Trist și culoare…/ Soft sadness

 

“An autumn garden has a sadness when the sun is not shining…”
― Francis Brett Young, Cold Harbour

 

Cu degete de stele,
ating clipele,
le mângâi șoaptele
ascunse prin trecere
și le zâmbesc

cu gândul la departele
care-mi este

 

With stars’ fingers,
I touch the seconds,
I caress their whispers
hidden in the flow
and I smile at them

my thoughts taken with
the farness there is

 

Cu zâmbet de lună,
surâd ramurilor,
și le întreb,
unde este primăvara acum?
apoi șterg o lacrimă

întârziată pe-o frunză
de octombrie

 

With moon’s smile
I gaze at the branches
and I ask them,
where is spring now?
then I wipe a tear

lingering on a leaf’s
October cheek

 

Din gânduri mătase de cer,
cobor albastrul în zi
și-mi îmbrac pasul
în puțin roz rătăcit
în petale…

suspendate atemporal
între lumi

 

From thoughts like silk from the sky,
I pull down some blue in my day
and I color my step
in a little bit of pink lost
in small petals…

suspended timelessly,
caught between worlds

 

Din ruginiul strecurându-se
crud,
culeg cărare să o aștern
timpului,
din flori de azi și de ieri…

de dincolo de
trist și culoare

 

From the rust trickling in,
utterly raw,
I pick a path to unfold
for teary time,
made of yesterday’s flowers…

from beyond sheer
soft sadness

 

Nic🌸le