Arhive

Cute Quotographs… All-Time WPC Favorites

 

 

This is a nostalgic post, a selection of images from some of my posts, all put together now for the final edition of the WordPress Weekly Photo Challenge (WPC)All-Time Favorites.

 

***

The WordPress Daily Post’s Weekly Photo Challenge adventure started for me at the end of October 2017…

….not that long ago but enough to be feeling quite sad now that it seems it will no longer be here for us to enjoy and find inspiration in. I had got delightfully used to it all and was so looking forward to the new weekly themes, enjoying the spin of it quite much! It goes without saying that I really wish this wonderful WP initiative for us to join and share didn’t have to close.

It has been such a pleasant feeling to go through other bloggers’ contributions of beautiful photo selections all along, for each theme every week, always discovering other views and perspectives. And this week, seeing some of the other nice posts on this occasion made me  think of my several posts over the past few months on various WPC topics, that I usually posted on Sundays.

So for this Sunday Gold post, I am too taking leave of this nice community challenge initiative that made my being here richer and more playful. Reminiscing a bit, all the quotographs in this retrospective contribution have been created and posted also based on a WPC idea which I liked and enjoyed putting an article together for.

 

Aventura provocărilor săptămânale de la WordPress Daily Post (Weekly Photo Challenge – WPC) a început pentru mine în octombrie 2017…

…nu cu mult timp în urmă, dar destul încât să prind gustul jocului. Mă obișnuisem cu acele idei strecurate aici, de-abia așteptam noile subiecte  mereu curioasă să descopăr cum fiecare temă se potrivește într-un fel sau altul cu resursele și modul meu de a publica, iar acum, faptul că această inițiativă aducătoare de inspirație încetează să mai lanseze provocări îmi lasă o fărâmă nedefinită de tristețe. E de la sine înțeles că mi-aș dori mult să nu își… închidă porțile. 

Era o senzație plăcută să parcurg săptămânal contribuții pe aceeași temă în postările altor blogeri, iar zilele acestea, unele articole publicate cu ocazia ultimei ediții m-au dus cu gândul la povestea mea WPC de pe parcursul ultimelor luni. În special imaginile cu citate postate duminica. 

Așadar astăzi, a venit și rândul meu să îmi iau la revedere, mai jos veți regăsi doar imagini publicate și pe baza unor idei WPC care mi-au plăcut și m-au inspirat și fără de care acea postare probabil nu ar fi existat în acel format. 

 

In 2017, for themes such as Rounded, Temporary, Peek, Transformation, Experimental, Ascend

 

Temporary blue buzz

 

Transformation and progress and…

…Experimental touches (I wouldn’t have even thought of doing this if it hadn’t been for this… exploratory challenge that late autumn week 🙂 )

 

Barcelona (bluish peek)

 

Bright airy ascent

 

Beginning of 2018, for Weathered and Silence

 

More recently, for lovely topics such as Favorite Place, Smile, Lines and Twisted

 

Smiling chant

 

Lines through and beyond April

 

Tender twists and tangles

 

And a post that I love very much is Autumn-winter serene, published on December 1st, 2017. Photos of radiant dahlias and chrysanthemums accompanied by a poem, like a reverie. That is also one of my readers’ first five well-liked posts. Thanking you all for your constant presence and support!

I am really grateful for the inspiring Weekly Photo Challenges at the WordPress Daily Post and thanking the WPC team for all the stimulating and refreshing ideas!

Needless to say, and that is the most nostalgic part of it all, some of the posts, the photos, the way I arranged them or wrote all around them, and the enjoyment felt by some of my fellow bloggers to read and share impressions, all that  wouldn’t have happened, had it not been for some of the topics, brain teasers at times, launched out there through some unexpected prompts.

Thank you as well for this final theme of All-Time Favorites, which I’d rather consider a warm… au revoir.

 

O postare foarte dragă mie este Liniște toamnă-iarnă, publicată pe întâi decembrie 2017. Fotografii cu dalii și crizanteme luminoase însoțite de o poezie, reverie. Este și una dintre primele cinci postări preferate ale cititorilor mei. Mulțumesc frumos tuturor! 

Cu mult drag am răspuns acestor provocări și nu numai, lăsându-le să mă inspire, dându-le o formă preferată mie, creionându-le pe măsura mea. Mulțumesc mult echipei WPC pentru toate ideile minunate oferite de-a lungul timpului, extraordinare surse de inspirație.

Voi duce dorul acestor punctări săptămânale, jucăușe și dându-mi de furcă uneori, de gândit și de… ronțăit, ca să zic așa, torcându-mi ca din mers alteori, precum că… ceva minunat este acolo, doar de-aș reuși să-l așez, la fel de minunat, în cuvânt, culoare și zbor.

Mulțumesc și pentru această idee frumoasă de final, pe care prefer s-o numesc… de cald la revedere. 

 

***

Photos posted for the theme Glow, from my very first post based on a WPC prompt, October 23rd, 2017. Beautiful moments and memories…

Thank you!

Nic💛le

 

***

Și am revenit doar puțin să adaug…

…că m-aș bucura să aflu care sunt preferatele voastre și cumva din ce motiv, dintre minunile mele jucăuș colorate. Sau… hm, nepreferatele. Asta ca să fim jucăuși… până la capăt. : )

 

😊😊

And I came back here just a bit in order to add…

…that I’d be happy and curious to find out your personal favorites from among my playful q-graphs. Or… well, the least favorite one(s). : ))  Hm, somehow to be playful all the way. 

 

 

Reclame

Cute Quotograph… and sweet dear memories

 

 

Sclipiri purtate ușor
pe aripi de clipe și nor

plutire de val și de gânduri,

de pași amintire
și dor…

Tonuri de cald și culoare
purtate în suflet

comori,

plimbându-te liber pe-alei
de zile și inimă,

zbori

 

Shy shimmers carried afar
on wings of moments and cloud

afloat on a wave of blue thoughts,

on steps like reflections
aloud…

Tones of silk warmth and sweet color
carried inside

dear treasures,

while walking freely on alleys
of days and heart

beyond measure

 

 

Pentru o provocare specială săptămâna aceasta pe blogul Dutch goes the Photo! – Amintiri.

 

For a special challenge on Dutch goes the Photo! blog this week, Tuesday Photo Challenge, Week 102 – Memories.

 

Dragi amintiri, adânci fire de culoare înnodate, împletite strâns în fibre de suflet, de viață…

…mereu acolo, urzindu-ne trecerea cu dulce și ușor.

 

Dear recollections, strong threads colorfully interlaced, deeply wreathed into our soul, all through our life…

…always there to stay and weave into our path sweetness and light.

 

Și se întâmplă cumva ca aceasta să fie postarea cu numărul 500 pe doar nicole. De aceea, amintiri… amintiri, pentru cei dornici să răsfoiască puțin spre înapoi, pun aici cărare sinuoasă înspre trecut, început… Categoria pe nume Amintite. Postări… am revăzut câteva, interesantă senzație, de… eu redescoperindu-mi vocea. Uitasem oarecum unele rânduri, gânduri, căutări… plimbare ușor rătăcitoare pentru prima zi din lună, dar plină de petale și joc.

Vă doresc zile de aprilie… soare splendoare!

🙂

It so happens that this also is the 500th post on doar nicole. Yes, memories… memories, for those willing to browse a bit, I am adding here a winding path into the past, the beginnings… the Category called Remembered. Former posts… I reread a few, interesting feeling, me rediscovering… myself. I had somehow forgotten some lines, thoughts, wanderings… perhaps a slightly meandering stroll for the first day of the month, but quite full of petals and play.

Wishing you wonderful sunny April days!

 

 

Delicios de vesel…/Deliciously cheerful

 

“Learn the sweet magic of a cheerful face.”
― Oliver Wendell Holmes Sr.

 

…sau vesel delicios?

Oricum ar fi, colorat să fie! Și… plin de zâmbet. Ochi calzi și strălucire în aer.

 

🙂

…or cheerfully delicious? 

Any way it is, let it be colorful! And… full of cute smile. Sweet eyes and shiny air.

 

For two of this week’s challenges,

One Word Sunday – Cheerful on Debbie’s Travel with Intent

Tuesday Photo Challenge, Week 92 -Delicious on Dutch goes the Photo! blog

 

Interesant, cu ocazia provocării de săptămâna asta am aflat că pe 15 ianuarie ar fi fost oficial… cea mai deprimantă zi din an. Hm… Blue Monday, chiar nu știam. Am aflat pe 16, dedicasem deja ziua culorilor.  Dar vremea… chiar a fost gri.

: ))

Quite interesting that I found out at Debbie’s this week about Blue Monday, January 15 this year, officially considered the gloomiest day of the year. Well, I read about it on the 16th, my day had been dedicated to colors anyway, despite the dull weather too.

 

“Kodachrome…
it gives us those nice, bright colors,
gives us the greens of summers,
makes ya think all the world’s a sunny day,
Oh yeah!
I’ve got a Nikon camera,
I’d love to take a photograph,
so mama don’t take…
my Kodachrome away…”  🙂
― Paul Simon, Paul Simon: There Goes Rhymin’ Simon

 

***

Și vorbind de Kodachrome și culori delicioase… am găsit și o fotografie făcută cu un aparat Kodak EasyShare în 2011… ce zboară zilele! Dar căpșunile vesele…

…suspendate în timp.

 

And speaking of Kodachrome and delicious colors… I found a photo that I took with a Kodak EasyShare camera in 2011… uf, days do fly. But the cheerful strawberries…

…suspended in time.

 

 

Nic📷le

 

Here’s the funny tune, Paul Simon’s Kodachrome. 😊😊 

 

 

Winter Quotograph… and quotidian riddle

 

 

Cotidian asortat
cu rutine,
și cu roșu-verde
sezon,

cu anul ce vine,
cu mine,
și cuvinte rimând…
din ozon

Nuanțe în privire,
sclipire,
în suflet foire
ca-n nori

dimineți la fereastră,
trezire,
cu miros de cafea
și de zori

Lumină și raze
sau umbre,
minute sau ore,
secunde

joacă și joc
jucărie
vise și dor,
bucurie…

Alb-negru pierdut
sau color,
magic și soare
și zbor…

 

Deci…

e vechi
e și nou

puțin roz
și cadou

ochi sclipind
și visând

și venind
și plecând

ori în grabă
ori lent

repezit
sau atent

cu parfum,
rimă, ritm

colorat
algoritm

dragii mei,
ghicitoare…

Și-un ghicit… sărbătoare?! 🙂

 

My quotidian is seasoned
with the usual,
with the green and the red
season’s air,

with the year that comes
and with me…
words that pour from thin
ozone layer

Daily hues in my eyes,
ruby dawns,
in my soul deep rustle
like clouds…

mornings in the window,
blue mug,
sweet bitter coffee, 
long hug

Light and sun rays
or shadows,
on grey pavements, 
bright meadows…

play and dream
fluffy toy,
quest and journey
deep joy

Black and white
or in colors,
sun and magic,
the flowers…

 

So…

it is old
and new

purple brown
or blue

with pink touches
and eyes

sweet hello’s
and bye bye’s

in a rush
or… a hush

feeling fragrant
and plush

reason, rhyme
elfish rhythm

every day
algorithm

dear riddle,
so true…

Shall I guess it… or you?!  😊

 

…..fotografii alese si editate pe muzică sunând a soare și cald.

Cercul vieții, spirala, roata… vechi și nou, zi și noapte… ramuri de timp, de anotimp…

Puiul de cioară… cred că îmi este totem, pare să viziteze crengile prin aer de dimineață mai mult sau mai puțin însorită cu cea mai cea consecvență. Cine știe, m-am gândit, poate s-a obișnuit cu click-urile mele, la fel de consecvente, deși nu mereu reușite. Uneori încă dorm, sunt înainte de cafea, sau în timpul. Iar alte… uneori găsesc capacul de la obiectivul aparatului undeva… dup-amiaza? Și din greșeală, fără măcar să-l fi căutat. Mda…
Gesturi zilnice, mici, micuțe, repetate, dar ducând înspre departe și… senin. Și scumpa mini-girafă Twigs, mascotă, simbol, pufos-norocos. Apoi cana mea de cafea, ramuri, ornamente, lună de lună…

…și poate de aici

ghicitoare-joacă de final de an… coborâtă nostim din cotidian.

 

🙂

….. photos chosen and edited on music… sounding like the sun and the stars.

The circle of life, spiral, wheel… old and new, day and night… branches of time, seasons…

The little crow… I think it is my animal totem somehow, seems to visit through the morning air more or less sunny more than consistently. Who knows, I thought, maybe it got used to my clicks on a regular basis, though not always so successful captures. Well, sometimes I am still asleep a bit, even before drinking my morning coffee, or during. And some other times… I even find the lens cap somewhere in the afternoon? And by accident, without even looking for it. Well…
Daily gestures, little, small, repetitive, but taking me far somehow… and away. Sweet little Twigs, the tiny giraffe, from Ty’s Teenie Beanie Boos toys, symbol, mascot, cute charm. Then my coffee mug, branches, ornaments, moon beyond moon…

…and maybe that explains the

riddle me that, riddle me this… fun and playful quotidian mix.

 

Provocare… cumva provocându-mi cotidianul în această ultimă săptămână 2017. De aici, postare asortată puțin zăpăcit cu zilele mele mai mult sau mai puțin zburdalnice printre și printre.

 

A challenge… challenging my quotidian somehow, for this final 2017 week, therefore a post seasoned with a few of my steps, sparkles and little things… twinkling on a daily basis.

For the Tuesday Photo Challenge – Quotidian on Dutch goes the Photo! blog

 

Și melodia… mi-a rimat perfect cu Twigs? 😊 Nuanțe, tot, tot… visător, sclipitor zi de zi… de zi.

Vă recomand să ascultați cumva și în timp ce lucrați sau vă concentrați la ceva, dacă puteți. Dă o stare deosebită, ușoară plutire. Regăsire, reamintire… Rândurile de mai sus provin și de printre notele ei însorite, strecurate și de dincolo de pozele din cotidianul meu de sfărșit de an, și nu numai.

Uneori îmi imaginez pufoșenia spunându-și unele lucruri… așa, ca pentru sine, atunci când „privește” agitație, stânga dreapta, sus jos, bife zilnice. Citatul care i s-ar potrivi cel mai des e mai jos, din aceeași autoare ca în imaginea cu norii povestind cu luna. Citato..grafia.  : ))

 

 

And the tune felt… quite in tune with sweet Twigs? Hues and all, dreamy and cuddly day in, day out.

I would somehow suggest that you also listen to the song while working or focusing on something, if you can, it gives a special state, of light flight. Like recalling things, remembering… The lines above come from among its notes, interspersed through photos from my end-of-year quotidian, and not only.

Sometimes I even imagine the little fluffy thing perhaps says things to itself when „watching” me fuss and fret all over the place, up and down, left and right. The words that would fit here best are from the same author as in the quotograph, Carol Shields, The Republic of Love:

 

“It’s hard work being a person, you have to do it every single day.” 😊😊

 

 

***

Mulțumind pentru anul drag ce tocmai se încheie…

…un an nou nouț minunat, vă doresc! Colorat, parfumat, inspirat… într-un cuvânt, fermecat!

 

Giving thanks for the lovely year that has passed by…

…I am wishing everyone a wonderful new year! Colorful, cheerful, plentiful… in one word, delightful!

 

 

Nic😊le

 

(Answer key:  cute daily playfulness, rain or shine)

 

Căutare înălțătoare…/ Quest and elevation… beyond seasons

 

 

Escala…dare jucăușă primăvara asta. Surprinsă de mine ca din verde de aprilie?

Iar acum, editând puțin fotografia, am observat un detaliu drăguț… partea dreaptă sus, arată de parcă degetele cățărătorului buclucaș culeg sclipiri? Ei bine, o sclipire. O fărâmiță de lumină rătăcită, la o privire mai atentă.

O licărire, o particulă scânteind în fundalul pierdut… părând să își căute loc. E a cui o găsește? A cui o prinde din zbor? Pășind de-a lungul, de-a dreptul…

Și imaginația a prins glas,

…trebuie să se fi simțit ca o întrebare, nostima escaladare, pășind ca din gând curios… va ține gărduțul ăsta sau va ceda? Tatonând necunoscutul? Neașteptatul?

Întrebând aerul, ziua… încotro, ce sau cum.

Sau poate… un exercițiu de echilibru.

O căutare.

Și cumva… mi-a amintit de Don Quijote de La Mancha și al său Sancho Panza, unul din eroii mei preferați, idealistul, aventurierul, admirabila demnitate din esența visului său… steaua de neatins dar mereu aproape.

Și desigur, la o simplă privire… doar viața pur și simplu, derulându-se jucăuș, în timp ce printre fire pare a sclipi un mozaic ca un quiz, pe un fundal… țesătura vie de piese rotindu-se caleidoscopic. Imprevizivil. Pline de energie. De spirit.

Mi-a făcut imaginația să danseze,
…că poate fiecare secundă pe care o respirăm este așa. Dincolo de orice pare să ne iasă în cale. În prim plan. Și cumva martori suntem, al unui design uimitor, nearătându-se imediat ochiului, și totuși… fabulos. Desfășurându-se silențios de jur împrejur?
Poate doar… un salt cuantic miniatural? Înspre un dincolo explodând luminos? Pas cu pas? Clipă de clipă? Doar dacă am putea fi atenți… prezenți…
Izvor de minuni acolo, în peisaj, zburdând magic, așteptându-ne, anotimpuri curgând lin… vesele și vioaie,
Fundal muzical pentru lume, așa cum o știm, doar cu note sclipire și licăr, melodia luminii…
Note simple povestind despre încântare.

Minunatele aripi, în orice fel ar putea ele sclipi, a metal, a suflet, a August fierbinte sau a fulgi înghețați, a joacă, a căutare, a dor…  sunt tot aripi. Ele poartă.

Iar anotimpurile… sclipesc colorat, nori asezonați cu umbre și soare.

Arătându-ne drumul?

 

Playful climb this spring, which I caught… like out of the April green earlier this year?

And now, editing that photo a bit, I noticed this cute detail…  top right side, almost looking like the cute climber’s fingers were picking sparkles? Well, a sparkle. Like a little flickering bit of brightness, if you look more closely.

A small quantity of light, a particle twinkling hazily in the slightly blurred background… somehow like finding its due place? The seeker’s keep? Along and across…

And my imagination took flight,

…it must have felt like a query, that very moment. Stepping up while wondering… will this little wooden garden fence hold or give way?  Tackling the unknown? The… unexpected?

Or asking the air, the day some vague questions… where to, why or how.

Or even… an equilibrium exercise.

A quest.

And so… it also reminded me of Don Quixote of La Mancha and his squire Sancho Panza, one of my favorite heroes of all time, the idealist, the dreamer, and the admirable dignity of his search, of the unreachable star… within reach. Ever so close…

Surely, at first glance… pure and simple life prancing playfully, perhaps while attempting at solving the same old quiz, sometimes dancing against a quaint kind of canvas, made of kaleidoscopic pieces of such frolicsome quality. Frisky and skittish. Full of energy. Of spirit.

It did make my imagination fly freely,
…that maybe each second should feel like that. And it does, beyond anything else in the foreground. And like witnesses, we are, of a magnificent design, not plainly visible but still… quite grand. Unfolding quietly all around.
Maybe just a silent miniature… quantum leap? Into a beautiful bright beyond? Step by step? Minute by minute? If only we paid attention. If we… attended to it. If we were present…
A splendid spring of wonders going on in the hazy backdrop, season by season, and beyond any season, all sprightly and quick.
Like a lovely musical background to life, only made of quirky sparkles instead of musical notes… floating through summer’s warm breeze, autumn’s yellows and reds and winter’s gray or white.
A soft song made of life’s simple delights.

The wonderful wings… whatever sparkles they are made of, light metal, sweet soul, warm August or frozen flakes, cute playfulness, long search or deep longing… they are still wings. They bear.

And the many-hued seasons… sparkle down below through the clouds duly seasoned with shadows and rays.

Showing us the way?

 

 

Postare concepută pentru provocările minunate de săptămâna aceasta, Elevare (înălțare, escaladarecreștere, etc),  Anotimpuri și… Litera Q.

😊 😊

Written for this week’s wonderful challenges,

One Word Sunday – Elevation

Tuesday Photo Challenge – Season

Cee’s Fun Foto Challenge – Letter Q

 

Though, as a side note, I should somehow add that there are quite a few other thoughts and images that came to mind related to these nice challenges this week, so there may be more about each these days.  🙂

 

 

Summer Quotograph… and my dear Phoenix

 

 

Prima dată acum doi ani, apoi anul trecut pe vremea asta, draga mea Phoenix întindea aripi de foc strălucind tainic printre rânduri și gânduri…

Anul acesta, pentru a treia oară, aceași ardere aprinde cerul. Același zbor prinde contur și aceeași renaștere pâlpâie magic a flacără. Întâi mocnit, apoi izbucnind roșu și zare.

 

Cu zbateri dinspre mundan, 18 iunie îmi amintește mereu cum e să fii Phoenix.

Pe drum, printre zile… plecări, căutări printre răzgândiri, reveniri…
Gând, cuvânt ca din mers… cenușa ezitărilor bizare sau a lucrurilor hotărâte senin.

Ca din zbor, plutire și sens, stăvilite abrupt de frământări, îndoială…
Priviri adiind a candoare și cald… sau reci, tăioase, ascuțite…

Dimineți senine împletite cu dup-amiezi printre nori, tivite brusc cu seri aurii…
Umbre de stea pulsând printre degete de lună… adânci mări de șoapte, sărut iminent.

Miez de ființă sorbind esență de timp. Din clipe de toate formele și culorile, minute rostogolindu-se cascadă, ore înlănțuindu-se spirală cu trepte lărgind, dezvăluind, poleind…

Devenind.

 

***

The first time, two years ago… and then, a year ago today, my dear Phoenix was spreading her wings of fire, shining softly through lines and rhymes…

This year, for the third time, the same burn lights the sky. The same flight seems to take shape and the same rebirth flickers magically aflame. At first smoldering, then bursting into red over the horizons.  

 

Through flutter from the mundane, June 18th is always here to remind me how it is to be Phoenix.

On my ways over days, going, searching… with dashes of vacillation, returns…
Thoughts and words in a stream… ashes of bizarre misgivings or sure things done serenely.
Almost like in a flight, floating and meaning… or stopping short, wondering, hesitating…
Eyes all around me, looks breezing candidly and warm… or distant, harsh, bitter. 

Magical mornings interwoven with cloudy afternoons… fringed with golden evenings.
Shadows of star quavering through moon fingers… a deep sea of whispers, an imminent kiss.

Essence of being sipping essence of time. From moments coming in all shapes and colors, minutes cascading in showers, hours chained like in a spiral, steps widening, disclosing, polishing…

Becoming.

 

Și mă-ntreabă fără s-aștepte răspuns…

…câte curcubee ți-au încăput într-un strop de ploaie
…câte îmbrățișări într-un zâmbet
…câte raze te-au atins din stele călătoare
…câte renașteri din aripi de catifea

Iar apoi topește abisuri de inimă în spumă de flăcări, turnându-l pe întotdeauna într-un nou chip zămislit din fierbinte și tainic.

Doar de soare știut.

 

***

And it asks questions without waiting for answers…

…how many rainbows in a drop of rain
…how many hugs in a smile
…how many rays have touched you from a shooting star
…how many rebirths from wings of red velvet

And then it melts abysses in my heart into a foam of flames, pouring forever into a new mold, born suddenly from the searing heat and the depths.

Known only to the sun.

 

 

Meșteșugul ..de miercuri/ Wednesday Craft – Nostalgia

 

“Something still exists
as long as there’s someone around to remember it.”
Jodi Picoult, Nineteen Minutes

 

Parcă… nu știu, uneori se întâmplă să vină așa, din senin. Amintiri. Cam de-a valma, ce-i drept, dar jucăușe și dragi. Apar ca din mers. Ba dintr-un cântec, din niște versuri… sau din căldura unor detalii ascunse adânc în cotloane de viață. De suflet. Și răsar, proiectând senzații, cuvinte, culori, ritmuri…

Și de-aș scrie despre copilărie… ar fi multe și mult. Mult râset și mult verde. Multe petale și joacă. Soare și la umbră. Cumva cald și iarna, deși ger! Și vesel chiar de ne era și cu mare supărare uneori.

Iar de-ar fi să desenez, ar fi o casă. Spațioasă. Cu grădină, leagăn vopsit verde în fiecare primăvară, câțiva căței și… destul de multe pisici. Și-ar fi trandafiri roz, pomi, și cărări dulci pline de foială și joc. Iarba cea dragă, apusurile, câmpul de dincolo de gardul din spatele curții… Și-un Rex elegant. Un câine lup care ne însoțea atunci la plimbări lungi de seară pe câmp.

De-ar fi să cânt, ar fi… la pian. Pianina copilăriei veghind impunător din camera de zi, sau din „mijloc” cum am numit noi acea încăpere, cameră care dă înspre soarele de după amiază și unde deslușeam eu atentă clapele, gâdileam și descâlceam portative, ca apoi să le pot pluti ore-n șir. Uneori, vecinii mă-ntrebau așa, mai spre seară… „Ei, ți-a ieșit până la urmă?!” 😊

Și-aș mai cânta și-n leagăn. Sau scrânciob, cum îi spuneam noi. Și-acum se mai întâmplă când ajung acolo. Sau acum povestesc mult, cu cine se întâmplă să fie prin preajmă. Și too..ot povestim. Deși, acum totul pare să fie și despre poze, bineînțeles. Liniște și concentrare, fotografiem tot ce mișcă puțin mai colorat prin grădină, cum să nu?

Acum, bineînțeles, totul arată schimbat. Cu totul alt aer. Povestind aici, senzația chiar este de „a fost odată-ntr-o… altă viață?”

Între timp… alte și alte leagăne-au răsărit. Pentru alți jucăuși.

 

🙂

It seems… I don’t know, sometimes it happens that they just appear out of the blue. Memories. A bit mixed up, but playful and dear. Just like that… a song, some lyrics, warm details hidden in deep recesses of life. Of the soul. They just show up, projecting sensations, words, colors or rhythms…

And if I were to write about childhood, there would be much. And many. Little things. Much laughter and much green. Many petals, and play. Sunny air, even if in the shade. Somehow warm pleasant air in the cold winter days. And happy air, as a whole, though there sure were things a bit  sad or unhappy. 

Or if I were to draw something, there would be a house with a garden. Quite big. A swing painted green every spring, a couple of dogs and quite a few cats. TAnd there would be pink roses in the front garden, trees, and the lovely pathways under them, full of much play and to-and-fro… The dear sweet grass, the sunsets, the fields beyond the fence at the back of the garden… And an elegant Rex.  A wolfdog which used to accompany us in our long evening walks on the fields back then.

If I were to… make music, then it could be playing the piano a bit. A bit more, the black pianola in the living room, the room with a view to the sunset, and where I would decipher the keys, and the scores, for hours on end, and then to fly on the notes, the tunes…  Sometimes my neighbors would even ask me,later that day… „Hey, did you manage to pull that off?!” 😊 

Or… singing song after song in our swing, with my sister. Even now, when I go there, I still  do that a little, or we talk a lot. Though now, it’s also about the photos. Taking lots of them of anything that stirs in the air a bit more colorfully, much focus and quietness in the garden.

Now, everything looks so much different than years ago. Reminiscing here, it does give a feeling of… „once upon a… different lifetime”?  

In the meantime… other cute swings have appeared . For other cute children. 

 

Iar de-ar fi să zâmbesc, aș tot zâmbi. Alb negru sau color. Culoare. Aș zâmbi vară și mersul desculț prin curte, fugărindu-ne… neștiind neapărat de ce. Și-aș zâmbi toamnă, struguri și nuci, cocoțat în copaci… da, până suuus sus pe-acoperiș. Copaci-trepte cumva.

Și-aș mai zâmbi aparat foto Smena! Primul meu aparat foto. De fapt al mamei. Al nostru. Primele… selfie-uri? : )) Oricum, minunea de joacă pe aparate foto cu film… de-abia așteptam să developăm pozele! Adevărate momente de grație… unele secunde surprinse pe-o rolă în acei ani! Alb negru sau color. Da, se pare că… de-atunci mi se trage. Pasiunea. 🙂

Și, dacă-i să fie, pun aici ceva nostim (pentru mine, desigur) și cu iz de… „oare ce m-o fi apucat?!!”… O poză la poză, dintr-o suită de trei, alb-negru, făcute cumva la fiecare doi ani, septembrie sau octombrie, culegând struguri mari, albi și frumoși în lumina caldă a dup-amiezii. Curtea copilăriei. Comic lucru, încercam noi atunci… exact în același loc, deși bineînțeles nu același strugure. : ))

Sub deviza, cum altfel?… „vulpea când n-ajunge la struguri zice că… -s prea sus?!”

 

😊 😊

And If I were to smile, then I’d smile… quite much. In white and black or in color. Colors. Summers, and running barefoot in the garden for no apparent reason at all. Autumns, and the grapes, the nuts, climbing trees, yes… up there, surely, up onto the roof of the house, our trees then… like spiral steps, or ladders.

And a Smena photo camera, my first camera, well… my mother’s then. In fact, ours. And the first… selfies? : )) That cute playfulness on film photo cameras… I could barely wait to develop the photos. Like moments of grace… some instants captured on a roll of film in those years! Black-and-white or in color. Oh, well, seems… that’s when it all started. My lifetime passion. 

If it is to be… I’m adding here something that I find fun (to myself, surely) and with a slight taste of… „what on earth?!!”… A photo of a photo, in a set of three, black and white, taken in a row every other year, September or October, while picking beautiful white grapes in the warm afternoon light. My childhood garden. Funny thing then, I remember, we tried to take them in the same spot exactly, though obviously not the same grape. : ))

The caption, what else?… „the fox not reaching the grapes says they’re… too high up?!”

 

Cam asta ar fi senzația dată de câte-o reîntoarcere pasageră prin ținuturile acelei perioade. Aș tot rătăci printre și printre. Acel ceva al sfărșitului de mileniu are un… „nu știu ce” sau un… „nu știu cum” doar de el știut. Și, cred că… nu pierdut. Cel puțin atât timp cât ne mai amintim.

 

That would be the sensation given by going back occasionally, onto those times’ lanes. I would roam across and along. Those years at the end of the millenium really had that delightful… „je ne sais quoi”. And I think, not lost. At least as long as we still remember. 

 

Ei, se pare că Meșteșugul de miercurea asta a fost cu ușoară aromă de jurnal. Și un strop de nostalgie?

 

Well, it seems this Wednesday’s Craft has been with diary-scented pages. And a slight fragrance of nostalgia? 

 

Să aveți un întâi iunie vesel și însorit!

🙂

I hope you have a happy and sunny June 1st!