Arhivă | Martie 2017

Mare de galben…/ Sea of yellow

 

“Deep in their roots all flowers keep the light.”
Theodore Roethke

 

Azi, plimbare tăcută pe maluri de galben, valuri calde pe margini de cer.

 

Today, silent walk on shores of much yellow, warm waves on margins of sky.

 

Apoi, pe covor pufos țesut din izbucniri de lumină, și… musafir fermecat. N-aș mai fi plecat de acolo.

🙂

Then, on a soft carpet woven of bright outbursts, and… cute magical guest. I would have stayed there all afternoon. 

 

Visând aprilie soare…

 

Daydreaming of April and sun…

 

Raze de galben lunecând cald pe albastru, tiptil pe verde… furișându-se cer.
Un joc de nuanțe cu multă lumină colorând vesel ziua a viață și vis.

 

Rays of warm yellow gliding on blue, tiptoes on green… spilling skies.
Happy hues of much light coloring my day vividly in lively dashes and dream.

 

 

Anunțuri

Spring Quotograph… and gazes through green

 

 

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

Poate pășim pe trepte de zare invizibile, pe culori, pe lumină… Iar ele ne poartă.
Ne coboară în mers, în făptură. În privire și rost.
Ne devin.

Poate ne îmbracă fără s-o știm în praf scuturat de lună și stele, sau puf coborât din nori…
Printre raze jucăușe de timp traversând râuri de anotimp.
Curgere firească, abia simțită. De neoprit.
Vine de ne-unde și se-ndreaptă spre oricând și oricum…

Oricine se oprește puțin și respiră adânc îi poate simți pulsul. Chemarea aurie.
Străbate și cel mai profund întuneric… cea mai groasă beznă. Cel mai rece frig.
Le împrăștie cald, explodându-le în scântei de clipe ca prinse-n sidef… fărâme de întotdeauna.

Secunde scuturate din clopotele zârilor.
Din priviri lungi de printre frunze… și iarbă și pași…
De printre petale.
Mici porți și ferestre spre un infinit colorat și ascuns la vedere.
Univers tainic strecurat în toate. În fiecare colț și firidă.
În noi.

Se pare că atingem picuri de cer la fiecare pas. Fiecare mișcare.

 

(azi, 26 martie… se pare un astăzi cu mai puțin timp, pentru un mâine cu mai multă lumină)

 

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

Maybe we tread on invisible stairs of blue, of color and light… And they carry us.
They become our steps, part of our being.
They adorn our days, our life.

Maybe they dress us in dust from the moon and the stars, fluff from the clouds…  without us noticing it.
Through playful rays crossing rivers of time, of seasons.
A flow so natural, barely sensed. Unstoppable.
Comes from nowhere and goes anywhere, anyhow…

Anyone who stops for an instant to breathe in deeply can feel its pulse. Golden call.
It pierces even the deepest darkness… the pitchest black. The coldest cold.
It dissolves, exploding them warm into seconds like sparks caught in amber… crumbs of forever.

Seconds descending from the chime of the skies.
From gazes through green… through the leaves, the grass, the steps.
Through little petals.
Little doors or windows giving onto an infinity hidden in plain view.
Onto a veiled universe pervading things, every corner and recess.
Onto us.

It seems we touch drops of sky with every step. Every move.

 

(today, March 26th… it seems a today with less time, for a tomorrow with more light)

 

“Beauty is eternity gazing at itself in a mirror.
But you are eternity and you are the mirror.”
Kahlil Gibran, The Prophet

 

Și se mai pare că… primii toporași pe blog (exceptând micuțul rătăcit prin noiembrie 2016). Și… chiar prima păpădie pe care am zărit-o anul ăsta. Arată cam… ca abia trezită din somn, ce-i drept.

🙂

And it also seems… the first wild violets on the blog (except the one in November 2016, looking cutely lost then). And… the first dandelion flower I’ve spotted this year. It looks… like it’s just woken up, anyway.

Deocamdată…/ For now

 

“It is spring again. The earth is like a child
that knows poems by heart.”
Rainer Maria Rilke

 

Brândușele galbene de-acum o săptămână s-au deschis.
Descoperirea mea de mijloc de martie, norocoasă. Fără plimbare, pădure, prea departe… nu, doar mers agale, trotuar, gărduț… mică explozie de mănunchi de petale. Ca un surâs.

Îmi propusesem-promisesem să le prind și-nflorite. Și-n plin soare. Și-am reușit. 🙂 Zilele trecute străluceau… pumn de aur arzând ca rătăcit pe un mic pat de iarbă.

 

The cute yellow crocus buds a week ago have blossomed beautifully.
My mid March discovery, and lucky. No walk, woods, too far away… no, just a quiet stroll, pavement, little fence… small outburst of a bundle of petals.
Like a smile.

I promised myself  that I would try to catch them in bloom. In full sun, too. And indeed I did. 🙂 Two days ago they were shining… handful of golden glow lying on a nice grassy bed.  

 

Unele buchețele de culoare nu erau în soare, dar păreau ele însele un mic soare-curcubeu.

Boboci, și apoi înfloriri… arc de galben intens peste echinocțiul de primăvară. Pod peste timp.
Slalom printre zile… când calde, vesele și-nsorite, când reci, ploioase și-adumbrite.

Deocamdată.

 

Not all the little bouquets were in the sun, but the colors… themselves like a tiny rainbow-sun. 

Buds, and then blossoms… arch of intense yellow over the spring equinox. Bridge over time.
Meanders… warm, sunny and joyful one day, cold and rainy the next.

For now.  

 

“It was one of those March days when the sun shines hot and the wind blows cold: when it is summer in the light, and winter in the shade.”
Charles Dickens, Great Expectations

 

Cheie de nori…/ Key of cloud

 

“Dream’s elixir veered between light and clouds
to save the blue..”
Munia Khan

 

Se-nvârte coroana de rouă
se-ntoarce la gânduri senine
plutește o undă topaz
și-atinge tărâmuri
de mine

Străbate spre zare cuvânt
mirări, întrebare și ceață
se-aude din mersul luminii
din ceață de vis,
dimineață

Întinderi de suflet și soare
cuprind orizontul închis
un val de speranță transpare
sclipind ca un mugur
aprins

O cheie de nori și culoare
descuie o ușă ascunsă
lăsând să intre căldură
în iarnă de dor
nepătrunsă

 

It spins a crown of dew
returning to whispers serene,
it floats a wave of lush blue
and touches soft lands
deep within

It crosses horizons like words
much wondering, questions still dawning,
it throbs from sun rays like swords
through foggy dreams,
misty morning

The fields of soul and shine
embrace expanses so close ,
the glimmer of hope full of time
gleams like a blossom,
a rose

A key of cloud and color
unlocks a door duly hidden,
letting in branches of warmth
through wintry realms
forbidden

Cascadă de clopoței… /Purple bells waterfall

 

 

Clopoței, trompețele…  festin cald de culoare
înflorind cascadă de soare

 

Little bells, little trumpets… a warm feast of color
abloom in a sweet waterfall

 

„[……]

I keep my gratitude in my smile
A glistening waterfall in the sun
Gently splashing at that person
Who made me happy for some reason

I keep my sensitivity in my hands
Reaching out for your wet cheek
Holding you, with all the love
The love I want to share, and feel

I keep my passion in my writing
My words breathing like fire
Screeching against an endless road
As I continue to be inspired

I keep my simplicity in my soul
Spread over me like a clear sky
Reflecting all that I am
And all that’s ever passed me by

And I hope you will look
Beyond my ordinary face
My simple, tied hair
My ordinary tastes
And I hope you will see me
From everyone…apart
As I keep my beauty
in my heart.”
Sanober Khan

 

Când lumina transpare, răsar șoapte din soare…

 

When much light falls like snow, the sun whispers aglow…

 

“There is a waterfall in every dream. Cool and crystal clear, it falls gently on the sleeper, cleansing the mind and soothing the soul.”
Virginia Alison

Buchet de lumină…/ Little bundle of light

 

“It was like a hand which had opened
and thrown suddenly upon her
a handful of sunbeams.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

 

Mi-au răsărit în cale azi dup-amiază… și mi-am zis, brândușe! Și galbene! Din senin!
Mi-au colorat frumos ziua de dincolo de-un gărduț rătăcit… micuțe, galbene, luminând liniștit.

Poate-mi voi face iar drum pe-acolo, să le surprind și-nflorirea.

 

I simply noticed them today, early afternoon… and I said to myself, autumn crocus! And yellow! Out of the blue like that? (or meadow saffron, and they say they bloom in autumn, well…)
They added color to my day, beautifully, from beyond a little fence along the pavement… tiny, yellow, shining silently.

I’ll try to go that way again, maybe to catch them in bloom. 

 

“A place in the sun, that’s what I am aiming for… and who could ever ask for more?’ -Columbine to Pierrot”
Ana Claudia Antunes, Pierrot & Columbine

 

“There are those who dance the notes and those who dance the music.”
Eva Ibbotson

 

Spring Quotograph… and waters of sky

 

 

Și stelele au șoptit,
atingând aerul cu mărgele de lumină albastră…

…venim de departe. Spre tine.

Spre zâmbetul larg din privire și cărările inimii.
Și am ajuns. Suntem chiar aici, ochi strălucitori mângâind timpul, cu raze patinând dinspre noapte.

Aproape de picurii de zare din zile, poți cuprinde o lume
dacă întinzi brațele.

Iar dacă ne poți vedea și îmbrățișa este doar pentru că și tu ai călătorit de departe.
Printre gânduri, dimineți și cuvinte cu rădăcini de dor cald.
Și ai ajuns.

Ai lăsat mult în urmă
fire de roșu intens
izvorând portocaliu luminos,
răsunând a galben aprins,
strecurându-se tainic printre dâre de verde

înspre ape albastre…

…de cer.

 

And the stars whispered,
touching the air with blue droplets of sunlight…

…we’ve traveled from afar. To reach you.

The bright smile on your face and the alleys of your heart.
And we have arrived. We are here, sunny eyes caressing time softly, with rays sailing from beyond the night.

Close to the dewdrops dressing the days, you can cradle a world
if you reach out. 

And if you can see and hear us it is only because you’ve traveled far, too.
Through thoughts, mornings and words anchored in warmth.
And you have also arrived.

You left far behind
threads of deep throbbing red
delivering a luminous orange,
interspersed with radiant yellow,
smoothing through long shreds of green

into blue waters…

…of sky.  

 

“One day, in the deepest oceans – an enlightened century – dipped in blue hope, will be looking for the beads of a thousand truths.”
Kristian Goldmund Aumann