Dragă dulce iubire…/ Dear gentle sweet love

 

“the sapphire depth
of my own love…startles
and warms
and wounds my soul.”
― Sanober Khan

 

Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?

Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?

Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,

iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:

“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,

Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina

Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe

Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…

Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?

Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”

Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață

Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?

 

Have you ever written to love?
Have you ever drawn lines of deep longing?
But songs to the dawn and sweet nature,
have you ever kissed a cloud in the morning?

And the warmth in the pulse and the silence,
have you caught in a smile like a vapor?
Or the moments, so full of belonging,
have you ever spread on a paper?

To glide and to place all the world
in a rustle just on a leaf,
in a palm, in a pair of eyes
in the heart’s softly woven relief,

and your look searching afar,
your fingers slipping on air,
to veil the dusk and the sunset
in thoughts that fire and dare:

“Dear gentle sweet love,
you offer and soothe never asking,
there’s comfort in your fragrant light blue
and joy in your rhyme, everlasting

Your windows are large like the fields
and shine onto gardens of glee
with steps and alleys of rays
unwinding blissfully free

You put a spell on each minute,
and listen to each trembling thought,
your words are like pondering raindrops
that melt and untie every knot

You open large doors onto meadows
of orange and yellow serene
enwrapping the sighs and the tears
in whispers of grass beyond green…

And could you please tell me, from all
innumerous tossings and turns,
how do you choose only those
that leave only slight stellar burns?

How does your touch smooth and tender
ease heavy seasons, emotions,
or how do your blushes of fondness
wrap whole realms and oceans?”

A kingdom of planets and suns
stretches through valleys of ice,
through winters’ quivering memories
and summers astir as a paradise

And it blooms into roses, divine,
thin balmy petals of longing…
Have you ever written to love? 
Have you ever kissed a cloud in the morning?

 

Nic🍃le