Arhive

Frunze de soare…/ Leaves of sun

 

“Nothing dies as beautifully as autumn.”
― Ashlee Willis, A Wish Made of Glass

 

Strălucește aproape
o lumină din colțuri de stea
desprinsă dintre șoapte de toamnă
strecurate stingher,

cufundate în raze
mângâiate de trecere…

culoare de soare desenate aprins,

decupând moale
pe harta tăcerii,

drum din frunze de soare

 

Shining so close
a light from corners of stars
piercing through long autumn whispers

seeping shyly,

sunken in sun rays
caressing the passing…

on alleys of steps brightly lit,

outlined softly
on a map of quietness,

a pathway of leaves 

 

“Time is the substance I am made of. Time is a river which sweeps me along, but I am the river; it is a tiger which destroys me, but I am the tiger; it is a fire which consumes me, but I am the fire.”
― Jorge Luis Borges, Labyrinths: Selected Stories and Other Writings

 

Nic🍂le

 

Cuvinte și culori…/ Words & colors

 

“If the rainbow had an eighth color, it would be you.”
― Scarlett Lucia Rey

 

Tot ce-a început din cer și stele,
tot ce veri și toamne au descris
coborând pe zâmbete și nuanțe
zboară-acum a soare și a vis

 

Everything that started from the stars,
and that summers, autumns have conveyed
from sweet smiles, laughter, silky hues
started floating smooth through sun and shade

 

Litere cu aripi de lumină,
șoapte, începuturi și răsfrângeri
decupând din zile căutări
și din nopți izvoare vii de îngeri…
mă-nsoțesc foșnind tăcut a cald,
a cununi din raze moi de Lună,
din chemări cu zvonuri de departe
și sosiri cu dor de împreună

 

Letters high on wings of dear light,
whispers, soft beginnings and intentions
drawing myriads of daily runs
and at night celestial reflections…
all a guide that rustles like a forest
of warm rays that travel from the Moon,
velvet calls that chime of far away’s
and arrivals of together soon

 

Limpede, cuvinte și culori
îmi aștern alei de paradis,
iar din ochii tăi mereu surâde
tot ce veri și toamne au promis

 

Crystal clear, all  the words and colors
lay ahead of me a winding way,
and your dear eyes always agleam,
all that summers, autumns have to say

 

Nic🎨le

 

 

Kitten & Milk Coffee…/ Kitty și Cafea-cu-lapte

 

“I am the Cat who walks by himself, and all places are alike to me.”
― Rudyard Kipling, The Cat That Walked By Himself

 

Acum câteva zile, răsfoiam ianuarie 2019 și pe la mijlocul lunii mi-au răsărit brusc dintr-o postare pentru o provocare, doi pisoi figurând zâmbitori

…doi eroi puțin rătăciți, și albi și maroniu cafeniu, torcând de printre meandre, șerpuiri, unduiri atunci.

Așa că, de ce nu, weekend-ul ce tocmai a trecut, i-am invitat și strecurat pe pisoi la cutie, tapetați bine bine cu hârtie moale și protecție pufoasă și-apoi…

…la sesiune foto de vară hazlie, mi-am zis. Aer liber, soare, boare, culoare…

 

=^.^=

A couple of days ago I was browsing through January 2019 and right in the middle of the month, they popped up from a post for a nice challenge then, two smiling kitten figurines

…like two heroes but looking a bit lost, white with brown, or russet ears, tail and paws… purring from among the windings and curves back then.

So, why not, this past weekend I invited and sneaked them carefully into a box, all wrapped up well, soft puffy paper and protection and pads, and then…

…off I went, to a summer session too, I said to myself now. Outdoors, sunny, windy, colorfully…

 

Și s-au… asortat!!!

În orice colț, printre frunze pulsând încă verde sau mai spre tomnatic, cu raze din plin sau mai în penumbră… cu mereu același zâmbet mustăcios, meditativ-distractiv. Au țopăit puțin, ce să zic… gard, iarbă, flori de iulie, plus odihnă binemeritată pe băncuță…

 

📷 🐱🐱

And they… mixed and mingled so very nicely!!! 

In any corner, among leaves still throbbing green or slightly autumn-ish, plenty of sun rays or in the shade, with the same cute smile full of whiskers, ears and eyes. A bit of a frolic and kittenish play, what can I say… up on the fence, in the tall grass, July flowers, plus a well-deserved rest on a bench…

 

Nostime momente. Și… comică provocare de ordin personal, în timp ce-i tot aranjam și foiam:

„Oare ce nume le-aș putea eu da…  ¯\_(ツ)_/¯

…dărui, oferi, potrivi celor doi surâzători, în schimbul unei astfel de bijuterii fotografice de final de iulie??”

Purrs și Paws mi-a trecut razant prin minte la un moment dat, apoi Missy și Mice, Smântână și Ciocolată sau Dreamy și Dare… (și asta pentru că, tot pozându-i fel de fel, unul mi-a părut mai cu nasul în aer, vânt, vis, pe când celălalt… mai așezat și împăcat. Sau poate doar mai… rotofei? 😃)

 

 

Funny moments. And… funny challenge to myself too, all while I was rustling around:

„I wonder what names I could give them… ¯\_(ツ)_/¯

…to match the two smiles and all, for such a playful photo session at the end of July??”

Purrs and Paws, crossed my mind at a certain moment, then Missy and Mice, Creamy and Chocolate or Dreamy and Dare… (and that because when taking the photos, I saw, one seemed a bit more contemplative and airy, while the other… more down-to-earth a bit. Or maybe just a little more… plump? 😃) 

 

Kitty și Cafea (cu lapte) sunt nume de alint cumva, ceva de genul… „Say cheese, please!” bineînțeles.

Voi oare cum i-ați boteza pe șugubeții fotogenici?!

😺😸

Kitten and (Milk) Coffee are simply pet or nicknames, somehow like… „Say cheese, please!” certainly.

I wonder how you would call them?

 

Nic🐾le

 

 

PS

Și sper că toate astea, așa… perfect pisicești, v-au pus un zâmbet larg și luminos pe mustăți… Hmm, față.

😊😊

And I hope all this, so… totally kitten-like, really put a big wide smile on your whiskers too… Ahem, face. 

 

 

Umbre…/ CFFC – Shadows

 

“The only journey is the one within.”
― Rainer Maria Rilke

 

Pe alei de culoare
și de liniște caldă
se reflectă tăcerea
ca stingheră, o umbră…
se răsfrâng clipe soare,
în contururi se scaldă
rotunjind amintiri
din senin și secundă

 

On long alleys of color
and of warm soothing silence
the reflection of quietness
like so lonely, a shadow…
echo moments keep falling
into contours like islands
rounding off recollections
from the blue and the rainbow

 

Printre foșnet și freamăt
de umblare și raze,
glasul pașilor gând
desenând căutare…
înțelesuri miraj
prin deșerturi și oaze,
ca o taină trec umbrele
pe alei de culoare

 

Through the rustling, the rippling 
in the search and the sun rays,
soft, the voice of deep thoughts
draws its winding ways…
senses, meanings’ mirage
through the deserts, oases,
like a secret, the shadows
on long alleys of days

 

Imagini, rânduri și umbre pentru

 

Images and lines for

Cee’s Fun Foto Challenge – Shadows on Cee’s Photography blog 

 

 

Aici puteți vedea mai multe din fotografiile mele de pe parcursul ultimilor ani.

🙂

Here you can see more of my photos taken over the past few years.

 

Nic🌠le

 

 

Neașteptat (în patru timpi)…/ Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected

 

“People don’t have ideas, ideas have people.”
― Paul B. Rainey

 

I
S-ar putea spune oare că există mai multe feluri de „neașteptat”?
Cel val vârtej? Nu ai prevăzut nimic și se întâmplă, chiar de-ți place sau nu. Și-apoi cel cald și blând? Strecurându-se pașnic, înfiripându-se tacit… deși iar, pe plac sau nu prea.
În ambele… ca în mijlocul unei furtuni. Sau al întunericului acela adânc de dinaintea zorilor. Liniște. Nimic din ce urmează, val vârtej sau domol, nu a lăsat carte de vizită. Nici undă, nici zvon. Se produce fără maestru de ceremonii. Doar îmbrăcându-se-n clipe. Ființând momente, minute și surprinzător… decurgând.
Deși roata minții… mereu acolo. Gânduri, emoții, așteptări sau speranțe, presupuneri… și iar gânduri. Slalom. Toate bune și frumoase, dar ritmul, curgerea… zilele, stelele chiar au altceva de spus uneori. Agendă ascunsă, plan divin, cauză și efect, plus minus intuiție, instinct… oricum se combină toate, sau cum le combinăm noi, baletul lor e sideral. Ne scapă. Cu ambele sensuri ale acestui „ne scapă” luate la un loc. Ne scapă… nu-l putem defini și ne scapă… ne este un ajutor mut. Protejează.
Așa este, ne iubim zona de confort. Siguranță, comod, cald și bine… Fac parte din noi. Vin însă momente care schimbă. Rotesc, răsucesc, învârt și preschimbă ca din eter. Prefac. Ne prefac. Cu sau fără voia, atenția sau cooperarera noastră. Iar uneori, destul de brusc. Și probabil de le-am fi știut, ghicit sau intuit jocul ne-am fi sustras lor cu totul.
Și totuși…

 

II
Așteptându-ne la neașteptat (ca parte din ecuație, sau din dans), neașteptat-ul devine așteptat?!
Am auzit asta undeva și mi s-a părut extraordinar. Să ne putem pregăti să fim luați prin surprindere, da. Putem face asta? Un lucru care ne-ar lua pe nepregătite, comod sau nu, să fie altfel întâmpinat dacă mintea, inima nu au alte scenarii rulând în fundal. Nu vizionează alt film? Alt episod imaginar… „Oh, dar asta chiar trebuia să fie aici? De ce? Cum?! Așa nu!…” De unde și avalanșa: frustrare, victimizare, resentiment.  Singura așteptare de dorit părând a fi… așteaptă-te la orice.
Să lăsăm viața să ne ia de mână. Sau chiar în brațe? Să ne poarte…

 

III
Mă gândesc și că tot acest mecanism lasă loc foarte puțin sau chiar deloc pentru auto-victimizare sau frustrare, resentiment. Și că pare libertate în stare pură? Pentru că…
…nu e oare minunat când cu harta în mână sau cu planul, graficul, bugetul și gps-ul în cap ajungi să vizitezi acel ceva ce nici măcar nu era pe listă? Nemaispunând că nici nu știai că există.
…nu e oare fabulos atunci când pornești cu o idee fixă despre ceva sau cineva, doar ca apoi ea să capete un contur sau detur complet nou, de nici nu mai reții ideea inițială? Și nici nu mai contează.
…nu e oare incredibil să putem fi noi înșine creatori de neașteptat? Spunând „da”, acolo unde de obicei era de „nu” (sau invers), zâmbind în loc să raționăm, acceptând în loc să evităm (negăm, judecăm)?
Mă gândesc…

 

 

I
Could we say there are more types of „unextected” events?
The sudden type? We foresee nothing at all and it just happens, whether we like it or not. And then, the mild or soft type too? Sneaking in peacefully, taking a slow quiet contour… though again, willy, nilly.
And in both cases… as in the middle of a storm. Or that deep darkness before dawn. Silence. Nothing that will come. stormily or slowly, has left any visit card. No ripple, no rumor. It happens… no master of ceremonies. Just taking shape, putting on seconds. Moments, minutes and surprisingly… following.
Nevertheless the mind’s wheel… always there. Thoughts, emotions, expectations or hopes, suppositions… and again thoughts. A winding way. All is well, but the rhythm, the flow… days, stars do have something else to say sometimes. Hidden agenda, divine plan, cause and effect, plus or minus intuition, instinct… any way they blend and combine, or we combine them, their ballet is volatile. It escapes us. We cannot define it, and that may be a muted kind of help too. It protects us.
We do love our comfort zone. Certainty, comfort, warm and cozy… They are part of who we are. There come moments that change though. They twist and turn and twirl things like out of the blue. They change us. With or against our will, attention or cooperation somehow. Sometimes, quite suddenly. And probably if we had known them beforehand, guessed or felt them coming, we would have eluded them completely.
But still…

 

II
Expecting the unexpected (as part of the equation, or the dance). the unexpected becomes the expected?!
I heard this somewhere and I thought it is great. To be able to prepare to be surprised, yes. Can we do that? A thing that would take us by surprise, comfortable or not, to be differently seen or perceived if our mind and heart do not have other scripts rolling on in the background. They do not watch a totally different and imaginary episode… „Oh, but does this have to be here? But why? Why now? And how?! No…” Wherefrom the well known avalanche: frustration, victimizing, resentment. The only expectation of some good practical use being, it seems, expect anything. Or nothing.
Allowing life to take us by the hand. Or just to carry us…

 

III
I am thinking that all this mechanism also leaves quite little room, if at all, for all that unwanted frustration, resentment. And that it also seems to be pure freedom? Because…
…isn’t it wonderful when, map in hand, or plan, graph, budget even gps in mind, we get to visit that something, spot, place, detail that was not even on the list?
… isn’t it fabulous when we start with a fixed idea about something or someone, only to find that it all begins to look totally different from what we initially thought?
…isn’t it incredible too that we ourselves can participate in all this challenging unexpectedness as creators? Saying „yes” where once was „no” (or the other way around), smiling instead of reasoning, accepting instead of avoiding (denying, judging).
I am thinking…

 

***

Neașteptat-ul meu… sosește total neașteptat pentru mine. Uneori. Gânduri neașteptate, sentimente, gesturi… zâmbete, lacrimi… sau idei? Și luând partea dulce a lucrurilor pentru acum și aici… și poze…

petalele țepoase tare de mai sus, de exemplu, ei bine… neașteptat de verzi?! Și apoi… cam peste tot în jur, lucruri nostime. Surprinzătoare, într-un fel sau într-altul.

Cum ar fi…

minunea de pisic sclipicios de mai jos, nu? Dar care…

 

 

My unexpectedness… absolutely unexpected to me too. Sometimes. Unexpected thoughts, feelings, gestures…smiles, tears… or ideas? And taking the sweet side of things now here, fun and lovely photos…

…the green spiky petals above, for instance,  well… unexpectedly green?! And then… all around, things unexpectedly funny. Or cute. Surprising, one way or another.

As…

the calm sparkly cat ornament beneath, right? But which…

 

deh… și-a zis să fie cățel??! Și încă unul cam supărat, dar perfect pentru bradul de sărbători. Când se rotește… sclipici pisi-cățel într-o discuție pisi-cățelească pufos de imprevizibilă.

 

😀

hm… cutely decided to look like a dog??! A bit cross or sad too, but just perfect for the Christmas tree. When it spins round and round… looks like glitter pets in an unpredictable cat-dog dialogue much.

 

Sau rozul. Chiar crește în copac! Vedeți?

 

o_O

Or pink. It does grow on trees! See?

 

Apoi. cu siguranță cel mai mic micuț parfum pe care l-am avut până acum…

 

Then, surely the tiniest perfume I ever had…

 

…și cele mai mari mari creioane. Culori frumoase, totuși.

 

🎨

…and the bulkiest pencils. Fine colors though.

 

De asemenea, alte două pisicele, dar care sunt mai mult decât… cele pisi. Sunt… da, năstrușnice și codate pixuri (sper să se vadă cât de cât în imagine)

 

😊

Also two cute cats stretching, but which are much more than just… stretching. They are… yes, ball pointed pens (hope you can notice it too). 

 

Și câteva surprize de Chiți. Unice în neprevăzutul lor, și în tonul jucăuș!

„Incredibil! Un tort-mașină-și mare-și albastru-și de… marzipaaan!” Acum vreo cățiva ani buni, da. Acum același Chiț s-ar da mai degrabă-n vânt și briză după un tort în formă de chitară și de… ciocolată

Sau… reclame la cola Zero zahăr peste tot prin mall, dar prichindelul șoricesc… nici vorbă, aproape îmbrățișa bomboana gigant roz bonbon, înconjurat de bomboane, visând la bomboane… dulce reverie. Nemaivorbind de candelabrul uriaș și alb tronând… parcă îmbrăcat în glazură de zahăr! Episod Hansel și Gretel în toate neregula lui plină de mult prea mult dulce.

Deci… așa.

 

💝 😀

And a few kiddie Chiți (or Kitsi 🙂 ) surprises. Unique in their unforeseen cuteness and joy!

” Unbelievable! A big blue car marzipan cake… wow!” Well, a few years ago. Now the same Chiț would be more into a guitar-shaped chocolate cake. 

Or… Zero Sugar Coke ads there much in that mall, and big, but Chiț… no way, almost like holding to a huge pink bonbon, surrounded by bonbons, dreaming of bonbons…. candy land reverie. Not to mention the  chandelier up there looking beyond sugar-coated! Hansel and Gretel scenes too sweetly revisited. 

And… so.

***

 

IV
Pentru că așteptările de o natură sau alta ne pot împiedica enorm să ne bucurăm sau să observăm frumusețea unor clipe sau lucruri care ne sunt pur și simplu acolo. Puse pe tavă grațios?
Pentru că îmbrățișând neprevăzutul, învățăm pur și simplu să-l luăm așa cum se ivește? Nici mai bun, nici mai rău decât am anticipat, ci poate… mai din plin.
Pentru că de multe ori căutăm ceea ce ne dorim (sau așa credem), ajungând în cele din urmă să găsim cumva doar ceea ce avem nevoie.
Cel puțin în condițiile pe care le-am creat noi înșine până atunci… fibră, emoție, gând.

 

IV
Because expectations, one way or another, can really undermine our ability to enjoy or even notice the beauty of some moments or things that are simply there. Laid on our tray so elegantly?
Because embracing the unexpected parts, we may just learn to take them as they are? Neither better, nor worse than our predictions, but just… more fully.
Because many times we keep looking for something that we wish (or we think that we wish), only to end up finding just what we need.
At least in the context that we ourselves created until then… body, mind and heart.

 

 

^x^

Așadar… asta este, o mică paradă a câtorva frânturi de neașteptat din viața mea… pisici, căței, pixuri, creione, parfum de la mic la mare și la… roz și alte câteva pietricele rătăcite pe ram pentru

 

So… there, fun bits and pieces of unexpectedness in my life, then and now… raining cats and dogs, pens and pencils, perfume from big to small to… pink or other colorful chance gem trees for

Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected  this week. 

Nic💝le

 

Aproapele din depărtări…/ Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels

 

 

Albastrul depărtărilor… și al valurilor… și al dorului de meleaguri însorite.

Este albastrul călătoriilor mele de vacanță. Iar dacă printre ieșirile de vară la mare peste hotare au fost și  Turcia sau Bulgaria sau Spania mai recent, totuși vacanțele în Grecia, și în special insulele grecești, au fost și rămas… regine!

Prima insulă grecească pe care am pus piciorul a fost Skiathos, în 2006, însă doar pentru o zi, o excursie croazieră. Așa-zisul periplu la doi ani în insule a început abia în 2012, cu Santorini, urmat de Zakynthos în 2014 și-apoi Thassos în 2016.

Uneori, da, îmi doresc mult să putem da minunea asta inefabilă de timp frumușel înapoi, selectiv cumva, să mă mai pot transporta câte puțin în acele momente. Acele veri. Poate să mă bucur mai mult. Sau mai altfel. Să fac poze mai bune. Sau să inspir, să admir mai bine… clipele, albastrul, aproapele din depărtări.

 

 

The blue of the horizons… of the waves… of the longing for sunny shores.

It is the blue of my holiday travels. And if among the summer vacations spent abroad were also Turkey, and Bulgaria or Spain more recently, still, the holidays in Greece, and especially the Greek Islands were and still are… king and queen!

The first Greek island that I set foot on was Skiathos in 2006, but only for a day, on a cruise trip. The so- called… every-other-year journeys to Greece started only in 2012, on Santorini, followed by Zakynthos in 2014 and then Thassos, 2016.

There are moments when I wish I could very well turn back this ineffable detail called time, selectively somehow, to be able to be transported miraculously into those moments again. Those summers. Maybe to enjoy myself more, or differently. Maybe to take better photos. To breathe and admire once more those instances, that blue… that faraway closeness.

 

***

Albastrul apelor de pe Thassos, aqua în amestec fermecător cu blue și bluemarin, pe alocuri fâșii strecurate turcoaz…

 

The blue waters on Thassos, that aqua in a charming mix with light blue or darker, here and there  streaks or patches turquoise…

 

…or depărtările azurii, uneori alburii privite dinspre liniștea cumva miniaturală a piscinei și șezlongurilor, lumina aceea extraordinară, aerul sărat, palmierii…

 

Or the misty blue farness, sometimes whitish, gazed at from the quietness of the swimming pool area, feeling like a miniature world, the lounge chairs, that strong silky light, the salty air, the palms…

 

Pe Santorini… miracol albastru adânc. Vestitele cupole, marea oriunde privești în jur și în jos, atunci când vizitezi Fira sau Oia, trepte coborând elegant direct în azur abrupt. Și câteva colțuri… de-o drăgălășenie și căldură complet grecească. Mi s-au lipt de suflet, iar aceste poze sunt ca un talisman. Îmi redeschid fermecat… ca un portal spre acele momente, plimbări pe alei înguste, căsuțe și hoteluri suspendate deasupra calderei într-un vis siniliu.

 

On Santorini… deep blue marvel. The well known blue dome churches, the sea anywhere you look, around and down, when visiting Fira and Oia… steps going down elegantly into abrupt azure. And some corners… so sweet, warm and lovely, that cozy Greek style. They stayed glued to my heart, and these photos… they are almost like a charm. They bring back those days like a dear spell… like a portal towards those moments, long strolls on narrow alleys, among little houses and hotels perched up over the caldera in a deep blue dream.

 

Florile Bougainvilla punctau plimbările în fel de fel de chipuri, terase, balcoane, ferestre, jaluzele, pomi… parcă invadate în mini cascade roz mătăsos.

 

Bougainvilla flowers making any walk a photo paradise, in so many ways… over terraces, balconies, windows, shutters, trees… fluffy pink waterfall and delight.

 

Și Zakynthos. Fluturând liberă fărâme de frumos ici și colo, la fiecare pas…

 

And Zakynthos. Fluttering freely blue dashes of beauty, here and there, at every step…

 

…cu a sa micuță plajă a epavei, ascunsă după un colț uriaș de stâncă în nord vestul insulei, ape însorite albastru lăptos.

 

…with its small Navagio Beach, hidden behind a huge rock wall on the north western part of the island, sunny waters from up there, dense milky blue.

 

Posted for this week’s Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels, a theme by Amy, whose post about her trip to Peru was wonderful to read, and such beautiful photos!

Happy travels 2019!


 

Nic☀le

 

 

 

Revedere foto 2018…/ Lens-Artists Photo Challenge #26: Photo Review 2018

 

“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.”
― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player

 

Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.

O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…

Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.

Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.

Lumi!

Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.

 

 

What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive.  A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.

A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…

These days I reviewed  all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.

Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.

Worlds!

And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.

 

***

La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.

 

At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.

 

Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.

Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.

 

 

And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.

The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.

 

Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.

 

😊😊

March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer. 

 

… apoi lalele fabuloase…

 

...then fabulous tulips…

 

…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!

Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.

 

😊

… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!

And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.

 

Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.

 

Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.

 

Marea Neagră în august…

 

The Black Sea in August…

 

Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!

 

September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again! 

 

Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.

 

November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.

 

Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…

Să aveți un ianuarie 2019 de vis!

 

 

This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…

for Lens-Artists Weekly Photo Challenge #26: Photographic Review of 2018

Wishing you a lovely January 2019!

 

 

Nic📷le