Tărcățel scumpel tolănit pufos tare la soare. Lăbuțe comice, burtică bosumflată, na poftim… ce poți să mai zici?! Surâzi și… fuga după vreun aparat, ceva cumva repede repede.
Cute plump tomcat basking in the sun. Sweet funny paws, pouty tummy, well… what else can I say?! I smile wide and… quick, let me find a camera of some sort to take a few fluffy photos.
Toamna timpurie 2017, era atunci. Și încă doi nostimi hârjonindu-se leneș.
Am adăugat o poză cu cei doi năstrușnici și-acum doi ani, septembrie 2016. Că deh… cei doi erau prieteni de joacă încă de mici, doar ceva mai reticenți pe-atunci.
Early autumn 2017, it was. And two more playful little ones then, teasing each other lazily.
I added an extra photo too, two years ago, September 2016. They have been play pals since kittens, just a bit more shy back then.
Și minunatul din grădina adormită… nici soare, nici ploaie, alții prin alte părți, duși, plecați, transportați…
…iar dumnealui se odihnea nestingherit si mai ales atât de asortat, altfel nici că se putea. Salteluța chiar acolo, la aerisit liniștit, iar pufoșenia ce și-o fi zis… ia hai să-ncerc eu un mic camuflaj totuși, doar așa, deoarece pentru că… pe fond verde chiar aș sări direct în ochi, pe mustățile mele, mon cher!…
😺
And the splendid sleepy one… no sun, no rain, nobody anywhere at all…
…and monsieur white and puffy taking a rest, peaceful and calm, and especially so well matched with the orange little mattress there. He must have thought to himself… well, it may be quiet all right, but just to make sure, lemme camouflage myself a bit, who knows… against that green wooden bed I might not go unnoticed, for my whiskers’ sake!…
Și-apoi am surprins un la revedere pisicesc, să mă lase așa… cu surâsul în ochi pentru câteva ore bune.
And at the end, I got a kittenish good bye, of course… to leave a smile in my eyes for a couple of hours.
Și încă ceva drăguț. Vrând eu să revăd puțin din „Pisicile aristocrate”, am dat peste cântecelul acela drăguț de la-nceputul filmului, Game și arpegii (Scales and Arpeggios) dublat în mai multe limbi, extrem de bine realizate! Adaug varianta în română, extrem de fidelă originalului, dar mi-a plăcut tare mult și cea în italiană și spaniolă, apoi franceză (oricum povestea din desenul animat are loc la Paris)… și-ar mai fi și-n germană, rusă, greacă…
…nemaispunând că există și o compilație multilanguage, trebuie să fi luat ceva timp la editare. Pisicile aristocrate aducând lumea la un loc-joc pe claviatură. 🐾l
Sper să vă placă!
Un sfârșit de noiembrie cât mai… nostim, vă doresc!
😊😊
And one more funny thing. I thought of watching „The Aristocats” again a bit, a few funny bits and pieces, and I came across that nice song at the beginning of the cartoon, Scales and Arpeggios, also dubbed in more languages, so well done! I added here the Romanian version, but I liked all the other variants too, all so close to the original. My favorites were the Italian, Spanish and French ones (the story in the cartoon being set in Paris anyway)… and there are also the German, Russian or Greek versions…
…not to mention the multilanguage video that I found, quite interesting, it must have taken a long while to edit. Well… felt almost like the aristocats bringing the world together on a kittenish keyboard exercise. 🐾
O plăcere infinită, să navighez puțin haotic printre fotografii de vară. De Grecia și mare….
…în căutare nostimă de minunate uși.
😊
An infinite pleasure, to sail a bit chaotically among summer photos. Greece and the seaside holidays…
…în a sweet search of doors and doorways.
Infinită și caldă, căutarea-plimbare… cu sentimentul că totul e posibil.
Că absolut toate, orice gând, speranță, vis își au rostul lor pe care trebuie doar lăsate să și-l găsească. Și poate cumva. negândit sau neașteptat, noi suntem cei care trebuie numai să deschidem o ușă la un moment dat.
Infinite and warm, the cute stroll… giving the lovely feeling that everything is possible.
That absolutely everything, any thought, hope, dream have their meaning which they have to be allowed to reveal. And perhaps somehow unawares or unexpectedly, we are the ones who just have to open a door at some moment.
Moment nu neapărat de noi ales. Ca orice moment. El poate trece și fără să realizăm că deja am ales.
A moment chosen not necessarily by ourselves. As any moment. It can even pass without us fully realizing that we have already chosen.
Pragul ni s-a înfățișat luminos, iar noi am pășit. Indiferent ce formă, sau culoare, sau stil, alură de ușă sau pași…
Și cât de frumos și verde și curat și albastru și liniște și soare pare totul acum. De fapt este. Ieri, azi, mâine… pure și adevărate și cât de aproape și noi…
The threshold showed itself to us, and we took that step. No matter what form or color, shape or style the door has, or the steps…
And how beautiful and green and clean and deep blue and silent and sun everything seems now! And in fact it is. The yesterdays, todays and tomorrows… pure and true and so near and new…
De parcă drumul știa mai bine. El călăuzea. Printr-un labirint aparent, rezolvat apoi doar printr-o atingere de rază străbătând fermecat. Ca dinspre o terasă, o grădină… o stradă sau lume. Iar ușa…
…pare să fi fost întotdeauna acolo.
As if the way itself knew things better. It had been guiding us all along. Through an apparent labyrinth, which was suddenly solved by the touch of a sun ray traveling magically. Like from a terrace, or a garden… a street, the world. And the door…
“Life is brighter on the lighter side.” ― L.M. Fields
Săptămâna asta de noiembrie rece și gri chiar a fost cu și despre lumină și lumini.
De la florile ca rochițe ochioase de duminica trecută, apoi magia razelor dansând fel de fel acum două zile…
…până la felinare impunătoare conturând penumbrele azi…
This grey and cold November week seems to have been mostly about light and lights.
From the flowers bright colors like cute autumn dresses that I posted last Sunday, then through days’ magical light dancing in quite many ways two days ago…
…to lofty lamplights and posts contouring the afterglow…
…sau luminițe jucăușe profilând înserarea.
…or playful little light bulbs outlining the twilight.
Felinarele seara târziu, dimineața devreme… cât de superbe sunt! Schimbă un colț de răsărit, sau de apus. Strălucirea lor ușor incandescentă străjuie șoaptele, gândurile, amintirile… însoțește pașii de dincolo de noapte și umbre, sporovăind cu copacii, surâzând grijuliu…
…topesc întunericul cu căldura lor.
The beautiful lamplights. late evenings, early mornings… how amazing they are! They change their corner of a sunrise, a sunset. Their glow, slightly incandescent, chaperoning the nights’ whispers, thoughts, recollections… They accompany our steps as if from beyond the shadows, chit-chatting with the trees, smiling vaguely…
…almost melting the darkness with their sweet warmth.
Cercuri aprinse cuprinse-n vâltoare,
rotiri de culoare rostind despre noi
la polii iubirii ducând amintirea
cu pași singurateci, mecanici și goi
Spre ce universuri străbate trăirea,
purtând strălucirea și viața cu ea
când mersul secundelor sfințește rotirea
cu lacrimi atinse de vârfuri de stea?
Căci umbrele trec, culoarea dispare,
dar roua de suflet e parte din soare…
Brilliant circles caught in an orbit going around and whispering life, taking remembrance to love’s sacred poles with traces forsaken, of custom and strife
To what universes is living projected,
casting aliveness and brightness afar
when second’s becoming cleanses the day
with tears caressed by brushes of star?
For shadows dissolve like colors and dyes, but dewdrops of heart are part of the skies…
“You have to die a few times before you can really live.” ― Charles Bukowski, The People Look Like Flowers at Last
As for the nice video… it is a sweet warm one that I’ve always loved, never got tired of watching or listening to. It makes me remember dear things, moments, bits and pieces, slices of living….
…makes me think of us all, all of it out there. People and things together or together apart in this lovely, amazing, though sometimes also a bit confusing or puzzling… bewildering dream we call life.
And it does remind me of the times when I fell in love with the English language thanks to those elegant, artists, so full of grace, their sweet artistry and finesse… showing off without showing off somehow. Just like in a splendid garden in a way…
…each part superbly apart, and superbly a part of everything else.
Cât despre video… o melodie care-mi place tare mult, încă o mai ascult și privesc fără să simt urmă de plictiseală. Îmi amintește de lucruri dragi, momente, fărâme de viață, de timp…
…mă duce cu gândul la noi toți, la tot și toate acolo undeva, oameni, lucruri… împreună și totuși separat în minunea asta uimitoare dar puțin labirintică uneori, numită „viață”.
Și-mi mai reamintește de momentele calde și vii în care m-am îndrăgostit de limba engleză, privindu-i pe toți actorii și artiștii, eleganți și nostimi, frumosul transmis, umorul, grația… epatând dar fără să epateze. Într-un fel ca-ntr-o splendoare de grădină…
…fiecare aparte la modul superb, dar și parte dintr-un superb împreună.
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.