“There is something incredibly nostalgic and significant
about the annual cascade of autumn leaves.”
― Joe L. Wheeler
Plutirea e aer, e apă, tain
e haină tăcută și clopot senin
ce-mbracă în mine, în tine, în noi
culoare de viu, de vânturi, de ploi
Coboară, cuprinde, pătrunde, transformă,
atinge solar, dă fond și dă formă,
te urcă pe scară de pași cristalini
umblându-te tainic pe umeri sublimi
Printre raze de frunze tomnatec răsfrânte
aleargă sclipire în suflet să cânte
și-ntinde festin, culori… duioșie
ce-atinge fereastra portocalie
Versuri scrise în octombrie 2015
To be freely floating is ether and dream
a tranquil gentle mantle, soft chiming serene,
it cascades in my heart, in yours and theirs
cozy color and brightness of heavens and prayers
Descending, enfolding, it melts and transforms,
while fondling like sun rays, gives content and form
then it flies up a spiral of steps carved in time,
climbing ever so lightly on sweet summits sublime
Through the curtains and leaves of profuse autumn gold
secret shimmers keep dancing, deeply filling my soul
and they lay a lush feast of hues in fine flow
orange evenings and windows both in part and in whole
Nicole
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.