Arhivă | martie 2018

Aer de Paris…/ A sense of Paris

 

 

Există locuri și locuri… tot așa cum există oameni și oameni. Și fiecare ființează în propriul fel.

De parcă fiecare scrie și rescrie o altă hartă a momentului. Altă și altă redimensionare a clipei.

Fiecare este o lume.

Un moment de frumos, de liniște sau de inspirație, o clipă de bucurie pură, un gest sau un surâs emanând bunătate… și orice nuanță de trăire, sunt un „aici și acum,” un loc, nu doar un simplu „ce” sau „ce fel de.” Iar clipa se simte ca o locație croită la intersecția trecerii prin timp cu spații anume destinate devenirii.

Clipele sunt locuri vii la fel de palpabile ca o floare sau un vis frumos. După ce le-ai inspirat parfumul și strălucirea, toate devin treptat parte din propria alcătuire.

 

There are places and places… as there are people and people. And there is a certain something about each and every one of them.

Each maps the moments in its own unique way. Another and yet another dimension taking birth.

Each is a world in itself.

A moment of beauty, of silence or inspiration, a minute of pure joy, a gesture or smile brimming with kindness… and any hue within life’s rich range of feelings, all are a „here and now,” a place, not just a simple shallow „what” or „what kind of.” And the moments feel as tailored in a certain fashion every time, from vivid intersections of the passing through time with stops and stations meant for becoming.

Each moment in its turn seems a flavorful location, as palpable as a flower or a lovely dream. After breathing in their perfume and shine, they all smoothly become part of  one’s own composition.

Paris, France.

Străzile, orele, pașii…  sentimente felurite alergând prin suflet și ciocnindu-se de gânduri și căutări catifelate. Felul cum bate lumina, cum anumite clădiri sau construcții se înalță minune, modul în care te poartă drumul de-a lungul bulevardelor, ținând și nu neapărat cont de hartă…

Diminețile, serile…  ca povestind neîncetat, parcă stârnind aduceri aminte vagi ușor răscolite. Senzații amestecate, ca un continuu deja vu îmbinat cu o nesfârșită premiere fois. Și veșnicul gând… uf, de-aș putea fi în mai mult locuri în același timp! Străduțe alei, trepte, turnuri… în soare de dup-amiază, apus, răsărit.

Căci lumina… o îmbrățișare colorată de raze împletite cu clipe evadate din timp și zâmbete regăsindu-se.

Dimensiunea spațială reconfigurează subtil curgerea temporală, o restructurează ca printr-o prismă dispersând paradoxal trecerea:  minutele curg ca secunde, iar zilele se simt… săptămâni.

Un repede-nainte valsând tainic cu un ritm-în-reluare senin.

Și ai inspirat… aer de Paris.

 

Paris, France.

The streets, the hours, the steps… fine feelings running around your mind and soul bumping into one another and into thoughts and searches. The way the light falls, the way some building and constructions rise uniquely, the way in which the roads and pavements take you along streets and avenues, in keeping with the map but not necessarily…

Mornings, evenings… like telling endless stories as if rummaging through vague recollections. Mixed sensations, like a continuous deja vu with an unending… premiere fois. Not to mention the always present thought of… well, if only I could be in more places at the same time! Narrow streets, stairs and steps, towers… in the  afternoon sun, at sunset, sunrise.

For the light… a colorful embrace of rays entwined with a sweet string of moments like having escaped time’s prison and smiles having found themselves.

The spatial dimension subtly and sweetly reconfigures the temporal flow, redesigning it… as if through a prism dispersing the continuum in a paradoxical manner: minutes running like seconds, and days felt… like weeks.

A fast-forward secretly waltzing with a slow-motion serene.

Time has yielded… a sense of Paris.

 

Pași de Paris pentru două provocări de săptămâna aceasta având ca temă Locul preferat.

 

Paris steps for two of this week’s challenges

Tuesday Photo Challenge, Week 101 – Place

WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Favorite Place

 

“London is a riddle. Paris is an explanation.”
G.K. Chesterton

 

Continuare de aici.

 

The first part of this post can be read here.

 

Nic❤le

 

 

Reclame

Leagăn de stele…/ Cradle of stars (3-Iasmin and Quin)

 

This is dearly dedicated to beautiful friendships and caring friends. Bosom friends, kindred spirits… near and far.
That meaningful closeness, touching and true, so splendidly soulful that it can make one feel invincible.
Both longingly blue and 
delightfully happy.
Absolutely alive.

 

“He called out to his fellow monks,
‘Come quickly I am tasting stars.”
― John Green, The Fault in Our Stars

 

Deschise fereastra zâmbind luminos dimineții,
cu ochii aproape închiși inspirând strălucirea,
apoi cu gesturi absente trase perdeaua,
atingându-i grăbit mătasea
și unduirea

Razele zilei îi murmură despre viață și lume,
despre oameni și locuri și vise minune și timp,
iar Iasmin le simte aievea pulsând a căldură,
a magic și munte departe
desenând anotimp

Frunzele anului îi vorbesc despre zgomot și șoapte
înșirate pe ram de cer și rug de senin,
purtând-o covor peste dealuri, cascade și ape
peste nori și cântec aproape,
suflu andin

Cu sufletul foșnindu-i tainic, privind ca în gol,
Iasmin surâde luminii sărutând-o din plin,
și sorbind liniștit și vesel din cafeaua fierbinte
își aduce pe loc aminte de stele
și Quin

Îi povestise blând și drag, cu o seară în urmă,
cum pacea plutește ascunsă printre cuvinte
și cum stelele inimii nopții dansează albastru
prin gânduri purtate de aripi ca albe
veșminte

Și îi mai șoptise moale, zâmbind a tăcere,
că pașii o vor duce lin pe-o alee divină,
cu iarbă și izvor curat susurând a culoare,
prin aer cu muzică vie și
cristalină…

Apoi, strângând-o de mână se plimbaseră pasăre,
tăind cu freamăt adânc în noapte cărare,
rotind câmpii de boltă povestind a netimp
de dincolo de stelele-leagăn și lună
cu soare

Iar acum, Iasmin se-ntreba ce aromă au clipele
care îmbracă trepte de zi în dor și destin,
căci plimbarea pe alee de zbor îi scrisese în zori
cu parfum de secunde albastre pictate
de Quin

 

She opens the window and smiles, embracing the morning,
eyes almost closed, she softly senses the brightness,
and then with absent gestures she draws the soft curtain,
touching its silky fabric
and feeling its lightness

The comforting rays murmur of life and the world,
of people and places and times, and miraculous dreams…
and Iasmin feels them all throbbing with warmth,
of magic and mountains away
drawing sweet beams

The leaves of the year tell her of loudness and whispers
resting on branches of sky and fires serene,
floating on a carpet of hills, shores and cascades
stepping on clouds and songs,
sounding andean 

Her soul rustling rumors, gazing afar,
Iasmin waves at the day touching her skin,
and calmly sipping her coffee smelling so fragrant
she remembers the stars and the stories revealed
by Quin 

He had told her softly and dear, an evening before,
of the peace that hides so deeply behind crisp words,
and of how the stars that burn in the heart of the night
have such long winding wings that they soar
like birds 

And he had said so mildly, his eyes so aglow,
that her steps will carry her airily on an alley of shine,
where the grass and the springs are clean and so full of color,
through the air, the music alive
and so full of rhyme…

Then, holding her hand tightly they had flown on highs,
their flight cutting a swift path into the darkness,
spinning the deep horizons out of time
from beyond the cradle of stars, sun and moon
in the farness 

And now, Iasmin was breathing in the scent of those moments
dressing the steps of the day in longing akin
to the walk on the alley of gliding written on air
with the perfume of rays so blue painted
by Quin 

 

IASMIN or YASMIN/ JASMINE (Persian) – jasmine flower
QUIN or QUINN (Celtic) – wise

 

Publicat în seria/ Post in the series Leagăn de stele…/ Cradle of Stars

 

Nic💖le

 

 

 

Melodia începe la minutul 0:44. Hm… partea mea mai mult decât preferată, 2:30 și… minunat.

Cu zâmbet și dor de soare, numai bine de Ziua Poeziei 2018!
Și din cuvinte, cuvinte… aduceri aminte. Astăzi… acum un an.  Și… acum doi ani. Se simt ca ieri.

O seară frumoasă! 😊

 

The song actually begins at minute 0:44. My most favorite part starts… 2:30 and… lovely.  

Happy World Poetry Day 2018 today!
And from words and reflections… sweet recollections. Today… a year ago. And… two years ago. They feel like yesterday.

Wishing you a nice evening! Or morning… or afternoon! 😊

 

 

Spring Q-graph… and hesitant March moments

 

 

Zile orbitor de însorite cu o săptămână în urmă. Pași și frunze ițind noi forme, culori… un vesel aprins!

Cald de aproape aprilie atunci.

 

Blindingly sunny days a week ago. With each step, new forms and colors springing cheerfully… 

Almost April warmth then.

 

“Everything is blooming most recklessly; if it were voices instead of colors, there would be an unbelievable shrieking into the heart of the night.”
― Rainer Maria Rilke

 

Însă între timp, iarna-primăvara pendulând zănatec s-a mai răzgândit o dată.

Azi, pe pervazul meu atins de un imaculat pufos, petale moi surâdeau dulce fulgilor. Momente de roz confundându-se cu clipe de alb. Ca decupate imperfect de frumos dintr-un început de martie tivit cu fărâmițe mofturoase de ianuarie.  Zâmbeau cald timpului tăind rece din zi parcă rătăcit de el însuși…

…și cumva tainic regăsit.

 

But in the meantime, this wintry spring so hesitantly swinging, changed its mind yet again. 

Today, on my window sill dressed in a white immaculate, soft petals were smiling at fleecy flakes. Pink moments waltzing with white twinkles. As if cut imperfectly beautiful from March’s first steps garnished with tiny January crumbs. And they blinked warmly at each second…

…somehow quietly lost and found.

 

“But there is much beauty here, because there is much beauty everywhere.”
― Rainer Maria Rilke

 

Also timely written for the Tuesday Photo Challenge, Week 100 – Time on Dutch goes the Photo! blog.

 

Nic⛅le

 

 

360și… de rubine/ 360 rubies… made of dew

 

“Nothing like poetry when you lie awake at night.
It keeps the old brain limber.
It washes away the mud and sand
that keeps on blocking up the bends.
Like waves to make the pebbles dance on my old floors.
And turn them into rubies and jacinths;
or at any rate, good imitations.”
― Joyce Cary, The Horse’s Mouth

 

Pictându-mi devenirea cu albastru

și galben
și suflare cristalină,

secunde moi ca razele de toamnă
dansează printre fire de lumină

 

Privirea ta
și roua de cuvinte

sclipesc ca unduirea de ocean
ce-așterne clipele și zilele
și pașii,

umblare azurie peste an

 

Și serile se arcuiesc
și murmură,
iar diminețile se-ntind în zare

căci ne suntem și umbră
și aprins,

topind și trecere
și anotimp în mare

 

Ca primăvara ne șoptește-amiaza
din flori de amintire limpede
și vie,

cu cald
și cu senin ne-mbată vara

din chiar esența ei portocalie

 

Și chiar din firele de timp îmbrățișate,
din luni
și săptămâni nenumărate,

răzbat ca boabele de suflet
și de viață

din inimă,
șiraguri noi de nestemate

 

Iar când le strângem tare-n brațe
și în zâmbet

ca stele pentru mine, pentru tine
ca soarele și luna străluci-vor,

ca trei sute șaizeci și…
de rubine

 

By painting my becoming in soft blue

and purple
and crystalline deep breathing,

long seconds like silky rays of autumn
start dancing lightly among strands of meaning

 

Your eyes
and ever dewy words

are sparkling like the ocean’s brightness
enveloping the moments, days
and steps

in infinite azure year’s lightness

 

And evenings arch their beauty
and long murmur,
and mornings yawn over the shadows,

for we are to each other shade
and fire,

melting the passing
and the seasons into meadows

 

Like springs, the noons are whispering to us of color,
from flowers’ shine
and long sweet glowing yesterdays,

with warmth
and skies serene we sip the summer

from deep within its orange Saturdays

 

And right from time’s threads tightly intertwined,
from months’
and weeks’ innumerable stems,

springs fresh like holy beads of soul
and life

through our heart,
smooth endlessness of gems

 

So as we gather them like treasures in our eyes
and smiles

like stars for me, like stars for dear you
like sun and pale moon they will alight,

three hundred sixty rubies…
born from dew

 

Nic✨le

 

 

Mâine, 8 Martie și zambile…/ Tomorrow, March 8th and hyacinths

 

“He knew he would always remember her,
standing there with that expectant,
forward-looking smile,
enough to turn the future into summer.”
― Willa Cather, The Song of the Lark

 

Surâs cu ochi de soare și albastru
din raze de aproape și curat
prin gând și amintire
și căldură
rotind ceasornic viu,
îngândurat,
sunând aievea clopote de ceață,
profil de lună,
pulbere de stea
de dincolo de lume și de viață
zâmbind a sărbătoare,
magic
este
ea…

 

A smile full of sunshine and lush blue
from rays of cleanliness and closeness,
through thoughts and memories
and warmth
turning a clock of mind-bending
boldness,
ringing devotedly long-winding bells of fog,
contours of moon
and starry dust from highs
from deep beyond the wintry world and life
a beam of beauty,
a loving
pair of
eyes…

 

O zi frumoasă mâine, deși… nu doar mâine! Toată luna, primăvara, vara…  și așa minunat mai departe.

Ție… mamă, fiică, soție, bunică, soră, prietenă… și vouă, tuturor celor care le iubiți și le sunteți cald și cu drag aproape!

 

Wishes for a wonderful day tomorrow! Though… not only tomorrow, but the day after tomorrow too, then all spring, summer… and so beautifully on!  

To you… mother, daughter, wife, grannie, sister, friend… and to you, all those who love them and stand by them, warmly and dearly!

 

Nic⛅le

 

 

Cute Quotograph… and wings

 

 

Aripi scăldate în lumină,

aripi minune care poartă departe
cu bătaie abruptă
îmbrățișând lacom ziua,
tandru, culorile ei
și pulsul…

Oare este măreție mai mare
decât cea a zborului magic
plin de viu și aprins
parfumând sufletul
ca salvia?

Ca o voce
coborâtă din timp,
amintindu-și de tine
și murmurând:

Ascultă cântecul
și povestea strălucirii
de pe cărări și aripi

cufundate în curajul iubirii!

 

Wings bathed in light,

those gorgeous wings taking you places,
their brisk flutter
eagerly hugging the day,
gently greeting its colors,
its pulse…

Is there a greater greatness
than that of the magical flight –
its glorious liveliness
soothing the soul
like salve?

Like a voice
from sweet time
remembering you
and whispering:

Listen to the song
and the story of brightness,
of alleys and wings

drenched in spellbinding lightness!