Leagăn de stele…/ Cradle of stars (1-Aurora and Zeph)

 

“I asked of the limitless sunshine
How to shine with the dawn’s glowing light;
No answer came back from the sunshine,
But my soul heard a whisper, „Burn bright!”
― K. Balmont

în liniștea zorilor, culori ce încântă privirea
îmbracă în rouă petalele, zarea și firea
rotindu-se magic, coboară perdea de lumină
și-atinge feeric bolta,
ca o frunte senină

șuvițe de zbor strălucesc și se-nalță ușor,
din ochii ei cer transpare senin și mirare
cu degete fine urzește albastră cărare
printre umbre de vis
și leagăn de stele și nor

răsărind, Aurora murmură iubire și cer
șoapte de raze, suspine, îi susură blând
pe aripi de soare pașii-i plutesc auriu
desenând cupolă,
ca o undă de suflet și gând

culoare împrăștie, multă, jucăușă și vie,
peste flori și frunze, secunde, nisipuri și mări
felii de tăcere și trist spulberă magic
rostindu-se tainic și cald
din depărtări

coboară lin peste dealuri și zgomot de ape
apoi urcă moale, alene, munții de ceață
se strecoară ușor printre ramuri, neguri și pleoape
licăr de zi senină,
început, dimineață

împrăștie pulbere de lună și aștri adânci
irizând culorile, valuri ca prinse-n sidef
și se-aruncă-n albastru de pe coaste, vârfuri și stânci
plutire și suflu,
adiere purtată de Zeph…

 

AURÓRĂ, aurore, s. f. Interval de timp, înainte de răsăritul Soarelui, când există o lumină difuză în atmosferă; lumină roșie-portocalie produsă de Soare în acest interval de timp. ◊AURORA f. Mit. zeița zorilor care, «cu degetele-i trandafirii», deschidea Soarelui porțile Răsăritului

ZEFÍR, zefiri, s. m. Vânt ușor, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; adiere, „Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori.” EMINESCU, „Zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic.” ODOBESCU ◊ (Personificat) „A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori.” ALEXANDRESCU

 

warm quiet dawn, colors enchanting the eye
dressing in dewdrops petals, nature and sky
swirling like magic, descending curtain of light
sweetly caressing horizons,
like foreheads of night

dashes of flight shine, soaring far
her amber eyes sparkle, filled with searching and floating,
with slender fingers she creates alleys of hoping
among shadows of thought,
clouds and cradle of star

rising, Aurora murmurs heavens and love
on wings of sun her steps are treading, golden and true
whispering  rays and sighs, mild like a dove
drawing a ripple of  heart
over castles of blue

color she brings, much, playful and bright
over flowers and leaves, seconds, seascape and sands
slices of silence and sadness are dispersed out of sight
uttering secrets, aglow
over oceans and lands

sliding softly on waters, falling from highs
then going up and caressing mountains of haze
she glides over branches, gloom and deep misty eyes
gleam of morning serene,
beginning and daze

she sprinkles dust from the moon and far away planets
showers of color, like waves frozen in pearls
she throws herself freely off the cliffs, the peaks and the granites
on the breeze and the breath
that Zeph unfolds in whirls…  

 

AURORA, dawn; the Roman goddess of dawn (Greek, Eos); a luminous phenomenon that consists of streamers or arches of light appearing in the upper atmosphere of a planet’s magnetic polar regions

ZEPHIR, a breeze from the west, a gentle breeze; Middle English Zephirus, west wind (personified), from Latin Zephyrus, god of the west wind & zephyrus west wind; zephyr, from Greek Zephyros & zephyros

 

 

 

Anunțuri