“She could feel magic in the quiet spring day, like a sorcerer’s far-off voice, and lines of poetry floated over her mind as if they were strands of spider-web.” ― Stella Gibbons
Linii de ramuri,
de viață și alb
tăind prin aer cărare,
tulpini și fire și fibre de dor
din suflet de secundă de soare…
Linii țâșnind
în boboci și antene
pe aripi,
și-n muguri de vers,
născând duminici în pași de lumină,
de dincolo de umbra
din mers
Linii culoare
cu sevă albastră
transportând magia eteric,
curbând curcubeu prin aer, prin gând,
prin inimă rotind-o feeric…
Linii de cald
din verde și vis,
petale și polen catifea,
desen viu de aprins
din raze și sevă
de dincolo de susur
de stea
Linii de timp
cu degete fine
mângâind suspin și durere,
vălurind neoprit prin trecere șoapte,
creionând netimp și tăcere…
🐝🐝🐝
Cheerful branch lines lively and white, cutting through air sweet ways, stems, threads and fibers sounding of longing from the soul of the second’s soft rays…
Lines sprightly springing
into buds and antennas
onto wings,
and bloom full of verse,
like a blossom of Sundays with small steps of light
beyond shadow
a bright universe
Colorful lines
dancing deep blue,
through the core’s magic sublime,
bending thin rainbows of sky and of thought,
of heart gently spinning pink rhyme…
Warm dear lines of green and cute dream, from pollen and petals of silk,
dazzling drawing
of a fiery sap
from beyond starry alleys
of milk
Time lines and filaments with delicate fingers soothing sighs or grey sunken sorrows, throwing on end dawns in the breeze,
and molding glittering morrows…
“Share, care, hug like a bear.” ― Amy Leigh Mercree
De te-mbrățișez
și-apoi te visez,
tu chiar să nu-mi spui
că nu prea mă crezi…
Din gânduri, cuvinte
și-aduceri aminte
tu chiar vii drăgălaș
și-mi semeni cuminte
Iar eu jucăuș
te prind chiar acuș
chiar de-ți mormăi blană
iar tu-mi murmuri pluș…
If I hug you so tight and then dream all my night I hope you will say that it is all right
From thoughts, recollections
words and reflections,
I draw you so near
showing affection
And I’ll hold you so snug
and just give a short shrug
if it’s fur or it’s plush
in this cute bear hug…
Imagini deosebite pe Poteci de dor, cea cu pufoșii contemplativi mi s-a lipit de suflet, mulțumesc pentru joacă. 🙂
Cântecelul… pare puțin trist, dar Winnie the Pooh chiar nu e, dimpotrivă, pufos ca întotdeauna.
Și, desigur, încă o imagine de primăvară… chiar în ton cu îmbrățișarea jucăușă, petale zburlite de parcă oarecum abia ieșite din hibernare.
😊😊
Special images on Poteci de dor, the one with the thoughtful hugging bear stayed with me (and if I may try a translation for the blog’s name, it could be „Along paths of longing,” which I hope does justice to the place itself there, funny moments, nostalgic too… any way it may be, always nice to read and see the Wednesday photos!). Thank you for the invitation to play.
The little song… seems a bit sad, but Winnie the Pooh really isn’t, on the contrary, fluffy as ever. 🙂
And, surely, adding another lovely image here, in tune with the dreamy hug above, petals somehow seeming to have barely left… hibernation days behind.
“Nothing that surrounds us is object, all is subject.” ― André Breton
Un bună dimineața sau un noapte bună,
o ceașcă de ceai sau cafea împreună,
râs și vesel, cuvinte aproape,
gesturi calde ca lumina pe ape…
sunet de clopote, narcise în soare,
val și nisip, murmur de mare
munți și poieni, cărări sinuoase,
copaci și iarbă și drumuri și case,
arome de fructe, cireșele dragi,
savoare de măr, culoare de fragi…
albină și fluture, păianjen sfios,
foșnet de zâmbet, luminos
prețios
Blănița pisicii, urechi de căței
o surpriză plăcută sau un vechi obicei,
picuri de ploaie și curcubee,
o tăcere cu sens sau plimbări pe alee…
raze și nori, surâs sau lacrimă,
albastru sau roșu, pasiune sau patimă
lumini mii în noapte, cântec de stea,
în inimă pur ca albul de nea,
plecări și sosiri, răspuns, întrebare,
încredere, dragoste, tihnă, ardoare…
ritmuri de azi dintr-un ieri generos
freamăt de zâmbet, luminos
prețios
A good night kiss and a good morning hug, a nice cup of tea or a big coffee mug, smiles and handshakes and soft kind words, a sweet dear gesture or the chirping of birds… daffodils, sunshine, the sounding of bells, sea waves and sand castles, suntan and shells
the mountains, the meadows, the winding ways, the trees and the grass in Augusts or Mays, the scent of an orange, the taste of sweet cherries, the texture of apples, the colors of berries… a bee and a butterfly, a spider or ant,
the glorious parts of a smiling chant
Cat fur and dog ears and cute rabbit’ eyes a well known habit or a funny surprise, raindrops and rainbows, a wonderful walk, a meaningful silence or a comforting talk… cloudy or sunny, tears or gladness, the blue or the red, the cheer or sadness
nightlights and stars, moon glow in your hair, deep hues in your heart, dream balm in the air, hello’s, see you later’s, arriving or leaving, trusting, adoring, rejoicing, believing… the past’s pulsing rhythm, the present’s new rhyme
the radiant rippling of a smiling chime
Provocare radioasă, săptămâna aceasta pe WordPress Daily Post, în ton cu aerul luminos al primăverii abia intrată în drepturi.
Vă doresc zile desenându-vă momente speciale, pe care să le țineți cald și vesel în suflet!
As a source of inspiration… am I blaming my travel back in time a little these days? I think, yes, a post in May 2015 which reminded me of… my dialogue with the days and the moments.
Indeed, yesterday’s yarn spinning and turning into todays, tomorrows…
Și poate întrebarea… de ce lalele? Și încă atâtea!
Pentru mine, lalelele sclipesc… ca speranța? Primăvara, lumina, zilele…
Le culegeam, eu și sora mea (de fapt cred că mai degrabă le rupeam încălcând ceva reguli atunci, spunându-i mamei… „le-am luat de pe câmp,” dar în spatele casei era de fapt un fel de pepinieră, doar parțial supravegheată în acei ani 80 și …) …deci le culegeam generos, buchete verzi, numai câteva firicele de roșu vizibile, și le puneam în vaze prin casă peste tot. Iar în zilele următoare… explozie!
Inima casei bătea dintr-o dată prin și din acele lalele zâmbind a clipe însorite. Eu le admiram ca pe niște bijuterii. „Hm… ieri erau doar niște plante? Verzi și puțin îmbufnate. Iar azi… luminează!”
Tot așa cum într-un alt azi… mult mai azi, luminează și aici, acum.
Luminează primăveri. Au luminat și vor lumina, strălucind de parcă pentru ele timpul nu s-a inventat încă.
😊😊
And maybe the question… why tulips? And so many!
For me, tulips sparkle… like hope does. I used to pick them, me and my sister (actually I think it was a bit against the rules back then, we would tell our mother… *we found them in the field,” but behind our house there was in fact a nursery ground, just partially supervised I think, where we could go in freely back then in the late 80’s …) anyway, we would pick quite enough, fresh bouquets, just a few visible threads of red through their green, and we would put them in vases all around the house. And then the following days… a burst!
Our house’s heart seemed to suddenly beat through the red tulips’ smile, full of sunny seconds. I would look at them as if they were jewels. „Hm… yesterday they looked like… some plants? Green and a bit pouty? And today… they burn!”
The same as on a… different day today, they shine again, in just another here and now.
They brighten springs. They have and they will, shining as if for them time really seems not to have been invented yet.
“If life’s journey was intended to be easy, we would have been given directions. However, since we have no road map, we must climb the highest mountain and forge the deepest streams with love in our souls, in the hope that our own journey will give us peace within…”
― Virginia Alison
Dragi amintiri, adânci fire de culoare înnodate, împletite strâns în fibre de suflet, de viață…
…mereu acolo, urzindu-ne trecerea cu dulce și ușor.
Dear recollections, strong threads colorfully interlaced, deeply wreathed into our soul, all through our life…
…always there to stay and weave into our path sweetness and light.
Și se întâmplă cumva ca aceasta să fie postarea cu numărul 500 pe doar nicole. De aceea, amintiri… amintiri, pentru cei dornici să răsfoiască puțin spre înapoi, pun aici cărare sinuoasă înspre trecut, început… Categoria pe nume Amintite. Postări… am revăzut câteva, interesantă senzație, de… eu redescoperindu-mi vocea. Uitasem oarecum unele rânduri, gânduri, căutări… plimbare ușor rătăcitoare pentru prima zi din lună, dar plină de petale și joc.
Vă doresc zile de aprilie… soare splendoare!
🙂
It so happens that this also is the 500th post on doar nicole. Yes, memories… memories, for those willing to browse a bit, I am adding here a winding path into the past, the beginnings… the Category called Remembered. Former posts… I reread a few, interesting feeling, me rediscovering… myself. I had somehow forgotten some lines, thoughts, wanderings… perhaps a slightly meandering stroll for the first day of the month, but quite full of petals and play.
Verzi și puțin îmbufnate. Iar azi… luminează!”
