“Do we ever realize our fondest dreams?” ― Victor Hugo, Les Misérables
Galben viu, poezie strecurând ritm în zi
Galben cald, frenezie conjugând a iubi Galben aur, poveste-n clipe roșii arzând
Galben soare de basm, prin oranj fremătând
Galben zbor aprins magic, voal foind prin poiană
Galben fin răspândind pulbere diafană
Galben zâmbet și lacrimi tremurând printre gene
Galben horă și rouă răsfirând sânziene
Galben mijloc de an, poartă-n cer deschizând
Galben, verde, albastru… stele, vise…
și-un gând
Yellow brightness, soft poem taking pulse from above
Yellow calmness, sweet frenzy conjugating to love Yellow gold, warm story longing deep through red burn
Yellow sun, otherworldly, kissed by bright orange yearn
Yellow flight, magic fire, veils over the glades
Yellow silk intersprinkling filmy powdery maids
Yellow smile and tears trembling under wet lashes
Yellow whirl, morning dew drawn by fairy dashes
Yellow middle of year, open gate in the sky
Yellow, green, cherished blue… dreams, the stars…
„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)” – Anne of Green Gables, L. M. Montgomery
Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…
…e geometrie curată!
Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.
😊
If I happen to set up an orange problem, then it is…
…pure geometry!
More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen.
Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…
…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.
❃❃❃
Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…
…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.
Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.
Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…
Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?
Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.
Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..
…poezie.
Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit Și… de zâmbit?!
(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂
🐝🐝🐝
And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.
It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…
Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?
Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.
Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…
…poetry.
Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!
(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂
Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…
…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.
Și neapărat o fotografie.
😊😊
Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…
…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.
And in a photograph.
Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.
: )))
And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.
“Wise is the one who flavors the future with some salt from the past.
Becoming dust is no threat to the phoenix
born from the ash.” ― Curtis Tyrone Jones
Și în acest an e aici. Zvârcolind a văpaie și cer. Aprinde petale și nuanțe, luminează umbre și revarsă foc. Arderea ei este cântec, iar devenirea, refren.
18 iunie mereu șoptește cum e să fii Phoenix.
Cum zbaterea ei zămislește pană ca desprinsă din trăire și retrăire, rescriindu-se a nou din cenușa propriei ei răscoliri.
Fiecare gând, rând, cuvânt… reiau ciclic aceeași poveste. Și totuși alta. Reconfigurează piesele aleatoriu și totuși previzibil, puțin la fel, puțin diferit… Labirint printre sclipiri, reveniri, uimitoare alchimie și salt.
Și-mi foșnește a treaptă mai înspre mine. Mai adăpostit, dar mai dezvăluit.
Și-mi cuibărește toată necuprinderea în zori de chihlimbar.
This year it is here again. Swirling of flames and sky. Setting petals and mystery hues on fire. Her burning is a poem, and its becoming, the rhyme.
June 18th always whispers about how it is to be Phoenix.
How every flutter breathes new life into the magical quill plucked from its very own being, only to rewrite itself anew from the ash of its own burst.
Every thought, word and line… tell the same story like in a cycle. But still another. Pieces reconfigured randomly and still predictable, a bit the same, a bit different… Labyrinth among sparkles and flickers, amazing alchemy and leap.
And it rustles onto steps towards myself more. More sheltered, still more revealed.
And it nestles all the expanse into an amber dawn.
Hummed only by the moon.
***
Val măturând îndoiala,
mângâind oboseala și timpul…
val de departe și cald
aprins
colorând anotimpul
Unde susurând a lumină,
a magic tărâm și aproape…
unde vălurind a spirală
arzând
în petale de șoapte
Secunde năvălind din netimp,
prin zi și culoare, prin mers…
secunde ca o dâră de cer
trasând
o cărare, un sens
Arderi de clipe atinse
de-o mână sculptând neînvins…
arderi ce vin și ce trec
în val
după val de aprins
A wave sweeping doubt away, lulling tired eyes and long days…
a wave of farness and warmth, on bright painted seasons and rays
Ripples that murmur red hues, magical realm so close…
ripples spinning long spirals breathing deep sighs, burning rose
Seconds dashing from space, over the colors, the ride…
seconds like trails of bliss cutting new pathways, new tide
Flames of passing caressed by a loving hand, sculpting yearn…
flames that come and then go wave after wave of sweet burn
“Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.” ― Crystal Woods, Write like no one is reading
cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?
cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?
când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine
căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori
privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin
și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul
și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost
pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?
how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?
how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?
when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart
the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone
his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew
and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through
they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune
because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?
Nic✨le
Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!
Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!
This is a nostalgic post, a selection of images from some of my posts, all put together now for the final edition of the WordPress Weekly Photo Challenge (WPC), All-Time Favorites.
***
The WordPress Daily Post’s Weekly Photo Challenge adventure started for me at the end of October 2017…
….not that long ago but enough to be feeling quite sad now that it seems it will no longer be here for us to enjoy and find inspiration in. I had got delightfully used to it all and was so looking forward to the new weekly themes, enjoying the spin of it quite much! It goes without saying that I really wish this wonderful WP initiative for us to join and share didn’t have to close.
It has been such a pleasant feeling to go through other bloggers’ contributions of beautiful photo selections all along, for each theme every week, always discovering other views and perspectives. And this week, seeing some of the other nice posts on this occasion made me think of my several posts over the past few months on various WPC topics, that I usually posted on Sundays.
So for this Sunday Gold post, I am too taking leave of this nice community challenge initiative that made my being here richer and more playful. Reminiscing a bit, all the quotographs in this retrospective contribution have been created and posted also based on a WPC idea which I liked and enjoyed putting an article together for.
Aventura provocărilor săptămânale de la WordPress Daily Post (Weekly Photo Challenge – WPC) a început pentru mine în octombrie 2017…
…nu cu mult timp în urmă, dar destul încât să prind gustul jocului. Mă obișnuisem cu acele idei strecurate aici, de-abia așteptam noile subiecte mereu curioasă să descopăr cum fiecare temă se potrivește într-un fel sau altul cu resursele și modul meu de a publica, iar acum, faptul că această inițiativă aducătoare de inspirație încetează să mai lanseze provocări îmi lasă o fărâmă nedefinită de tristețe. E de la sine înțeles că mi-aș dori mult să nu își… închidă porțile.
Era o senzație plăcută să parcurg săptămânal contribuții pe aceeași temă în postările altor blogeri, iar zilele acestea, unele articole publicate cu ocazia ultimei ediții m-au dus cu gândul la povestea mea WPC de pe parcursul ultimelor luni. În special imaginile cu citate postate duminica.
Așadar astăzi, a venit și rândul meu să îmi iau la revedere, mai jos veți regăsi doar imagini publicate și pe baza unor idei WPC care mi-au plăcut și m-au inspirat și fără de care acea postare probabil nu ar fi existat în acel format.
In 2017, for themes such as Rounded, Temporary, Peek, Transformation, Experimental, Ascend
Temporary blue buzz
Transformation and progress and…
…Experimental touches (I wouldn’t have even thought of doing this if it hadn’t been for this… exploratory challenge that late autumn week 🙂 )
Barcelona (bluish peek)
Bright airy ascent
Beginning of 2018, for Weathered and Silence
More recently, for lovely topics such as Favorite Place, Smile, Lines and Twisted
Smiling chant
Lines through and beyond April
Tender twists and tangles
And a post that I love very much is Autumn-winter serene, published on December 1st, 2017. Photos of radiant dahlias and chrysanthemums accompanied by a poem, like a reverie. That is also one of my readers’ first five well-liked posts. Thanking you all for your constant presence and support!
I am really grateful for the inspiring Weekly Photo Challenges at the WordPress Daily Post and thanking the WPC team for all the stimulating and refreshing ideas!
Needless to say, and that is the most nostalgic part of it all, some of the posts, the photos, the way I arranged them or wrote all around them, and the enjoyment felt by some of my fellow bloggers to read and share impressions, all that wouldn’t have happened, had it not been for some of the topics, brain teasers at times, launched out there through some unexpected prompts.
Thank you as well for this final theme of All-Time Favorites, which I’d rather consider a warm… au revoir.
O postare foarte dragă mie este Liniște toamnă-iarnă, publicată pe întâi decembrie 2017. Fotografii cu dalii și crizanteme luminoase însoțite de o poezie, reverie. Este și una dintre primele cinci postări preferate ale cititorilor mei. Mulțumesc frumos tuturor!
Cu mult drag am răspuns acestor provocări și nu numai, lăsându-le să mă inspire, dându-le o formă preferată mie, creionându-le pe măsura mea. Mulțumesc mult echipei WPC pentru toate ideile minunate oferite de-a lungul timpului, extraordinare surse de inspirație.
Voi duce dorul acestor punctări săptămânale, jucăușe și dându-mi de furcă uneori, de gândit și de… ronțăit, ca să zic așa, torcându-mi ca din mers alteori, precum că… ceva minunat este acolo, doar de-aș reuși să-l așez, la fel de minunat, în cuvânt, culoare și zbor.
Mulțumesc și pentru această idee frumoasă de final, pe care prefer s-o numesc… de cald la revedere.
***
Photos posted for the theme Glow, from my very first post based on a WPC prompt, October 23rd, 2017. Beautiful moments and memories…
Thank you!
Nic💛le
***
Și am revenit doar puțin să adaug…
…că m-aș bucura să aflu care sunt preferatele voastre și cumva din ce motiv, dintre minunile mele jucăuș colorate. Sau… hm, nepreferatele. Asta ca să fim jucăuși… până la capăt. : )
😊😊
And I came back here just a bit in order to add…
…that I’d be happy and curious to find out your personal favorites from among my playful q-graphs. Or… well, the least favorite one(s). : )) Hm, somehow to be playful all the way.
“If you want your children to be intelligent, read them fairy tales. If you want them to be more intelligent, read them more fairy tales.” ― Albert Einstein
Weekend de întâi iunie cu vesel și frumos, sper că aveți. Soare, culoare și drag printre clipe.
Vara deja a erupt, mai șoptit, mai grăbit… A povestit deja despre flori, culori, dar… mai este. Pași nepășiți încă, gând de vară încă negândit, cuvânt încă nerostit… li se simte adierea, apropierea, căldura și zvonul.
A cheerful June 1st weekend, I hope you have, lovely. Sun, colors and fondness, these radiant days.
Summer has erupted already, in a whisper, a rush… It has burst forth into flowers and hues, but… there is more. Steps yet untaken, thoughts yet not thought and words yet not spoken… they all can be felt in the air, their closeness and warmth in the wispy breeze.
Parfum de roșu îmi gâdilă zilele de printre puf și sâmburei minusculi de căpșuni fabuloase, luciu de cireșe zemoase…
…murmur de dulce și aromat.
A scent of red tickles my afternoons, in the strawberries’ tiny seeds, their fabulous texture, and the juicy cherries’ shine…
…murmur of sweetness and fine fragrance.
Ritmul acestor zile spune clar… primul pas e plin de roșu! Iar eu adaug, chiar din grădina copilăriei.
Cu maci rotofei, perdea de raze dinspre soare apune… și nu, nu sunt pozele mele, ci doar către mine, presărate și culese dintr-o discuție WhatsApp foșnind nostim printre minuni pe fond verde…
..de printre fire de iarbă și spectre de seară de-ntâi iunie, condimentate vesel și perfect în ton cu intenția mea de a curcubeiza iunie pas cu pas. 😊
🐾
The very rhythm these days says… the first step shall be mostly red! And I add, right from my childhood’s garden.
Plump poppies too, and then a rich curtain of rays cast by the setting sun… though the next few ones are not my photos, just for me, selected from a WhatsApp conversation, rustling funnily through dear garden wonders…
…from among blades of grass and light’s spectrum on June 1st’s early evening, and in perfect tune with my intention of making June into a step-by-step fun rainbow ride. Or… rise. 😊
S-au stârnit și amintirile. Cu tenta lor aurie de nedezlipit de suflet. În nuanțe de aproape vacanță. De încă puțin și… Sânzienele sau cât pe ce și… mare și munte și departe și zbor.
And memories have been on the rise too. In their golden gown, impossible to say where they stop and where my heart begins. And… in playful hues of nice holidays to come.
***
Probabil toate sunt deja acolo, înainte de a fi atinse, savurate, îmbrățișate…
În sămânță de timp și de culoare. În boboc de iubire și cer?
Sunt, mai mult ca sigur, în suflet de miez de suflet. De tine, de mine, de el sau ea…
Un adorabil acasă rotind roșu în inimă, mereu zâmbind, iubind, prețuind. Neobosind.
Oricât și oricum ar putea labirinturi întortocheate de viață fi, împleti și povesti.
Perhaps everything is already there, waiting, even before we get to reach out and touch, savor or hug them warmly. Pulsing within time’s seeds or colors’ core. Within love’s buds and sky’s sparks?
They most certainly are within the kernel of our soul’s essence. Mine, yours, his or hers…
An adorable feeling of „at home”-ness spinning the red in our hearts, always smiling, always loving and cherishing. Untiringly. Whatever and however life’s long-winding labyrinths could be, tirelessly weaving and heaving.
“There is the great lesson of ‘Beauty and the Beast,’ that a thing must be loved before it is lovable.” ― G.K. Chesterton
doar nicole... 