Cântec nemărginit…/ Never-ending song


“The Universe is making music all the time.”
Tom Waits


Locuiești în fiecare secundă
și porți o haină de umbre,
umblare de șoapte…
peste covorul de zile

cu noapte

Locuiești în fiecare strop de senin,
zare aprinsă de gând,
trepte de timp printre

ceață de zori,

Locuiești și în fiecare fărâmă de stea,
rază cu rază străbați,
atingi și culegi,

esență din murmur de lună

Și locuiești în fiecare culoare,
nu înțeleg cum pulsezi
din unde lumină…
dar strălucirea se simte

prin fir de tulpină

Locuiești și în fiecare fulg de tăcere
inspirând vis printre bătăi
de inimă-dor…
mângâind clipe adânc decupate

dintr-o pagină vie
de căldură și zbor

Pentru că locuiești în fiecare nuanță și licăr
oceane de inimă

freamăt pur, cântec dulce,


You live within every second
and wear a veil of shadow
along a whispery trail of light…
treading on a carpet of days

with night

You live within every drop of serene,
a color caught in a thought.,
and a quest…
steps of time through 

a mist of dawn,
and unrest

You live within every streak of a star,
ray by ray you revolve
drawing lines into space…
then you touch and you reap,

meek murmur of moon
you embrace

And you live within every color,
I don’t understand how you throb
through raw waves of light gems…
but the brightness, I feel it

softly rising
through stems

And you live within every leaf of silence 
inspiring dream through the beats
of a heart made of longing…
quiet moments soothingly cut

from a diary page
of belonging

For you live within every hue and glimmer,
over oceans of heart

pure rustle, sweet song


Palladio de Karl Jenkins (sugestia din primele secunde ale video-ului e de ignorat, desigur).
O altă versiune minunată găsiți aici.


Palladio by Karl Jenkins (the suggestion at the beginning of the video is to be ignored, of course).
Another wonderful version, here.




14 gânduri despre „Cântec nemărginit…/ Never-ending song

    • This nice stroll, along your steps back to spring here from my winter now, feels wonderful, like going down memory lane, though… I can’t say I remember too well how or when I wrote these lines, or where (my diary or a document, or a wp draft, I think… a bit all of them). Still what I do remember well is that looking at the tulip images then and adding word after word felt much like warm smiles and hugs, sunshine and laughing, taking photo after photo like in a long spring walk, to feel the smell of the April grass, everything turning green and colorful… Thank you for that, Francis, and in the middle of cold days here, hearts blossoming… yes, to enclose it all in only two lovely words. n.n

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile nu sunt permise.