Culoare cărare…/ Color flutter

 

“Every time you name yourself, you name someone else.”
― Bertolt Brecht

 

Când stelele-ți surâd a tine
și a soartă,
a căutare vie
din colț
de asfințit,
tu uită-te la mute
răsfrângeri în oglinda
în care dimineața,
șoptindu-ți,
s-a topit

Din ape-ndepărtate, cu nuanțe
în privire,
blând vântul te ascultă
și-ți unduie
culoarea,
doar tu să-ți lepezi umbra
din freamăte de noapte
și inspirând sclipire
să luminezi
cărarea

 

When starry skies start smiling at you
and fuzzy fate,
of burning search from corners 
of sunrise
and sundown,
you look at muted echoes,
reflections in the mirror
in which inspired mornings
have cleared off your
frown

From waters far away, with hues
in their eyes,
the mild wind still listens
and sends to you its
flutter,
for you to shed your shadow
from nights’ surreal darkness
and breezily to shine,
to softly light your
color

 

Nicole