Cărare, cărări…/ Path

“And beyond the Elysian Fields and the Garden of Eden
I will look for the path
that leads to your heart.”
― Giovannie de Sadeleer

 

Uneori cărarea mi-e umbre,
alteori îmi e verde și cald,
mai mereu îmi e pași
prin secunde
căutându-și prin iarbă șirag…

Dimineața drumul mi-e lună,
dup-amiaza îmi e raze sau nor,
seara stelele murmur adună,
noaptea calea mi-e vise
și dor

Al cărării cântec mi-e umblet,
printre rânduri de mine, de noi…
mi-e refren și mi-e strofă,
mi-e rimă,
câte-un gând aruncat înapoi

Vara totul mi se-ntinde culoare,
toamn-așterne nuanțe și ea,
primăvara ninge
petale
dup-a iernii trenă de nea

Căci pe cale se întâmplă miracol,
se ivesc trecător versuri viață
măturând amintirile moale…
dar cărarea se-ntinde
în față

 

Sometimes my path is in shadows,
sometimes it is sunny and green,
it is my steps through
swift seconds,
through grass and the moment’s has been…

In the mornings my way is the moon’s,
afternoons give me rays or soft clouds,
in the evenings the stars meekly murmur,
and my night dreamy trails
enshrouds

My path’s twisted tune is my road
through lines of me, and of us…
it is poetry, rhythm
and rhyme
some thoughts looking back, little fuss

In my summers things spread full of color,
calm autumns lay veils of hues,
sweet springs’ lanes are dressed in
white petals
for winters’ snow summons the muse

For the way will unravel new miracles,
life’s poesy fleetingly spread
dim softly swept recollections…
but the path unfolds
ahead

 

Cărările mele pentru…

 

My winding paths for

Lens-Artists Photo Challenge #12: Path

 

Nic💚le