lumină cuprinzând viu rotirea.

Răbdare și ritmuri fragile… oare zâmbesc?! Mie, cred eu, mi-au zâmbit.

 

The sun was setting. Afternoon rays were stroking the blanket of white among free merry blades or stumps… and I was wondering, do nature’s elements smile? Do they dance among swift gusts of wind? Do they tell each other stories, of their comings and goings and shadows?…

Droplets of water holding close to crumbs of soil, slices of frozen air taking big bites from reckless snowflakes gone astray over the innocent expanse, shreds of warmth touching the frolic mildly, and fragments of light… cradling the lively swirl.

Patience and delicate rhythm… do they smile?! I think they smiled at me. 

 

“Close your eyes. Hear the silent snow. Listen to your soul speak.”
― A.D. Posey