septembrie | 2022 | doar nicole...

“How sad and bad and mad it was – but then, how it was sweet”
― Robert Browning

Povestea spune că-n ochii ei negri lucesc fire de jad,
iar cu privirea poate atinge tărâmuri triste de lună,
stelele toate îi sunt o pajiște-n gând și în pas,
cu soarele prins într-un zâmbet,
uitând să apună

De dincolo de nouri mereu o ajunge un cântec senin,
îi susură cald a rouă de vise și-a departe aproape,
cu ramuri de cer îi atinge-amintirile și-o îmbracă-n culoare
cu murmur de nou dând glas tăcerii,
pe pământ și pe ape

Urcând ca o trenă, cărarea de doruri pulsându-i a rost
o duce albastru spre orizonturi, a zi și a noapte,
o poartă ca umbră și freamăt de zbor peste clipă și ceas,
lăsând în urmă un foșnet de aripi,
o boare de șoapte

Iar Evee inspiră un aer aievea de zare atinsă,
eterul căzându-i cascadă pe pleoape și pe obraz,
un peste tot și un niciunde ca o tainică vrajă
cuprinzând anotimpuri și rotindu-se magic,
fără răgaz

Și își amintește fărâme de timp crezute uitate,
le vede pe toate ca stropi mari de ploaie căzute pe-o frunză,
le simte în curgere ca picături desprinse de trecere
pictându-i a viu plutirea și pacea,
ca pe-un petec de pânză

Firavul fir din secunde topite o ajunge-n răstimp,
ca o ardere-ascunsă de astre și vreme în miezul făpturii,
căci aer și foc le simte tot una, esență și flacără
atingere parfum și apus mătase desenate
de Uri

EVEE (ebraică) – “viață”
URI (ebraică) – “lumina mea, focul meu”

The story has it that her eyes shine with deep streaks of jade,
and with her look she can touch realms on the porcelain moon,
with all the stars she roams on meadows, long thoughts and steps,
the sun rays all caught up in a smile,
no sun setting soon

From beyond clouds a peaceful song has always reached her,
murmuring warm of dreamy dew and a faraway closeness,
branches of sky caress her past, cladding in color
ripples anew getting a voice
of darkness and brightness

Climbing like steps, a path of belonging pulsing of life
takes her so blue to distant horizons of day and of night,
carrying her like a soft shadow through seconds so swift,
leaving behind a rustle of whispers,
of white winged flight

And Evee breathes in an air so true like sweet make believe,
the filmy ether cascading smoothly over her face,
an „everywhere” and a „nowhere” like a secret old spell
unfolding seasons, magical swirl,
relentless pace

Morsels of life she thought were lost now come back to her,
she sees them all like raindrops falling on summer flowers,
she feels them flowing like crumbs of time unhinged from the passing
withdrawing moments from her serene glide,
minutes and hours

The frail thread of melted seconds is one with her trail,
a hidden burn, away from planets in all their glory,
for breeze and fire, she sees them as one, essence and flame,
like a fine fragrance and silky sunset painted
by Uri