Ani…/ Years

 

“Always try to keep a patch of sky above your life.”
― Marcel Proust, Swann’s Way

 

Cu soarele fulg
și luna zăpadă,
secunda-mi răsare,
aleargă,
aleargă

Cerul mi-e câmp
de clopote surde,
secunda-mi gonește
se-ascunde,
se-ascunde

Mirarea mi-e albă,
cărarea stelară,
secunda-i albastră
și zboară,
și zboară

Pe ape-mi tresare
privirea și ceasul,
din noapte m-ajunge
popasul,
popasul

Ani de pământ,
nori de plutire
secunda-mi șoptește
sosire,
sosire

Pulsul luminii
mi-e frate cu pasul,
tremură aerul
și glasul,
și glasul

Pagini ascunse
atinse de iele,
labirinturi, culoare
din stele,
din stele

Ochii-i adânci
din clipe ca gânduri
mi-aștern amintire
și rânduri,
și rânduri

 

The sun like a haze,
the moon like the snow,
the second arises
it goes
and it goes

The sky is a field
of deep muted chiming,
the second keeps running
it’s hiding,
and hiding

The mist is all white,
the path made of skies,
the second is blue
it flies
and it flies

On waters are trembling
my gaze and the ticking,
from darkness it comes
it’s fleeting,
so fleeting

Years of breeze,
clouds of revival,
the second still whispers,
arrival,
arrival

The pulse in the light
is akin to my choices,
the air keeps throbbing
through voices
and voices

Blank pages left hanging
encrusted with scars,
deep mazes and alleys
and far stars
and stars

Bright eyes like a morning
from moments like signs,
unfurled recollections,
soft lifelines,
lifelines

 

Nicole