“There is a whisper of light,
if you can hear
Louder than sound of darkness
you never fear”
– Munia Khan
Fulguire fragilă,
fulgi de nor și poveste,
de februarie nou
cu aromă de creste
Se așează ușor
și îngână a cer,
îmbrăcându-mi secunda
în duios și eter
Moale liniște albă
ce îmbie la vis,
coborându-mi în gânduri
paradisul rescris
Softly snowing like air,
tiny snowflakes like tales
told by new winter clouds,
far off floating white sails
And they fall like a veil
with deep murmurs of skies,
warm caress on my seconds
with a scent of sweet highs
Peaceful, pure, deep silence
bringing minutes of dream,
now rewriting lost thoughts
like in snowy ice cream
Nic☁le
Mi-a plăcut mult ultima strofă în română.
Paradisul, desigur, are perfecțiunea absolută, însă ca atare este inaccesibil și omului și naturii. Acel ”paradis rescris” este paradisul căutat (de către natură și de către om) și aproximat în versiuni care se succed ciclic și rămân scrise (undeva).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos spus, deosebit, „paradisul căutat … și aproximat…”, mulțumesc pentru gând. Într-adevăr, ieri dimineață ziua se simțea de nedescris de albă, voios imaculată, luminând a proaspăt și veselie… ca o nouă copilărie. 🙂
Multe versiuni rămân însă cumva și nescrise, trec și se petrec undeva… nenumărate, perindăndu-se nereflectate, neîncadrate… ca norii uneori în oglinda unui lac, a unui momen foto sau măcar a unei fulguiri de gând. Ceea ce acum îmi amintește de ce citisem la un moment dat, interesant spus, precum că sufletul omului, conștiința umană ar fi locul, sau modul în care universul devine conștient de el însuși.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt scrise toate cumva în cartea naturii, cred…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
The poem has the delicacy of snowflakes falling slowly from the sky : )
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thank you, Francis, it was inspired by snowflakes falling gently, so I’m really happy it sounded or felt like that too ^_^
ApreciazăApreciat de 1 persoană