Arhive

Ca o catedrală…/ Like a cathedral

 

“There is some kind of a sweet innocence in being human-
in not having to be just happy or just sad-
in the nature of being able to be both broken and whole,
at the same time.”
― C. JoyBell C.

 

Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.

O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.

Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.

Uite, aici!

Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!

Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?

Și amintirea…

 

Sometimes…
…I feel my photos like a cathedral.

A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also.
And out of deep darkness there seem to rise…
tiny lights, sparks colorfully lit.

Other times they feel like a busy market place.
Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored.
I forget that I am me…
and I wander aimlessly, losing my way.

Look, here!

And here, this gorgeous sunlight!

Here too. Tears mixed with smiles?

And the memories…

 

Gândurile…

…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.

Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…

 

The thoughts…

…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place.
And I lean over, to look for them, to pick them one by one…
maybe to put them back in the necklace of minutes.

And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue.
And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting… 

 

Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.

Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.

Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.

 

They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.

Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.

Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold. 

 

Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.

Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.

Murmur acasă.

 

Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine.
And then, words… to appear serene, like a rainbow.

Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.

Long wistful whispers and sighs.

 

Nic✽le

 

 

Amestec amintire…/ Memory mix

 

“Memory is the diary we all carry about with us.”
― Oscar Wilde

 

Amintiri în formă de frunze și de flori, de pași și petale de peste tot. Acasă sau aiurea. Frunzărindu-mi pozele ca pe gânduri… reamintindu-mi, zâmbesc.

Ce e timpul?

 

Recollections in the shape of leaves and of flowers, of steps and petals all around. Home and elsewhere. Leafing through my photos, my memories… recalling, I smile.

What is time?

 

Ce poate fi…

Ce înseamnă să simt din nou și din nou prospețimea aceleiași clipe, retrăind aer, raze și chicoteli din curtea în care am copilărit… leagăn și flori și culori?

Ce-mi poate readuce, încă o dată, imaginea acelei bănci solitare rezemându-se de un trunchi… ca de o inimă bătând a liniște și infinit? Ce îmi poate oare povesti iar și iar…

Dar pulsul acela… ofrandă frumosului și caldului și verdelui îmbrățișare? Soare sau seră, căpșună sau iarbă sau zbor…

Dar joaca? Divina joacă…

 

 

What can it be…

What does it mean to feel again and again the freshness of the same moments, reliving the air, the sun rays and giggles in the garden I grew up in… swing and flowers and colors?

What can be so beautifully brought back, once more, by the image of that solitary bench near a heart-shaped tree trunk… like pounding with tranquility and infinity? What can it tell me time and again…

What about that pulse… a gift to the loveliness and the warmth and the green fondness? Outdoors or greenhouse, strawberries or grass or flight…

And how about playfulness? Divine playfulness…   

 

 

Iar când anotimpurile se întâlnesc totuși față în față, cu surâsuri vii în buchete aprinse de „atunci” și „acum” și „acolo” și „aici”, ele rotesc minutele ca pe ani. Anii… ca pe secunde.

Iar eu…

 

And when the seasons meet face to face though, with beaming smiles in shiny bouquets of „then” and „now” and „there” and „here”, they all spiral and swirl the minutes like years. The years… like seconds.

And I…

 

Eu pictez hora cu nuanțe vechi și noi, aprinse sau pale. Nuanțele zâmbetelor de pe cărări de „departe” și de „aproape”, de dor și esență și rost…

…în amestec amintire.

 

I paint the swirl with hues old and new, brighter or pale. The hues in the windings of „close” and „afar”, of longing and essence and meaning…

…in a memory mix. 

 

 

 

De bucurie…/ Cee’s On the Hunt for Joy Challenge: Week 3 – Jump For Joy

 

„Jumping for joy is good exercise.”
– Anonymous

 

O minge, vreme bună, un loc potrivit… joaca-i gata!

 

A basketball, good weather, perfect spot… and it’s ready, steady, go! 

 

Sărit, țopăit, glumit… tot tacâmul. Tatonare, aruncare… se servește cu vesel și soare.
Și poze, multe și nostime…

 

Jumping and joking… shooting hoops. Attempting a slam dunk… sunny and funny joy.
Shooting photos too, many and cute…

 

Și… coș?!

 

😀

And… score?!

 

Sărituri și mingi, mai mult sau mai puțin asortate, pentru

 

Joyful jumping and playing for

Cee’s On the Hunt for Joy Challenge: Week 3 – Jump for Joy

 

Fotografii făcute acum cinci ani sau mai mult, cu aparate foto mai vechi sau cu telefonul de atunci.

🙂

Photos taken five years ago or so, with older cameras or simply with my phone back then.

 

Nic📷le

 

Încotro?../ Lens-Artists Photo Challenge #80: Leading Lines

 

“I saw this moment as attached by threads to eternity
and woven between all the other braided moments
of my past and my future.”
― Roman Payne, The Wanderess

 

A fost puțin mai greu pentru mine să găsesc fotografii potrivite temei de săptămâna aceasta, și anume, Linii conducătoare sau directoare în imagine (vezi punctul 8). Vânătoare în toată regula printre poze de tot felul zilele astea, dar fără prea mult succes. Se pare că acest element compozițional în fotografie mi-a cam scăpat până acum. Doar căteva cadre, am găsit, care se întâmplă să se… încadreze.

O plimbare de-a lungul falezei din Balcic, în Bulgaria, vara anului 2018, căldura acelei amiezi mi-a rămas bine întipărită, ardea soarele…

…sau buburuzele bine pitite la umbra tulpinițelor zvelte, mult vânate și ele. Tot în plin soare și tot bine întipărite printre amintiri cu peripeții macro-frotografice, mi-au rămas.

 

😊😊

It has been a little difficult for me to find photos suitable for this week’s theme, Leading Lines. A real hunt, and rummaging through my photos, still without much luck at first, it seemed, as this composition technique appears to have eluded me so far. Just a few frames, I could find, that happen to fit this topic. 

A walk along the seafront in Balchik, Bulgaria, summer of 2018, I remember the heat that day, a boiling hot noon, it was…

…or them tiny ladybirds’ amble, so well sheltered in the shadow of the slender mid-summer stems. Much searched for too, also in the burning sun, and also still in my memory, among other such cute macro-photo outings.

 

Iar în fotografia de mai jos… un colț de mult cald și culoare! Un loc soare cu mușcate, așteptând în fiecare dimineață turiștii în hol, care mai somnoroși, care… sigur dornici de poze înainte de micul dejun (hotelul Sirena din Saturn, în aceeași vară, 2018).

 

 

And in the photo below… a sweet sunny corner! A bright place with lovely geranium pots waiting for tourists to come down in the lobby every morning, some sleepy, some… most probably eager to take a couple of photos right before breakfast (in Hotel Sirena, Saturn resort at the Black sea, summer 2018).

 

Poate fi interesant, modul în care anumite tehnici de compoziție se pot folosi, la modul conștient, pentru a deveni poate mai creativ. În următoarea perioadă de timp, sper să pot face mai multe poze încercând să folosesc această regulă, a liniilor de un fel sau altul prinse în imagine în așa fel încât să conducă ochiul spre un punct anume, dând un traseu mai mult sau mai puțin sinuos poveștii colorat surprinse.

 

It can be interesting, the way some composition tips can be used in order to become more creative perhaps. In the next few months, I hope I will be able to put this technique to some good use in my photo-taking game, so to say. Lines of more types caught in an image in such a way to lead the eye towards a certain point in the frame, giving a nice pleasant aspect to one or another colorfully captured story.

 

Liniile de aici… fie ele ciment, metal, lemn sau vegetale, aproape sau departe… toate s-au întâmplat în acele momente ca o curgere naturală a clipei. Un indicator spre o mică secundă de frumos.

Sau chiar.. spre vișine incredibil de gustoase acolo sus!

 

🙂

The lines here… no matter if made of concrete, metal, wood or much green, close or far… they all felt as the natural flow of a moment to me. As if pointing towards a sweet tiny second of playful beauty.

Or even… towards incredibly tasty sour cherries up there!

 

Tatonări și linii și trepte pentru

 

Attempts and lines and steps for

Lens-Artists Photo Challenge #80: Leading Lines

 

Nic💫le

 

(Note: The word încotro, in the Romanian title, means where to.  😊 )

 

 

 

Ferestre lumină…/ Lens-Artists Photo Challenge #79: A Window With A View

 

 

Ferestre cu senin de departe
zvâcnind aievea pe raze de liniște,
lumină și nori
deschizând o lume caldă,
un dor,

și gânduri ca frunzele,
muguri de aproape,
de cuvânt
căutându-și o zare…

un glas

 

A window of sweet blue serenity
throbbing so true along rays of tranquility,
light and soft clouds
opening a warm world,
a belonging,

and thoughts like the leaves,
buds of delight,
of star words
looking for a horizon…

a voice

 

„Looking out the window,
I see you looking in.
You are the sunshine,
That fills my soul.”
― Giorge Leedy

 

Fotografiile au fost făcute în anul 2017, la geamul mansardei din casa în care am copilărit, și în Barcelona, Spania, în aceeași vară, în superbul parc Guell, creația arhitectului modernist Antoni Gaudi.

După o pauză de aproape un an, cu această postare sper să reiau contrinuția mea la provocarea săptămânală

 

The photos were all taken in the year 2017, in the loft of the house I grew up in, looking up through the skylight and out of the window, and also in Barcelona, Spain, the same summer, in the wonderful Park Guell, created by the modernist architect Antoni Gaudi.

After a one-year break, hopefully, this post is resuming my contribution to

Lens-Artists Photo Challenge

Thank you, Amy, for the nice topic this week, #79: A Window With A View.

 

Nic☀le

 

Frunze de soare…/ Leaves of sun

 

“Nothing dies as beautifully as autumn.”
― Ashlee Willis, A Wish Made of Glass

 

Strălucește aproape
o lumină din colțuri de stea
desprinsă dintre șoapte de toamnă
strecurate stingher,

cufundate în raze
mângâiate de trecere…

culoare de soare desenate aprins,

decupând moale
pe harta tăcerii,

drum din frunze de soare

 

Shining so close
a light from corners of stars
piercing through long autumn whispers

seeping shyly,

sunken in sun rays
caressing the passing…

on alleys of steps brightly lit,

outlined softly
on a map of quietness,

a pathway of leaves 

 

“Time is the substance I am made of. Time is a river which sweeps me along, but I am the river; it is a tiger which destroys me, but I am the tiger; it is a fire which consumes me, but I am the fire.”
― Jorge Luis Borges, Labyrinths: Selected Stories and Other Writings

 

Nic🍂le

 

Cuvinte și culori…/ Words & colors

 

“If the rainbow had an eighth color, it would be you.”
― Scarlett Lucia Rey

 

Tot ce-a început din cer și stele,
tot ce veri și toamne au descris
coborând pe zâmbete și nuanțe
zboară-acum a soare și a vis

 

Everything that started from the stars,
and that summers, autumns have conveyed
from sweet smiles, laughter, silky hues
started floating smooth through sun and shade

 

Litere cu aripi de lumină,
șoapte, începuturi și răsfrângeri
decupând din zile căutări
și din nopți izvoare vii de îngeri…
mă-nsoțesc foșnind tăcut a cald,
a cununi din raze moi de Lună,
din chemări cu zvonuri de departe
și sosiri cu dor de împreună

 

Letters high on wings of dear light,
whispers, soft beginnings and intentions
drawing myriads of daily runs
and at night celestial reflections…
all a guide that rustles like a forest
of warm rays that travel from the Moon,
velvet calls that chime of far away’s
and arrivals of together soon

 

Limpede, cuvinte și culori
îmi aștern alei de paradis,
iar din ochii tăi mereu surâde
tot ce veri și toamne au promis

 

Crystal clear, all  the words and colors
lay ahead of me a winding way,
and your dear eyes always agleam,
all that summers, autumns have to say

 

Nic🎨le

 

 

Kitten & Milk Coffee…/ Kitty și Cafea-cu-lapte

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Acum câteva zile, răsfoiam ianuarie 2019 și pe la mijlocul lunii mi-au răsărit brusc dintr-o postare pentru o provocare, doi pisoi figurând zâmbitori

…doi eroi puțin rătăciți, și albi și maroniu cafeniu, torcând de printre meandre, șerpuiri, unduiri atunci.

Așa că, de ce nu, weekend-ul ce tocmai a trecut, i-am invitat și strecurat pe pisoi la cutie, tapetați bine bine cu hârtie moale și protecție pufoasă și-apoi…

…la sesiune foto de vară hazlie, mi-am zis. Aer liber, soare, boare, culoare…

 

=^.^=

A couple of days ago I was browsing through January 2019 and right in the middle of the month, they popped up from a post for a nice challenge then, two smiling kitten figurines

…like two heroes but looking a bit lost, white with brown, or russet ears, tail and paws… purring from among the windings and curves back then.

So, why not, this past weekend I invited and sneaked them carefully into a box, all wrapped up well, soft puffy paper and protection and pads, and then…

…off I went, to a summer session too, I said to myself now. Outdoors, sunny, windy, colorfully…

 

Și s-au… asortat!!!

În orice colț, printre frunze pulsând încă verde sau mai spre tomnatic, cu raze din plin sau mai în penumbră… cu mereu același zâmbet mustăcios, meditativ-distractiv. Au țopăit puțin, ce să zic… gard, iarbă, flori de iulie, plus odihnă binemeritată pe băncuță…

 

📷 🐱🐱

And they… mixed and mingled so very nicely!!! 

In any corner, among leaves still throbbing green or slightly autumn-ish, plenty of sun rays or in the shade, with the same cute smile full of whiskers, ears and eyes. A bit of a frolic and kittenish play, what can I say… up on the fence, in the tall grass, July flowers, plus a well-deserved rest on a bench…

 

Nostime momente. Și… comică provocare de ordin personal, în timp ce-i tot aranjam și foiam:

„Oare ce nume le-aș putea eu da…  ¯\_(ツ)_/¯

…dărui, oferi, potrivi celor doi surâzători, în schimbul unei astfel de bijuterii fotografice de final de iulie??”

Purrs și Paws mi-a trecut razant prin minte la un moment dat, apoi Missy și Mice, Smântână și Ciocolată sau Dreamy și Dare… (și asta pentru că, tot pozându-i fel de fel, unul mi-a părut mai cu nasul în aer, vânt, vis, pe când celălalt… mai așezat și împăcat. Sau poate doar mai… rotofei? 😃)

 

 

Funny moments. And… funny challenge to myself too, all while I was rustling around:

„I wonder what names I could give them… ¯\_(ツ)_/¯

…to match the two smiles and all, for such a playful photo session at the end of July??”

Purrs and Paws, crossed my mind at a certain moment, then Missy and Mice, Creamy and Chocolate or Dreamy and Dare… (and that because when taking the photos, I saw, one seemed a bit more contemplative and airy, while the other… more down-to-earth a bit. Or maybe just a little more… plump? 😃) 

 

Kitty și Cafea (cu lapte) sunt nume de alint cumva, ceva de genul… „Say cheese, please!” bineînțeles.

Voi oare cum i-ați boteza pe șugubeții fotogenici?!

😺😸

Kitten and (Milk) Coffee are simply pet or nicknames, somehow like… „Say cheese, please!” certainly.

I wonder how you would call them?

 

Nic🐾le

 

 

PS

Și sper că toate astea, așa… perfect pisicești, v-au pus un zâmbet larg și luminos pe mustăți… Hmm, față.

😊😊

And I hope all this, so… totally kitten-like, really put a big wide smile on your whiskers too… Ahem, face. 

 

 

Umbre…/ CFFC – Shadows

 

“The only journey is the one within.”
― Rainer Maria Rilke

 

Pe alei de culoare
și de liniște caldă
se reflectă tăcerea
ca stingheră, o umbră…
se răsfrâng clipe soare,
în contururi se scaldă
rotunjind amintiri
din senin și secundă

 

On long alleys of color
and of warm soothing silence
the reflection of quietness
like so lonely, a shadow…
echo moments keep falling
into contours like islands
rounding off recollections
from the blue and the rainbow

 

Printre foșnet și freamăt
de umblare și raze,
glasul pașilor gând
desenând căutare…
înțelesuri miraj
prin deșerturi și oaze,
ca o taină trec umbrele
pe alei de culoare

 

Through the rustling, the rippling 
in the search and the sun rays,
soft, the voice of deep thoughts
draws its winding ways…
senses, meanings’ mirage
through the deserts, oases,
like a secret, the shadows
on long alleys of days

 

Imagini, rânduri și umbre pentru

 

Images and lines for

Cee’s Fun Foto Challenge – Shadows on Cee’s Photography blog 

 

 

Aici puteți vedea mai multe din fotografiile mele de pe parcursul ultimilor ani.

🙂

Here you can see more of my photos taken over the past few years.

 

Nic🌠le

 

 

Neașteptat (în patru timpi)…/ Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected

 

“People don’t have ideas, ideas have people.”
― Paul B. Rainey

 

I
S-ar putea spune oare că există mai multe feluri de „neașteptat”?
Cel val vârtej? Nu ai prevăzut nimic și se întâmplă, chiar de-ți place sau nu. Și-apoi cel cald și blând? Strecurându-se pașnic, înfiripându-se tacit… deși iar, pe plac sau nu prea.
În ambele… ca în mijlocul unei furtuni. Sau al întunericului acela adânc de dinaintea zorilor. Liniște. Nimic din ce urmează, val vârtej sau domol, nu a lăsat carte de vizită. Nici undă, nici zvon. Se produce fără maestru de ceremonii. Doar îmbrăcându-se-n clipe. Ființând momente, minute și surprinzător… decurgând.
Deși roata minții… mereu acolo. Gânduri, emoții, așteptări sau speranțe, presupuneri… și iar gânduri. Slalom. Toate bune și frumoase, dar ritmul, curgerea… zilele, stelele chiar au altceva de spus uneori. Agendă ascunsă, plan divin, cauză și efect, plus minus intuiție, instinct… oricum se combină toate, sau cum le combinăm noi, baletul lor e sideral. Ne scapă. Cu ambele sensuri ale acestui „ne scapă” luate la un loc. Ne scapă… nu-l putem defini și ne scapă… ne este un ajutor mut. Protejează.
Așa este, ne iubim zona de confort. Siguranță, comod, cald și bine… Fac parte din noi. Vin însă momente care schimbă. Rotesc, răsucesc, învârt și preschimbă ca din eter. Prefac. Ne prefac. Cu sau fără voia, atenția sau cooperarera noastră. Iar uneori, destul de brusc. Și probabil de le-am fi știut, ghicit sau intuit jocul ne-am fi sustras lor cu totul.
Și totuși…

 

II
Așteptându-ne la neașteptat (ca parte din ecuație, sau din dans), neașteptat-ul devine așteptat?!
Am auzit asta undeva și mi s-a părut extraordinar. Să ne putem pregăti să fim luați prin surprindere, da. Putem face asta? Un lucru care ne-ar lua pe nepregătite, comod sau nu, să fie altfel întâmpinat dacă mintea, inima nu au alte scenarii rulând în fundal. Nu vizionează alt film? Alt episod imaginar… „Oh, dar asta chiar trebuia să fie aici? De ce? Cum?! Așa nu!…” De unde și avalanșa: frustrare, victimizare, resentiment.  Singura așteptare de dorit părând a fi… așteaptă-te la orice.
Să lăsăm viața să ne ia de mână. Sau chiar în brațe? Să ne poarte…

 

III
Mă gândesc și că tot acest mecanism lasă loc foarte puțin sau chiar deloc pentru auto-victimizare sau frustrare, resentiment. Și că pare libertate în stare pură? Pentru că…
…nu e oare minunat când cu harta în mână sau cu planul, graficul, bugetul și gps-ul în cap ajungi să vizitezi acel ceva ce nici măcar nu era pe listă? Nemaispunând că nici nu știai că există.
…nu e oare fabulos atunci când pornești cu o idee fixă despre ceva sau cineva, doar ca apoi ea să capete un contur sau detur complet nou, de nici nu mai reții ideea inițială? Și nici nu mai contează.
…nu e oare incredibil să putem fi noi înșine creatori de neașteptat? Spunând „da”, acolo unde de obicei era de „nu” (sau invers), zâmbind în loc să raționăm, acceptând în loc să evităm (negăm, judecăm)?
Mă gândesc…

 

 

I
Could we say there are more types of „unextected” events?
The sudden type? We foresee nothing at all and it just happens, whether we like it or not. And then, the mild or soft type too? Sneaking in peacefully, taking a slow quiet contour… though again, willy, nilly.
And in both cases… as in the middle of a storm. Or that deep darkness before dawn. Silence. Nothing that will come. stormily or slowly, has left any visit card. No ripple, no rumor. It happens… no master of ceremonies. Just taking shape, putting on seconds. Moments, minutes and surprisingly… following.
Nevertheless the mind’s wheel… always there. Thoughts, emotions, expectations or hopes, suppositions… and again thoughts. A winding way. All is well, but the rhythm, the flow… days, stars do have something else to say sometimes. Hidden agenda, divine plan, cause and effect, plus or minus intuition, instinct… any way they blend and combine, or we combine them, their ballet is volatile. It escapes us. We cannot define it, and that may be a muted kind of help too. It protects us.
We do love our comfort zone. Certainty, comfort, warm and cozy… They are part of who we are. There come moments that change though. They twist and turn and twirl things like out of the blue. They change us. With or against our will, attention or cooperation somehow. Sometimes, quite suddenly. And probably if we had known them beforehand, guessed or felt them coming, we would have eluded them completely.
But still…

 

II
Expecting the unexpected (as part of the equation, or the dance). the unexpected becomes the expected?!
I heard this somewhere and I thought it is great. To be able to prepare to be surprised, yes. Can we do that? A thing that would take us by surprise, comfortable or not, to be differently seen or perceived if our mind and heart do not have other scripts rolling on in the background. They do not watch a totally different and imaginary episode… „Oh, but does this have to be here? But why? Why now? And how?! No…” Wherefrom the well known avalanche: frustration, victimizing, resentment. The only expectation of some good practical use being, it seems, expect anything. Or nothing.
Allowing life to take us by the hand. Or just to carry us…

 

III
I am thinking that all this mechanism also leaves quite little room, if at all, for all that unwanted frustration, resentment. And that it also seems to be pure freedom? Because…
…isn’t it wonderful when, map in hand, or plan, graph, budget even gps in mind, we get to visit that something, spot, place, detail that was not even on the list?
… isn’t it fabulous when we start with a fixed idea about something or someone, only to find that it all begins to look totally different from what we initially thought?
…isn’t it incredible too that we ourselves can participate in all this challenging unexpectedness as creators? Saying „yes” where once was „no” (or the other way around), smiling instead of reasoning, accepting instead of avoiding (denying, judging).
I am thinking…

 

***

Neașteptat-ul meu… sosește total neașteptat pentru mine. Uneori. Gânduri neașteptate, sentimente, gesturi… zâmbete, lacrimi… sau idei? Și luând partea dulce a lucrurilor pentru acum și aici… și poze…

petalele țepoase tare de mai sus, de exemplu, ei bine… neașteptat de verzi?! Și apoi… cam peste tot în jur, lucruri nostime. Surprinzătoare, într-un fel sau într-altul.

Cum ar fi…

minunea de pisic sclipicios de mai jos, nu? Dar care…

 

 

My unexpectedness… absolutely unexpected to me too. Sometimes. Unexpected thoughts, feelings, gestures…smiles, tears… or ideas? And taking the sweet side of things now here, fun and lovely photos…

…the green spiky petals above, for instance,  well… unexpectedly green?! And then… all around, things unexpectedly funny. Or cute. Surprising, one way or another.

As…

the calm sparkly cat ornament beneath, right? But which…

 

deh… și-a zis să fie cățel??! Și încă unul cam supărat, dar perfect pentru bradul de sărbători. Când se rotește… sclipici pisi-cățel într-o discuție pisi-cățelească pufos de imprevizibilă.

 

😀

hm… cutely decided to look like a dog??! A bit cross or sad too, but just perfect for the Christmas tree. When it spins round and round… looks like glitter pets in an unpredictable cat-dog dialogue much.

 

Sau rozul. Chiar crește în copac! Vedeți?

 

o_O

Or pink. It does grow on trees! See?

 

Apoi. cu siguranță cel mai mic micuț parfum pe care l-am avut până acum…

 

Then, surely the tiniest perfume I ever had…

 

…și cele mai mari mari creioane. Culori frumoase, totuși.

 

🎨

…and the bulkiest pencils. Fine colors though.

 

De asemenea, alte două pisicele, dar care sunt mai mult decât… cele pisi. Sunt… da, năstrușnice și codate pixuri (sper să se vadă cât de cât în imagine)

 

😊

Also two cute cats stretching, but which are much more than just… stretching. They are… yes, ball pointed pens (hope you can notice it too). 

 

Și câteva surprize de Chiți. Unice în neprevăzutul lor, și în tonul jucăuș!

„Incredibil! Un tort-mașină-și mare-și albastru-și de… marzipaaan!” Acum vreo cățiva ani buni, da. Acum același Chiț s-ar da mai degrabă-n vânt și briză după un tort în formă de chitară și de… ciocolată

Sau… reclame la cola Zero zahăr peste tot prin mall, dar prichindelul șoricesc… nici vorbă, aproape îmbrățișa bomboana gigant roz bonbon, înconjurat de bomboane, visând la bomboane… dulce reverie. Nemaivorbind de candelabrul uriaș și alb tronând… parcă îmbrăcat în glazură de zahăr! Episod Hansel și Gretel în toate neregula lui plină de mult prea mult dulce.

Deci… așa.

 

💝 😀

And a few kiddie Chiți (or Kitsi 🙂 ) surprises. Unique in their unforeseen cuteness and joy!

” Unbelievable! A big blue car marzipan cake… wow!” Well, a few years ago. Now the same Chiț would be more into a guitar-shaped chocolate cake. 

Or… Zero Sugar Coke ads there much in that mall, and big, but Chiț… no way, almost like holding to a huge pink bonbon, surrounded by bonbons, dreaming of bonbons…. candy land reverie. Not to mention the  chandelier up there looking beyond sugar-coated! Hansel and Gretel scenes too sweetly revisited. 

And… so.

***

 

IV
Pentru că așteptările de o natură sau alta ne pot împiedica enorm să ne bucurăm sau să observăm frumusețea unor clipe sau lucruri care ne sunt pur și simplu acolo. Puse pe tavă grațios?
Pentru că îmbrățișând neprevăzutul, învățăm pur și simplu să-l luăm așa cum se ivește? Nici mai bun, nici mai rău decât am anticipat, ci poate… mai din plin.
Pentru că de multe ori căutăm ceea ce ne dorim (sau așa credem), ajungând în cele din urmă să găsim cumva doar ceea ce avem nevoie.
Cel puțin în condițiile pe care le-am creat noi înșine până atunci… fibră, emoție, gând.

 

IV
Because expectations, one way or another, can really undermine our ability to enjoy or even notice the beauty of some moments or things that are simply there. Laid on our tray so elegantly?
Because embracing the unexpected parts, we may just learn to take them as they are? Neither better, nor worse than our predictions, but just… more fully.
Because many times we keep looking for something that we wish (or we think that we wish), only to end up finding just what we need.
At least in the context that we ourselves created until then… body, mind and heart.

 

 

^x^

Așadar… asta este, o mică paradă a câtorva frânturi de neașteptat din viața mea… pisici, căței, pixuri, creione, parfum de la mic la mare și la… roz și alte câteva pietricele rătăcite pe ram pentru

 

So… there, fun bits and pieces of unexpectedness in my life, then and now… raining cats and dogs, pens and pencils, perfume from big to small to… pink or other colorful chance gem trees for

Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected  this week. 

Nic💝le