Abc-ul strălucirii/ The Abc of shine

mai18

 

“I love to see the sunshine on the wings of the Dragonflies…
there is magic in it.”
― Ama H. Vanniarachchy

 

Alfabetul luminii e un zâmbet,
din privire eter
ca o floare,
scăpărând a speranță și cântec
din silabe
împletite cu soare

Printre strofe murmură stele
hrănind
cu picuri de ieri,
fremătând a taină și iele
ce îngână
refren și-adieri

Iar când zboară cuvinte curate
înșirându-se litere
blând,
se simte un înger bătând
din aripi
până departe

Ca un imn închinat devenirii
explodează în inimă
raze,
purtând pecetea iubirii
și pulsând
infinite turcoaze

 

Light’s alphabet starts with a smile
an ethereal look,
a soft gaze
shining with hope like a song,
its syllables
woven with rays

Through the stanzas the stars are alight,
nourishing
realms and reigns,
a rustle of secrets and fairies
murmuring
mystic refrains

And when pure sweet words start to fly
letters
dazzlingly dancing,
silk angels’ wings gently flutter
far away anthems
entrancing

Like an hymn dedicated to life,
beams in my heart…
velvet stems
bearing the seal of love
and throbbing 
with infinite gems

 

Strălucire jucăușă pentru provocarea de săptămâna aceasta,

 

Playful brightness for this week’s challenge on Dutch goes the Photo!

Tuesday Photo Challenge, Week 109 – Shine

 

Nic💛le

 

 

 

 

12 gânduri despre „Abc-ul strălucirii/ The Abc of shine”

    • Mă bucur, mulțumesc. Cumva cele trei strofe erau poezia, dar s-a simțit nevoia de o rotunjire, de unde ultima strofă. Puțin aparte cumva, pentru că… oricum, un alfabet de orice formă și culoare ar fi el, parcă nu e alfabet până la capăt dacă nu se poate intona și un imn cu el. 🙂
      Din Nicolae Labiș, câteva rânduri preferate (din Am iubit…):

      „Am iubit de când mă ştiu
      Cerul verii, străveziu,
      …

      M-a înfiorat ades
      Tot ce gândurile ţes:
      Pe al filelor polei
      Dansuri repezi, legănate,
      De pe arcuri înstrunate,
      Săgetarea de idei…

      Toată-această măreţie
      Ne-a fost dată din vecie…”

      Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc frumos, e chiar lumea noastră! 🙂 Aceeași pentru toți, poate doar obiectivul macro aduce mai aproape nivelul ierbii… ca un univers departe, dar de fapt ascuns la vedere. Uite, florile mici albastre, se mai văd în trecere puțin, însă cele și mai micuțe, steluțe albe, chiar nu se observă din mers. Chiar călcăm pe ele spunând… ce iarbă pufoasă! Și culmea, ele își revin, zâmbind înapoi de parcă nu le-a deranjat nimeni. : )) Lumi fel și chip… poate depinde doar încotro ne îndreptăm privirea. Cât despre libelule… curată joacă, ce aripi!
      Și… tot e enorm răspunsul meu, pun și câteva versuri? Din Nichita Stănescu,

      „Sunt un om viu.
      Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
      Abia am timp să mă mir că exist, dar
      mă bucur totdeauna că sunt.

      Nu mă realizez deplin niciodată,
      pentru că
      am o idee din ce în ce mai bună
      despre viaţă.

      Mă cutremură diferenţa dintre mine
      şi firul ierbii,
      dintre mine şi lei,
      dintre mine şi insulele de lumină
      ale stelelor.
      Dintre mine şi numere,
      bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

      Am şi-un defect un păcat:
      iau în serios iarba,
      iau în serios leii,
      mişcările aproape perfecte ale cerului.
      Şi-o rană întâmplătoare la mână
      mă face să văd prin ea,
      ca printr-un ochean,
      durerile lumii, războaiele.”

      O zi frumoasă! 😊

      Apreciat de 1 persoană

  6. Pingback: Tuesday Photo Challenge – Round Up 109 – Dutch goes the Photo!

Comentariile nu sunt permise.