Fereastra portocalie…/ Orange windows

 

“There is something incredibly nostalgic and significant
about the annual cascade of autumn leaves.”
― Joe L. Wheeler

 

Plutirea e aer, e apă, tain
e haină tăcută și clopot senin
ce-mbracă în mine, în tine, în noi
culoare de viu, de vânturi, de ploi

Coboară, cuprinde, pătrunde, transformă,
atinge solar, dă fond și dă formă,
te urcă pe scară de pași cristalini
umblându-te tainic pe umeri sublimi

Printre raze de frunze tomnatec răsfrânte
aleargă sclipire în suflet să cânte
și-ntinde festin, culori… duioșie
ce-atinge fereastra portocalie

Versuri scrise în octombrie 2015

 

To be freely floating is ether and dream
a tranquil gentle mantle, soft chiming serene,
it cascades in my heart, in yours and theirs
cozy color and brightness of heavens and prayers

Descending, enfolding, it melts and transforms,
while fondling like sun rays, gives content and form
then it flies up a spiral of steps carved in time,
climbing ever so lightly on sweet summits sublime

Through the curtains and leaves of profuse autumn gold
secret shimmers keep dancing, deeply filling my soul
and they lay a lush feast of hues in fine flow
orange evenings and windows both in part and in whole

 

Nicole

 

 

Licăr de gând…/ A trembling thought

 

“A few blossoms float into the room. They drop like
frayed yellow ribbons on the gray carpet.”
― Eileen Granfors

 

pe o margine de rază mi se odihnește
un dor

 

adumbrire mută din licăr de gând
tresărind pe geana umedă a unei clipe
mereu asfințindu-mi pe pervazul apusului

întotdeauna colorând întunericul,
câteodată aprinzându-mi-l…

o stea pasageră
cu foșnet de aproape
și cald

 

un freamăt de nor
un dor

ce mi se odihnește pe o margine de rază…

 

a late longing
is resting on the edge of a sun ray

 

silently sweeping away from a trembling thought
fluttering on the wet eyelashes of a shadow,
always setting on the margin of the twilight

forever coloring the darkness,
sometimes lighting it up…

a fleeting star,
long rustle of closeness
and warmth

 

a swishing cloud
a late longing

resting on the edge of a sun ray…

 

Nicole

 

 

 

Lumină și Stea…/ Light and Star

 

“You’ve spun seeds into gold.”
― Holly Ringland, The Lost Flowers of Alice Hart

 

Sânzienele-mi sunt mănunchiuri de stele. Zburdă și-mi rotesc miriade, la nesfârșit pe câmpul unui cer. Un cer nevăzut și neauzit. Un cer tăcut, dar care le cunoaște strălucirea.

Lumină și Stea rotind ca un ceas tăcerea, picurând secunde ca stropi aurii, poleind clipe mute.

 

Trecere cu parfum de galben și atingere de mătase ce mângâie anii curgând repetat, vălurind aduceri aminte, decupând miraj, reverii… Vânt solar cristalizând neajungeri. Îmi e sfârșit de iunie mereu, cu semințe încolțind lent alt și alt anotimp, dezvelind noi esențe…

… născând altă și altă încântare în ochii surâzând a visare.

 

Covor de liniște așternându-se tainic, amuțindu-mi pașii… tăcându-mă.

Perdea de lumină ce se răsfrânge fragmentat ca din cioburi de eter înmiresmat răsfirat printre zile. De dincolo de visul unei nopți de vară. Cu raze ca ramuri lungi, îmbietoare, dar atingând stingher doar…

…un colț firav de stea.

 

They shine like fairy star clusters. They spin and swirl endlessly, myriads, on the field of a silent sky. A sky unheard and unseen, but which knows well their shine.

Light and Star rotating like a clock around the silence that sets them apart, seconds dripping like golden drops onto moments that pass imperceptibly.

 

A passing by with a sweet scent of yellow and a soft silky feel caressing the years that flow, rippling recollections, dreams and reveries… Solar wind crystallizing the unexplored. End of June always and always, its seeds springing slowly into newer seasons, unraveling new essences…

…birthing new delights reflected in smiling eyes, daydreaming.

 

A carpet of quietness spread ethereally ahead, muffling my steps… silencing them.

A curtain of brightness reflected in a broken pattern, as if from shards of ether fragrantly spread all around my days. From beyond a summer night’s dream. Its rays like long alluring branches, but barely touching only…

...a mere corner of a star.

 

“Pick a flower on Earth and you move the farthest star.”
― Paul A.M. Dirac

 

Nicole

 

Sfârșit de mai…/ End of May

 

 

 

Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene

A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis

Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul

 

Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar

Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam

A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume

 

 

“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin

 

Nicole

 

Întâmplare… trecătoare, curgătoare…/ Flow

“There is no „the way things are.”
Every day is different, and you live it differently.”
― Marty Rubin

 

Mereu petalele…

primăverile, căpșunile, zmeura…
vacanțele, diminețile,
mușcatele…

apusuri, peisaje, raze…
abur plutitor prin anotimp după anotimp
după anotimp…

Fotografii… câte și iar câte

Culori, culori, culori…

 

Always the petals…

the springs, the strawberries, raspberries…
the holidays, the mornings,
the geraniums…

the sunsets, the scenery, the rays…
 mist floating through the season after season
after season…

Photos… so very many

Colors, colors, colors…

 

Unele fotografii râmân neatinse, și nu e drept!
Cele de mai sus sunt din 2014. Întâmplâtoare dar speciale, nu le-am mai îndepărtat data, nici editate nu sunt…

Amintiri de momente de viață și de frumos însă sunt

Foldere cu fotografii-suvenir mi s-au risipit în sfârșit și neașteptat aici. Ca de vacanță de Paște? Poate. Ca de curățenie de primăvară, probabil. Însoțind însorirea minune de aprilie, zburlindu-mi brusc zilele, răsfoind amestecat acum cu atunci, aici cu acolo…

Pentru că trecut nu îmi sunt.

 

Abur plutind peste Cheile Turzii în dimineață devreme, într-una dintre imagini… ca o filă de basm aievea

Chiți… sper că vi-l amintiți, privind dealuri vălurind de dincolo de mușcate înșirate pe terasa vilei unde eram cazați, verde cât vezi cu ochii, iar soare cât poți inspira…

Și mereu petalele… cele două gazania gemene portocalii prinse repede pe o altă terasă, în timp ce așteptam să vizităm Peștera Urșilor, cum să nu le fotografieze cineva splendoarea!?…

Despre căpșuni, bujori… mereu punctând dulce colorat anul, ce se mai poate spune?

 

 

Some photos are left untouched, and it is not fair!
The ones above were taken in 2014.
They look random now, I didn’t even remove the date,
nor are they edited…

Memories, reminders of random moments of life and beauty, they are

Folders with souvenir-photos have finally spread their charm here too.
Given this Easter holiday? Perhaps. Tidying up all around probably.
Accompanying the lovely sunny April air,
suddenly ruffling my days,
shuffling chaotically through then’s and now’s,
here’s with there’s

For past they are not

Mist floating dreamily over the hills at Cheile Turzii, one early morning,
in one of the images… like a fairy tale page

Chiți… maybe you remember him from previous posts, gazing away
at the hills rolling over and over, beyond the many geranium pots
lining the margin of the terrace of the villa we were staying at,
so much green and brightness…

And always the petals… the two twin orange gazanias
captured in a rush on another terrace, while waiting in a long line
to visit Peștera Urșilor…
couldn’t help taking a couple of photos right then

As for the strawberries, the peonies…
forever colorfully highlighting the year,
what else can there be to say?

 

 

Îmbrăcați în soare, bobocii îndrăzneți de bujor sunt aceiași. Mereu mi-am spus că acele imagini în plin soare sunt „arse”, dar asta… nu le face mai puțin dragi amintiri.

2015 era atunci, cu lalea galbenă ușor îmbujorată, liliac îmbodobind parfumat norii profilați pe albastru de mai, magnolie mereu melancolic tăcută…

Apoi plimbările.

 

 

Wearing a shiny attire, the bold peony buds are the same all the time.
And I have always thought that those images taken in full sun look „burnt”,
but that does not make them less dear to my heart in all their hazy pink.

The year was 2015, with a slightly blushing yellow tulip,
gentle lilac fragrantly embellishing the clouds against the May sky,
magical magnolia moment in its muted melancholy…

And the long strolls.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Iar apoi, aproape iunie.

Cu salcâmii.  A fost, cred, ultimul an în care i-am fotografiat, înainte de a fi toți tăiați.
Cu aproape cireșele și cu crinii cei albi înfloriți ca de dincolo de timp.
Cu nelipsita minge… chef de joacă și foială firească.

Și cu Turuz, micuț atunci, nelipsit și el din poze și de printre pași.

 

 

And then, almost June.

With its pseudoacacia trees (or black locust).
It was, I think, the last year I took photos of them then.
With the cherries slowly ripening
and the white lilies in full bloom
looking as if  from beyond time.
With the early summer games and frolic…
feeling utterly refreshing.

And with Turuz, just a puppy back then,
always making us trip,
for a cute playful photo or more.

SAMSUNG

 

Motanul Portocală era atât de mic… doar câteva luni. Motănel zâpâcit.

Îmi amintesc cum încercam să-l prind cât mai de aproape, cât mai clar, cu un aparat nou atunci.

 

Orange the cat was a kitten at that time too…
only a few months old, and all over the place.

I remember how I would try to take a clear photo of him,
a close up if possible, with the new camera then

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Mi-a fost mereu tare drag, mă bucur enorm acum de aceste poze… ca și cum este încă undeva acolo, mereu jucâuș.

 

He was always very dear to my heart,
I am glad now to have taken all these photos…
as if he is still playing cutely somewhere

 

Vara târziu, înspre toamna 2015, am făcut fotografia de mai jos la Disneyland, Paris.

Inimi de strajă, îmi păreau, ascunse în întuneric. Luminând, veghind… cât mai la adăpost de ochii reginei.

 

Later that year, almost autumn 2015,
I took this random photo at Disneyland, Paris.

They looked like hearts on duty to me, hidden in the dark.
Perhaps also shedding light, offering protection…
sheltered from the eyes of the queen of hearts

 

2016 a început rece și greu, dar a continuat însorit și albastru…

…cu pași noi și gânduri suprapuse, îmi amintesc.

 

 

2016 had a somewhat cold heavy start,
but it went on to turn sunny and blue

…with new steps and mixed thoughts
I still remember.

 

Încă din 2010, când am cumpărat un aparat Kodak micuț, iar apoi din 2012, mai isteț-ul Canon, aproape la tot pasul am fotografiat. De aici și blog-ul.

Atât de multe, de variate… deși în ultimii ani cele fâcute cu mai-noul Nikon au ajuns să le înlocuirască pe cele mai vechi. Pe cele făcute cumva… mai mult cu sufletul. Cu dorința aceea difuză, atât de stăruitoare de a înregistra tot tot ce era mai frumos și mai colorat. Mai amintire.

În ultimul an, au fost cu mult mai puține poze, și doar cu telefonul. Totuși, câțiva ani buni au fost parcurși ca o aventură și în imagini. Cam ca această postare. O felie de timp.

Și mănunchi de momente.  Mai jos, același Chiți… devenit Chiț 14 și 16, Chits 18+…  devenind, devenind…

(doar trei din cele patru imagini de mai jos îmi aparțin)

 

 

Starting in 2010, when I bought a small light Kodak camera,
and then in 2012, with the smarter Canon,
I have taken photos as a rule, every step of the way ever since.
Hence the blog too.

Many shots, quite diverse… although lately the ones taken with the Nikon camera
have made me leave the ones taken before somewhere in the background.
Although those will always stay the ones taken… almost like breathing,
less technically correct maybe, simply for the sake of recording
lovely colorful moments and times.

Over the past year, there have been a lot fewer, mostly phone photos too.
Still, those few good years were a unique adventure,
in frames and files. Somehow like this post.
A slice if time.

And a bouquet made of moments.
Below, the same Chiți… slowly becoming Chiț 14, 16, the Chitz 18+…
becoming, becoming…

(Only three of the four photos in this slideshow are taken by me)

Această prezentare necesită JavaScript.

 

2017 n-a fost mai prejos. Cu un alt telefon, apoi și o altă lentilă foto… culorile îmi vor depăna mereu acele amintiri. Gutuiul japonez, urmărit cu atenție, să aibă încă boboci, pe lângă florile în roz cald, uimitor, lalelele ca pictate, Portocală (supranumit Orange între timp) mai fotogenic ca oricând. Apoi stele aurii de vară, stele mov de toamnă timpurie…

… alunecă mereu lunile anului ca foile calendarului, caledoiscop amețitor foind aparent întâmplător,

…mereu petalele

 

 

2017 was challenging too. A new phone, later a new photo lens…
new colors and hues unfurling their beauty
in my swift trips down memory lane.
The Japanese quince flowers, with its tiny buds in their warm pink,
painterly tulips, and Orange always there,
photogenically sneaking into cute frames.
Then playful golden summer stars, purple early autumn stars…

…months sliding away, like calendar pages,
a slightly dizzy ride,
in its misleadingly apparent randomness,

…and always the petals

 

2018, 19, 20, 21… au curs și ei, dar în cu totul alt ritm. Un ritm nedefinit.

Dar ce rămâne sunt mereu acele perioade cu aer aparte, când totul prinde un nouă culoare, un nou sens și rost.

 

 

2018, 19, 20, 21… flowed too, though seemingly
with a different rhythm. An indefinite one.

But what stays are always those bits of time with a special air to them,
when things seem to bear a new meaning, a new color and scent.

 

Cu toate acestea…

…la mijloc de an, aproape ritualic, mereu revăd grădina copilăriei.

Mereu la început de iunie. E un verde acolo, o lumină, un aer…

Fotografiile arată întotdeauna altfel. Umbrele sunt mai adânci, culorile mai cremoase…

 

 

Nevertheless…

…midyear, almost every time, I see my childhood’s garden again.

Always at the beginning of June. The green there, the light, the air…

Images always look different there, deeper shadows, creamier colors

 

… rozul, mai roz.

 

…and the pink, more pink.

 

 

O săptămână bună, vă doresc!

 

Wishing you a nice week ahead!

 

Nic🌸le

 

Un refren de poveste…/ A late love story’s writing

 

“Maybe some people are just meant to be in the same story.” 
― Jandy Nelson, I’ll Give You the Sun

 

„Poți oare crede ce fericită tu m-ai făcut,
cu gesturi blânde ai dat cu drag tot ce eu am cerut
Gândul pierdut mi-era uitat, rătăcit printre astre
de prea mult zbor și prea mult gol
din clipe albastre

Fierbinte cafea am mers și-am făcut ca prin abur, prin ceață
cu gândul rămas în dulce sclipire de dimineață
În colț auriu de stea aievea mereu m-ai găsit
din carul iubit, echilibru de cer
pe pământ ai urzit”

Abur de cafea proaspăt făcută plutește aproape
o nouă zi, cu a ei dimineață se desprinde din noapte
Privire caldă, îmbrățișare ce norul i-alină
cu ramuri de suflet ce îi ating inima
de dragoste plină…

 

„Noaptea mi-e zi, raze de soare de la tine venite,
ating și cuprind, mă inspiră și ard cu puteri infinite
Ochii minții îmi dau o imagine senină de noi,
o liniște-adâncă de lună îmi este,
se revarsă șuvoi

Îmi doresc mereu să simt.. să te simt, să te cern din cuvinte
și tot ce-mi răsare îmi coboară în prag ca noi legăminte
Joaca de nor e plutire, e boare, e aer, nu-i joc,
este tot ce poate să dea mereu
la sufletu-mi foc”

Cuvintele – șoapte… cu aripi lumină încep să plutească,
și-un glas suav se strecoară grăbit ca o rază firească,
Un dans rotește ca o trenă de bal, infinit vaporoasă,
iar joaca de-a dorul pierdut între lumi este
lin mătăsoasă…

 

E caldă sclipirea din magic surâs,
e dar și e veste
și o cheamă mereu, ca un har vrăjit,
un refren de poveste…

 

„Can you believe it, how free and happy you wondrously made me
with mild gestures, things that I asked for you dearly gave me
My thoughts were awry, roaming amidst planets and stars
from too much longing and too much emptiness
from sadness and scars

A hot cup of coffee I made in a rush as if through a mist
my mind still dwelling on the morning’s sweetness, so sudden and swift
In the golden corner of a distant star, my rhythm that rhymed
with bright constellations which, to balance the sky,
on earth you designed”

The scent of coffee, fresh and fragrant, a sheer delight
a new day, sunny, with its shiny morning lighting the night,
Soft comforting smiles and hugs that a cloud would find soothing
with branches of heart touching her soul,
so deeply moving…

 

„The night is my day, late rays of bright sun coming from you
caress and enfold, inspire and burn with forces anew
My mind’s eye gives me an image so peaceful of us
a calm so deep like moon’s white glow,
no murmur, no fuss

I always long to feel and see you… to sift your from vows
and all that surfaces, that rises ahead are the here’s and now’s
The play in the clouds is flight and breeze, it’s air, no game,
it is all that can give my heart and my soul their power
and flame”

Words – mere whispers… with wings of light that start to emerge,
and a tender voice making its way across the deep surge
A dance that spirals like a large ball gown with infinite veils,
her hazy longing, lost between worlds, through her heart’s
velvet trails…

 

The shimmer is warm in the magical smile,
a gift like sweet tidings
and she calls it forth like a mystery spell,
a late love story’s writing

 

Aceste versuri sunt o adaptare a unor rânduri scrise în vara anului 2015

Nic💛le

 

 

 

 

Este-a fost și va fi…/ Yesterday’s today and tomorrow

 

“Sense how
Even the smooth stones ache
With stories of their own
In the shuddering light of day.”
― Scott Hastie

 

A fost și va fi deznoad-o poveste
ce știe-a-mi rosti doar zâmbet de este,
cuvinte perechi din vorbe ca ramuri
ce-ating amintiri,
speranțe, balsamuri

O cheie de clipe descuie o poartă
ce vremea și lumea se luptă să-mpartă,
o trecere-ngustă dar plină de raze,
sclipire aievea
de-opal și turcoaze

Cu pași-mi ca timpul… aici, nicăieri
descopăr culoare, ferestre-ncăperi,
lumină ce-mbracă grădina-n secunde
în care sclipirea
se-arată, se-ascunde…

Pe firul cărării, mirarea mi-e umblet
cu gândul gonind a pace și sunet,
căci este-mi zâmbește a azi și acum,
dar a fost și va fi-mi
sunt cale și drum

 

Has been and will be are winding a tale
that whispers of is like wind in a sail,
words in warm pairs from thoughts like long boughs
that breed recollections
and hopes and old vows

A key made of seconds a new gate unlocks,
the seasons, the world rewinding the clocks,
a passing so narrow but so full of gleam,
a glimmer so real,
of opal and dream

In my treading, like life… nowhere, now here
I find new alleys, tall windows appear,
bright shine that envelops the garden in instants
soft glitter that looks
so close and so distant

Along lavish pathways, I wander around
my thoughts running freely from silence to sound
for “is” smiles at me of now, here, today
while “was” and “will be” are
my aisle, my way

 

“Part of doing something is listening. We are listening. To the sun. To the stars. To the wind.”
― Madeleine L’Engle, Swiftly Tilting Planet

 

Nicole

 

Year of the Tiger Snowdrops

 

„Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?”
~ William Blake, The Tyger

The Tyger
by William Blake 

Tyger Tyger, burning bright, 
In the forests of the night; 
What immortal hand or eye, 
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies. 
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?

 

And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain, 
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp, 
Dare its deadly terrors clasp! 

 

When the stars threw down their spears 
And water’d heaven with their tears: 
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright, 
In the forests of the night: 
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?

 

Feerie și Nostalgie…/ Beauty and Melancholy

 

“Now that I have opened that bottle of memories
they’re pouring out like wine,
crimson and bittersweet.”
― Ellen Hopkins, Impulse

 

Prezenți la datorie…

…Feerie cu Nostalgie, de data asta de sărbătoare, mustăcesc și ei, dulce melancolic,,,

…de printre brioșe prinse gustos arătos în brad, altfel cum?!

 

 

Present and on duty…

…Beauty and Melancholy, this time, celebrate with us, their whiskers cute as usual…

…from among equally cute cupcakes deliciously found in the fir-tree, how else?!

 

Fără ei, caruselul verde-roșu al unui alt final de an rotind veselie împletită cu amintire n-ar fi avut zâmbet…

 

Without them, another end-of-year green-red carousel of merry moments mixed with magical memories would have been left smileless…

 

Așadar, fie și presărat cu o picătură de nostalgic, cu surâs să ne fie…

…cu urări mustăcios zâmbicioase, deci, de la cei doi eroi foto, poznași după cum îi știm

 

 

Therefore, be it sprinkled with drops of wistfulness, may it be with smiles…

…and sweet whiskers’ warm wishes too, from my two, always funny photo heroes

 

“What you remember saves you.”
― W.S. Merwin 

 

 

La mulți ani!

 

Happy New Year!

 

Nic💖💚le

 

 

Târziu…/ Late autumn

 

“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?”
― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn

 

Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde

Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată

Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă

 

 

Late season wearing brightness,
spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways

Pathway of vivid past moments 
of colorful autumns, so pure
hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure

For buds of freshness and fire
melt into bubbles of air,
and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare

 

Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor

 

Late autumn that wears blue skies,
its heart like a gray cloud’s longing
making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging

 

Dintr-o amintire de acum 6 ani

 

“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.”
― Saim .A. Cheeda

 

Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă

 

 

Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.

 

Nic🌼le