octombrie | 2021 | Doar Nicole...

“Autumn…the year’s last, loveliest smile.
[Indian Summer]”
― William Cullen Bryant

Iar toamnă, coaptă și
aurie,
cascadă caldă, ușor
ruginie
de frunze-n nuanțe
și în povești
să-ți aminteasc-a sclipire
că ești

Lumină veche și umbră
mută,
covor ce se-așterne și parcă
ascultă
cum pașii grăbiți cândva
se opresc
când dar de-octombrie-n rouă
găsesc

Autumn again, ripened
and bright,
shining cascade of rich hues
and light,
leaves penning tales of seasons
and spree
somehow reminding my soul
to be

Old golden light, shadows
and glisten,
a precious carpet that does seem
to listen
as hurried steps will wander
and stop
when October gifts a sunny
dewdrop

Fotografii de început și final de octombrie făcute din mers și trecere. Și cumva…

…deseori mă opresc și mă-ntreb, unde și-ncotro atâta grabă?! Unde… de ce, cum și cât? Sau până când? Pare oricum că mă iau la-ntrecere chiar cu graba. E care pe care, iar jocul ăsta e mai mult o spirală. Sau… o buclă?. Câștigă doar…. cine nu participă, cred.

Da, însă până voi găsi eu răspuns(ul/urile), bineînțeles…

…nuanțe cât mai de octombrie în fotografii solar aurii.

Photos taken on October 1st and this week, end of the month already. Also taken on the move much, and somehow…

…I often pause and wonder, where and why this ongoing rush of things and days?! Where, why and how? Or for how long? Because anyway, it seems that I am in a race against the rush itself. A rush for another rush… this game feels more like a spiral. Or a loop? The winners can probably be only those who… do not take part in it, I think.

But until I get to find the answer, or answers, of course…

…very October hues in images shining beautifully like the sun and the stars.