Meșteșugul ..de miercuri/ Wednesday Craft – Nostalgia

 

“Something still exists
as long as there’s someone around to remember it.”
― Jodi Picoult, Nineteen Minutes

 

Parcă… nu știu, uneori se întâmplă să vină așa, din senin. Amintiri. Cam de-a valma, ce-i drept, dar jucăușe și dragi. Apar ca din mers. Ba dintr-un cântec, din niște versuri… sau din căldura unor detalii ascunse adânc în cotloane de viață. De suflet. Și răsar, proiectând senzații, cuvinte, culori, ritmuri…

Și de-aș scrie despre copilărie… ar fi multe și mult. Mult râset și mult verde. Multe petale și joacă. Soare și la umbră. Cumva cald și iarna, deși ger! Și vesel chiar de ne era și cu mare supărare uneori.

Iar de-ar fi să desenez, ar fi o casă. Spațioasă. Cu grădină, leagăn vopsit verde în fiecare primăvară, câțiva căței și… destul de multe pisici. Și-ar fi trandafiri roz, pomi, și cărări dulci pline de foială și joc. Iarba cea dragă, apusurile, câmpul de dincolo de gardul din spatele curții… Și-un Rex elegant. Un câine lup care ne însoțea atunci la plimbări lungi de seară pe câmp.

De-ar fi să cânt, ar fi… la pian. Pianina copilăriei veghind impunător din camera de zi, sau din „mijloc” cum am numit noi acea încăpere, cameră care dă înspre soarele de după amiază și unde deslușeam eu atentă clapele, gâdileam și descâlceam portative, ca apoi să le pot pluti ore-n șir. Uneori, vecinii mă-ntrebau așa, mai spre seară… „Ei, ți-a ieșit până la urmă?!” 😊

Și-aș mai cânta și-n leagăn. Sau scrânciob, cum îi spuneam noi. Și-acum se mai întâmplă când ajung acolo. Sau acum povestesc mult, cu cine se întâmplă să fie prin preajmă. Și too..ot povestim. Deși, acum totul pare să fie și despre poze, bineînțeles. Liniște și concentrare, fotografiem tot ce mișcă puțin mai colorat prin grădină, cum să nu?

Acum, bineînțeles, totul arată schimbat. Cu totul alt aer. Povestind aici, senzația chiar este de „a fost odată-ntr-o… altă viață?”

Între timp… alte și alte leagăne-au răsărit. Pentru alți jucăuși.

 

🙂

It seems… I don’t know, sometimes it happens that they just appear out of the blue. Memories. A bit mixed up, but playful and dear. Just like that… a song, some lyrics, warm details hidden in deep recesses of life. Of the soul. They just show up, projecting sensations, words, colors or rhythms…

And if I were to write about childhood, there would be much. And many. Little things. Much laughter and much green. Many petals, and play. Sunny air, even if in the shade. Somehow warm pleasant air in the cold winter days. And happy air, as a whole, though there sure were things a bit  sad or unhappy. 

Or if I were to draw something, there would be a house with a garden. Quite big. A swing painted green every spring, a couple of dogs and quite a few cats. TAnd there would be pink roses in the front garden, trees, and the lovely pathways under them, full of much play and to-and-fro… The dear sweet grass, the sunsets, the fields beyond the fence at the back of the garden… And an elegant Rex.  A wolfdog which used to accompany us in our long evening walks on the fields back then.

If I were to… make music, then it could be playing the piano a bit. A bit more, the black pianola in the living room, the room with a view to the sunset, and where I would decipher the keys, and the scores, for hours on end, and then to fly on the notes, the tunes…  Sometimes my neighbors would even ask me,later that day… „Hey, did you manage to pull that off?!” 😊 

Or… singing song after song in our swing, with my sister. Even now, when I go there, I still  do that a little, or we talk a lot. Though now, it’s also about the photos. Taking lots of them of anything that stirs in the air a bit more colorfully, much focus and quietness in the garden.

Now, everything looks so much different than years ago. Reminiscing here, it does give a feeling of… „once upon a… different lifetime”?  

In the meantime… other cute swings have appeared . For other cute children. 

 

Iar de-ar fi să zâmbesc, aș tot zâmbi. Alb negru sau color. Culoare. Aș zâmbi vară și mersul desculț prin curte, fugărindu-ne… neștiind neapărat de ce. Și-aș zâmbi toamnă, struguri și nuci, cocoțat în copaci… da, până suuus sus pe-acoperiș. Copaci-trepte cumva.

Și-aș mai zâmbi aparat foto Smena! Primul meu aparat foto. De fapt al mamei. Al nostru. Primele… selfie-uri? : )) Oricum, minunea de joacă pe aparate foto cu film… de-abia așteptam să developăm pozele! Adevărate momente de grație… unele secunde surprinse pe-o rolă în acei ani! Alb negru sau color. Da, se pare că… de-atunci mi se trage. Pasiunea. 🙂

Și, dacă-i să fie, pun aici ceva nostim (pentru mine, desigur) și cu iz de… „oare ce m-o fi apucat?!!”… O poză la poză, dintr-o suită de trei, alb-negru, făcute cumva la fiecare doi ani, septembrie sau octombrie, culegând struguri mari, albi și frumoși în lumina caldă a dup-amiezii. Curtea copilăriei. Comic lucru, încercam noi atunci… exact în același loc, deși bineînțeles nu același strugure. : ))

Sub deviza, cum altfel?… „vulpea când n-ajunge la struguri zice că… -s prea sus?!”

 

😊 😊

And If I were to smile, then I’d smile… quite much. In white and black or in color. Colors. Summers, and running barefoot in the garden for no apparent reason at all. Autumns, and the grapes, the nuts, climbing trees, yes… up there, surely, up onto the roof of the house, our trees then… like spiral steps, or ladders.

And a Smena photo camera, my first camera, well… my mother’s then. In fact, ours. And the first… selfies? : )) That cute playfulness on film photo cameras… I could barely wait to develop the photos. Like moments of grace… some instants captured on a roll of film in those years! Black-and-white or in color. Oh, well, seems… that’s when it all started. My lifetime passion. 

If it is to be… I’m adding here something that I find fun (to myself, surely) and with a slight taste of… „what on earth?!!”… A photo of a photo, in a set of three, black and white, taken in a row every other year, September or October, while picking beautiful white grapes in the warm afternoon light. My childhood garden. Funny thing then, I remember, we tried to take them in the same spot exactly, though obviously not the same grape. : ))

The caption, what else?… „the fox not reaching the grapes says they’re… too high up?!”

 

Cam asta ar fi senzația dată de câte-o reîntoarcere pasageră prin ținuturile acelei perioade. Aș tot rătăci printre și printre. Acel ceva al sfărșitului de mileniu are un… „nu știu ce” sau un… „nu știu cum” doar de el știut. Și, cred că… nu pierdut. Cel puțin atât timp cât ne mai amintim.

 

That would be the sensation given by going back occasionally, onto those times’ lanes. I would roam across and along. Those years at the end of the millenium really had that delightful… „je ne sais quoi”. And I think, not lost. At least as long as we still remember. 

 

Ei, se pare că Meșteșugul de miercurea asta a fost cu ușoară aromă de jurnal. Și un strop de nostalgie?

 

Well, it seems this Wednesday’s Craft has been with diary-scented pages. And a slight fragrance of nostalgia? 

 

Să aveți un întâi iunie vesel și însorit!

🙂

I hope you have a happy and sunny June 1st! 

 

Spring Quotograph… and the gate of the garden

 

 

vom păși albastru prin iarbă
inspirând aer auriu,
vom atinge razele cu degete grăbite

și vom deschide poarta grădinii,
pășind desculți dincolo de cuvinte
îmbrăcate în zi

într-o secundă furată,
un fir de nor ne va acoperi
mersul,
vom alerga portocaliu și meandre
rătăcind cărarea,
și eu voi surâde șoptindu-ți,

…întreabă soarele!

 

we’ll take blue steps through the grass
breathing the golden air,
we’ll touch the rays with hurried fingers 

and we’ll open the gate of the garden
treading barefoot beyond words
dressed in daylight

in a stolen second
a thread of cloud will cover
our walk,
we’ll start running orange and winding
losing our path,
and I’ll smile at you whispering,

…ask the sun!

 

“your smile.
is the ultimate
golden dream
all the poems
in the world
are waking up from.”
― Sanober Khan

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (1-Aurora and Zeph)

 

“I asked of the limitless sunshine
How to shine with the dawn’s glowing light;
No answer came back from the sunshine,
But my soul heard a whisper, „Burn bright!”
― K. Balmont

în liniștea zorilor, culori ce încântă privirea
îmbracă în rouă petalele, zarea și firea
rotindu-se magic, coboară perdea de lumină
și-atinge feeric bolta,
ca o frunte senină

șuvițe de zbor strălucesc și se-nalță ușor,
din ochii ei cer transpare senin și mirare
cu degete fine urzește albastră cărare
printre umbre de vis
și leagăn de stele și nor

răsărind, Aurora murmură iubire și cer
șoapte de raze, suspine, îi susură blând
pe aripi de soare pașii-i plutesc auriu
desenând cupolă,
ca o undă de suflet și gând

culoare împrăștie, multă, jucăușă și vie,
peste flori și frunze, secunde, nisipuri și mări
felii de tăcere și trist spulberă magic
rostindu-se tainic și cald
din depărtări

coboară lin peste dealuri și zgomot de ape
apoi urcă moale, alene, munții de ceață
se strecoară ușor printre ramuri, neguri și pleoape
licăr de zi senină,
început, dimineață

împrăștie pulbere de lună și aștri adânci
irizând culorile, valuri ca prinse-n sidef
și se-aruncă-n albastru de pe coaste, vârfuri și stânci
plutire și suflu,
adiere purtată de Zeph…

 

AURÓRĂ, aurore, s. f. Interval de timp, înainte de răsăritul Soarelui, când există o lumină difuză în atmosferă; lumină roșie-portocalie produsă de Soare în acest interval de timp. ◊AURORA f. Mit. zeița zorilor care, «cu degetele-i trandafirii», deschidea Soarelui porțile Răsăritului

ZEFÍR, zefiri, s. m. Vânt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; adiere, „Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori.” EMINESCU, „Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic.” ODOBESCU ◊ (Personificat) „A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori.” ALEXANDRESCU

 

warm quiet dawn, colors enchanting the eye
dressing in dewdrops petals, nature and sky
swirling like magic, descending curtain of light
sweetly caressing horizons,
like foreheads of night

dashes of flight shine, soaring far
her amber eyes sparkle, filled with searching and floating,
with slender fingers she creates alleys of hoping
among shadows of thought,
clouds and cradle of star

rising, Aurora murmurs heavens and love
on wings of sun her steps are treading, golden and true
whispering  rays and sighs, mild like a dove
drawing a ripple of  heart
over castles of blue

color she brings, much, playful and bright
over flowers and leaves, seconds, seascape and sands
slices of silence and sadness are dispersed out of sight
uttering secrets, aglow
over oceans and lands

sliding softly on waters, falling from highs
then going up and caressing mountains of haze
she glides over branches, gloom and deep misty eyes
gleam of morning serene,
beginning and daze

she sprinkles dust from the moon and far away planets
showers of color, like waves frozen in pearls
she throws herself freely off the cliffs, the peaks and the granites
on the breeze and the breath
that Zeph unfolds in whirls…  

 

AURORA, dawn; the Roman goddess of dawn (Greek, Eos); a luminous phenomenon that consists of streamers or arches of light appearing in the upper atmosphere of a planet’s magnetic polar regions

ZEPHIR, a breeze from the west, a gentle breeze; Middle English Zephirus, west wind (personified), from Latin Zephyrus, god of the west wind & zephyrus west wind; zephyr, from Greek Zephyros & zephyros

 

 

 

Spring Quotograph… and petal pages

 

 

De parcă ar cânta dorul luminii
și-ar dansa zborul clipelor,

secunde aprinse de timp…

printre pagini petale purtând aripi de cer,
și murmur de anotimp

 

As if they sang the song of light
dancing the flight of the moments,

seconds burning of time…

from among petal pages wearing wings,
murmur of season and rhyme

 

Ce ești?
Un moment, un minut sau o oră?
Un anotimp, o lună?
O zi?
Cum te numești, săptămână sau an?
A spune, a dori sau a fi?

De ești secundă, răsfoiesc orizontul,
și deschid volume de cer,
iar de ești oră, rescriu adierea
din fraze
de timp și eter.

De ești minut, puls din cuvinte,
picuri de trecere, ploi,
aștern peste pagini aducere-aminte
și ani,
anotimpuri de noi.

 

What are you?
A moment, a minute, an hour?
A season, a month?
Or a day?
What are you called, a week or a year?
To be, to wish or to say?

If you are a second, I read the horizon,
opening volumes of sky
if you are an hour, I rewrite all the breeze
in sentences
of time made of sigh.

If you are a minute, a pulse through the words,
drops of escape, rain of blue
I cover the pages in hued memories,
and years
in seasons of you.

 

Săptămână roz…/ Pink week

 

Deci așa, dup-amiază de vineri. Hm… seară de-acum, și…

…se pare că pentru mine bagheta magică a mijlocului de lună mai a cam fost setată pe… roz? Și chiar nu, nu eu am apăsat butonul de culoare zilele astea, nici vorbă! Se pare că așa a… funcționat?!  Nuanțe, nuanțe și iar nuanțe… de mult roz mi-au tot ieșit în cale.

🙂

So, Friday afternoon. Well… evening already, and apparently…

…for me the mid-May magical wand has been set on… pink? And, no, it really wasn’t me, the one who pressed the color button these days… no! It seems this is how it… worked out?! A lot of cute hues of pink crossed my way, or just me… coming across them. 

 

Într-o dimineață cam neînsorită, clopoței-năsturei cumva… în căutare de libertate?

 

One not so sunny morning, little button-bells like… I don’t know, breaking free?

 

Într-o altă zi, rătăcite pe un pervaz, luminând un colț așa cum doar ele o pot face… lalele!

 

One other lucky day, looking lost on the window sill, shining in a corner like nothing else… tulips!

 

Apoi, de-a lungul unui drum de amiază, dansând însorit… garofițe zburlite cât mai puf.

😊😊

Then, along an early afternoon walk, dancing brightly… little carnations having a good bad-hair day.

 

Iar apoi, stingher, un trandafir ce va fi. Cât va putea el de elegant și de dincolo de spini.

 

And right after that, shyly, a rose to be. As much as it will, elegantly and beyond thorns.

 

Și… acasă. Mi-a înflorit pervazul!
În roz-violetă de Parma colecția primăvară-vară (cea de toamnă-iarnă aici)…

😊

And… at home. The window ledge is abloom!
In Parma violet-pink, spring-summer collection (the autumn-winter one here)…

 

….și în magenta-orhidee. Chiar prima dată când le fotografiez. Cu ajutorul soarelui minune de după amiază, desigur… câteva zeci de minute de joacă-splendoare.

 

…and orchid-magenta. It’s been the very first time I take photos of them. With the help of the wonder afternoon sun, oviously… several tens of minutes of playful splendor.

 

“It is a happy talent to know how to play.”  : ))
― Ralph Waldo Emerson

 

De la petale pale până la… atinse ca de foc, aceștia par să-mi fi fost pașii cei roz, soare de dimineață devreme sau de seară aurie. Doar nu plutesc pe-aici ca o… doar Nicole cu tema Bouquet, cea de mult roz, doar… de formă, nu? Sunt și de culoarea care dă tonul. Da, a prins puțin glas…

..în nuanțe de mijloc de mai.

🙂

From pale petals to… almost aflame, these seem to have been my pink steps, early morning or golden evening sun. Perhaps it’s just that I don’t fly around here just …for nothing, a just Nicole in her Bouquet theme of quite much pink, do I? The color in charge seems to have whispered…

..in mid May hues.

 

Și… era să uit, alte și alte asemenea frumuseți în ultimul timp țopăindu-mi în cale, și bineînțeles că nu puteam să le trec cu vederea, telefon sau aparat foto… Chiar n-a contat, tot dulce și nostim au răsărit.

😊😊😊

And I almost forgot, other and other unexpected beauties popping up my way lately, which of course I couldn’t have overlooked, phone camera or photo camera… It really didn’t matter, still sweet and funny brightening my day.

 

“In Light there is Dark, and in Dark there is Light.”
― Kami Garcia, Beautiful Darkness

 

Weekend frumos!

🙂

Have a nice sunny weekend!

Spring Quotograph… softness, color and time

 

 

Un dans moale fără început sau sfârșit… doar culoare și melodia luminii.

 

A soft dance without beginning or end… only color and  the melody of  light.

 

doar culoare în unde
șoapte frunze, secunde,
o cărare de vânt,
rimă, ritm și cuvânt
raze degete, boare
cald ecou dinspre soare
catifea desenând
în privire, în gând…

 

just soft color and breeze
through the whispering leaves,
on a path made of time,
of sky rhythm and rhyme
rays caressing like fingers,
a warm echo that lingers
in the velvety air,
through my heart and my hair…

 

“When the heart speaks, the mind finds it indecent to object.”
― Milan Kundera, The Unbearable Lightness of Being

 

“There are in life a few moments so beautiful, that even words are a sort of profanity.”
― Diana Palmer

 

Cântec nemărginit…/ Never-ending song

 

“The Universe is making music all the time.”
― Tom Waits

 

Locuiești în fiecare secundă
și porți o haină de umbre,
umblare de șoapte…
peste covorul de zile

presărate
cu noapte

Locuiești în fiecare strop de senin,
zare aprinsă de gând,
căutare…
trepte de timp printre

ceață de zori,
așteptare

Locuiești și în fiecare fărâmă de stea,
rază cu rază străbați,
colorezi…
atingi și culegi,

esență din murmur de lună
îmbrățișezi

Și locuiești în fiecare culoare,
nu înțeleg cum pulsezi
din unde lumină…
dar strălucirea se simte

desenând
prin fir de tulpină

Locuiești și în fiecare fulg de tăcere
inspirând vis printre bătăi
de inimă-dor…
mângâind clipe adânc decupate

dintr-o pagină vie
de căldură și zbor

Pentru că locuiești în fiecare nuanță și licăr
lunecând
oceane de inimă
neobosit…

freamăt pur, cântec dulce,
nemărginit…

 

You live within every second
and wear a veil of shadow
along a whispery trail of light…
treading on a carpet of days

imbued
with night

You live within every drop of serene,
a color caught in a thought.,
and a quest…
steps of time through 

a mist of dawn,
and unrest

You live within every streak of a star,
ray by ray you revolve
drawing lines into space…
then you touch and you reap,

meek murmur of moon
you embrace

And you live within every color,
I don’t understand how you throb
through raw waves of light gems…
but the brightness, I feel it

softly rising
through stems

And you live within every leaf of silence 
inspiring dream through the beats
of a heart made of longing…
quiet moments soothingly cut

from a diary page
of belonging

For you live within every hue and glimmer,
gliding
over oceans of heart
unrelenting

pure rustle, sweet song
never-ending…

 

Palladio de Karl Jenkins (sugestia din primele secunde ale video-ului e de ignorat, desigur).
O altă versiune minunată găsiți aici.

🙂

Palladio by Karl Jenkins (the suggestion at the beginning of the video is to be ignored, of course).
Another wonderful version, here.

 

 

 

Spring Quotograph… and boules de neige

 

 

Dimineață superbă de mai, iar eu… altfel cum decât să mă-ntâmplu la plimbare cu soarele. Și aparatul minune.

Razele… îmbrăcând totul în cantități uriașe de cald și frumos, iar rătăcitoarea de mine… îndreptându-se țopăind spre un loc anume, cumva… parcă știut doar de soare și de vânt. Un loc unde cu siguranță viața și visul se întâlnesc, mi-am zis, și se îmbrățișează cu drag zicându-și… mi-a fost dor, ca apoi, printre râsete și secunde vioaie, să înceapă să-și arunce diafan bulgări și iar bulgări… de flori.

Bulgări de zăpadă imaculați aruncați în aer de primăvară…

 

A superb morning in May… and I suddenly find myself going out for a walk with the sun. And the wonder camera.

The rays… dressing everything in enormous quantities of beauty and warmth, and… my wandering self prancing happily towards a certain spot, somehow only known by the sun rays and the breeze. A spot where, I’m sure, life and dream often meet and hug each other fondly saying… I’ve missed you, and then, bathed in laughter and joyful seconds, they start cheerfully throwing at each other dozens of snowballs made of… sweet tiny white flowers.

Impeccable snowballs flying freely through the spring air…

 

Mereu mi s-au părut uimitori, arbuștii cu bulgări albi, un deliciu. Dacă perfecțiunea aceea… teoretico-precis-definibilă ar exista, eu cred că i-aș putea spune… boule-de-neige. 😊 Au acel ceva liniștit și tăcut, un aer rotund și moale, senin, deși își fac simțită prezența jucăușă, și-ncă cuuum… Mingi de puf rostogolindu-se continuu pentru câteva zile, de-a dura pe-un tobogan pictat verde, albastru…

 

I’ve always found them fabulous, the snowball shrubs, looking delicios. If that theoretically-and-precisely-defined perfection existed, I could easily call it… boule-de-neige.  😊 They have that silent something about them, round and soft. A quiet air, and serene, though they make their presence felt, of course they do…  Spheres of fluff tumbling down continuously for several days, like plunging down a slide painted green, or blue…

 

Dacă te apropii… luminează alb și calm, și-n același timp parcă saltă. Cercei bogați, și totuși discreți, rafinați, purtați de zeița primăverii.

 

If you draw near… they shine white and calm, bouncing in the air at the same time. Showy earrings, yet discrete and refined, worn by the goddess of spring. 

 

În curtea copilăriei mele a existat un boule-de-neige care crescuse copac în toată splendoarea lui, sau așa îl vedeam eu atunci… mare, luminos și pufos. Strălucea imens, lângă treptele din fața casei, iar bulgărașii plini de flori îmi păreau atinși… ca de-o baghetă magică.

Cascadă de viu surprinsă în mănunchiuri miracol…

 

In my childhood garden there was a boule-de-neige shrub, which had become a tree in all its beauty, at least that was how I felt it… big, bright and puffy. It was shining immensely, near the steps in front of the house, globes of white bloom… like touched by a magical wand.

Cascade of liveliness caught in glorious globs…

 

“…Some of the simplest things in life are the most difficult to imagine.”
― Lemony Snicket, The Beatrice Letters

 

Strălucirea asta, ca de dincolo de terestru, mă duce uneori cu gândul la acel aer vrăjit și rămas cumva în urmă, deși mereu aici… melodii, voci, acorduri, senzație de bine. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… am povestit aici ascultându-i, vălurind cald printre rânduri și imagini.

🙂

This brightness, like from beyond worldliness, sometimes takes my thoughts down memory lane a little, to that air… enchanted, seemingly left behind but always here… tunes, voices, rhythms, that cozy feel. Mireille Mathieu, Jo Dassin, Julio Iglesias or Demis Roussos… I’ve written here listening to them smoothly rippling through the lines and the images. 

 

 

Cum, e deja mai?!…/ What, May already?!

 

 

Zile și iar zile, după zile și… iar zile. Dar, cu soarele ca maestru de ceremonii, totul arată a sărbătoare oricum am privi. Sunt sigură că primăvara, retrezită la zbor cald și liber, și-a zis…

„Fie ce-o fi, și ce-o ieși! Eu îmi iau acuarelele și… la pictat cu mine! Hai, zilelor, ce mai așteptăm?! Dimineți somnoroase, trezirea, aveți treabă! Și… dup-amiezi amorțite, cum, vă-mbie ațipeala? Of, de parcă nu știam. Noroc de seri, cât de așezat și harnic îmbracă totul în tonuri de moale și cald. Pentru că, da, nu se mai poate, a fost alb ca zăpada, ploi, ploițe, ploi..cele, dar noi… ce păzim totuși pe-aici?!”

Și… ca și cum a știut ea că oricum ar învârti și răsuci petale și tulpini, nuanțe și raze, tot o minune-ar ieși, a-mpodobit elegant și jucăuș tot tot.

Strălucește aerul de-atâta alb. Frumos dincolo de… cuvinte. (Cum? Ce?… Am zis eu ceva?)

 😊 😊 

Days after days… and days, again. And, with the sun as the MC, it looks like a celebration, no matter how you look at it. I’m sure that spring, reawakened to warm and free flight, must have told herself…

„Be as it… May! I’ll just grab my watercolors and… off I run, to paint the air! Well, dear days, what are you waiting for?! Sleepy mornings, time to wake up, you’ve got work to do! And you, dizzy afternoons, say what? Sleepy, too? Hm, then thank you for the evenings, so quiet and diligent, they dress  everything in sweet tones of softness and warmth. Because, yes, that had to change… there has been snow, and rain, showers, drizzles, but we… what on earth are we waiting for?!” 

And… as if she knew that no matter how she spins and swirls her magic brushes over petals and stems, hues and rays, the result will still look like a miracle, well… she adorned everything elegantly and quite full of cheer.

Air so full of white brightness. Beautiful beyond… words! (How? What?… Did I say anything?) 

 

Și-uite așa, un drum liniștit de vreo zece, douăzeci de minute, și cu destinație precisă,  mi se poate transforma într-unul de trei zeci și. Mă-ndrept spre undeva anume cu gândul liniștit, mda, ajung la destinație cam… pe la. Iar apoi, „undeva”-ul meu devine tiptil cumva… altceva. Tiptil tiptil, și rătăcit. Opriri și rotiri, împletite cu foiri de petale și click-uri, toate pe-un afișaj aproape invizibil în joc de raze și adieri. Un „altceva”, altcumva și-altcândva… iar sosirea mi se simte cel puțin interesant. Oarecum de genul retorico-dezorientat, și la modul feminin, pentru câteva fracțiuni de secundă, intuitivo-zburlit… de dincolo de orice hartă și orice sens, de mers, după cum urmează:

„Dar oare când am plecat de-acasă?! Aaaa… azi, desigur. Șiii… oare încotro mă-ndrept?! Hm… aflu eu la un moment dat. De fapt, la un moment… luat.  De valul de alb.

Și-tot-uite-așa… se face și se desface, zi, după zi, și iar zi de… cum, e deja mai?!

🙂

And so, some of my usual ways, that may take ten or twenty minutes, and having a quite precise purpose and destination, can become thirty or more-minute trips. 

I try to get somewhere, thinking… well, I’ll probably get there about this or that time. But then, my „somewhere” somehow gradually turns into… something else. Like on tiptoes, unawares, I end up losing my way through the many stops and turns, petals and clicks, all of them on a display barely visible in the elvish sunny and windy air.  A „something else”, some time else…. and the destination is felt in a funny way, to say the least. Somehow a rhetorical kind of question, for a few fractions of a second, a bit disoriented, and in the feminine gender, intuitively and a bit ruffled … from beyond any map or any sense of direction, as follows:

„I wonder… when did I leave home?! Oh, well… must have been some time today, of course. And… where to?! Hmm, let me see. In fact… let me go. With the flow of all this white beauty.

All in all, so it seems to go, and flow, the days after days… and days again of… what, May already?!

 

“If words were leaves, would you prefer fall or spring?”
― Jarod Kintz, This Book is Not FOR SALE

 

“May: the lilacs are in bloom. Forget yourself.”
― Marty Rubin