Arhive

Neașteptat (în patru timpi)…/ Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected

 

“People don’t have ideas, ideas have people.”
― Paul B. Rainey

 

I
S-ar putea spune oare că există mai multe feluri de „neașteptat”?
Cel val vârtej? Nu ai prevăzut nimic și se întâmplă, chiar de-ți place sau nu. Și-apoi cel cald și blând? Strecurându-se pașnic, înfiripându-se tacit… deși iar, pe plac sau nu prea.
În ambele… ca în mijlocul unei furtuni. Sau al întunericului acela adânc de dinaintea zorilor. Liniște. Nimic din ce urmează, val vârtej sau domol, nu a lăsat carte de vizită. Nici undă, nici zvon. Se produce fără maestru de ceremonii. Doar îmbrăcându-se-n clipe. Ființând momente, minute și surprinzător… decurgând.
Deși roata minții… mereu acolo. Gânduri, emoții, așteptări sau speranțe, presupuneri… și iar gânduri. Slalom. Toate bune și frumoase, dar ritmul, curgerea… zilele, stelele chiar au altceva de spus uneori. Agendă ascunsă, plan divin, cauză și efect, plus minus intuiție, instinct… oricum se combină toate, sau cum le combinăm noi, baletul lor e sideral. Ne scapă. Cu ambele sensuri ale acestui „ne scapă” luate la un loc. Ne scapă… nu-l putem defini și ne scapă… ne este un ajutor mut. Protejează.
Așa este, ne iubim zona de confort. Siguranță, comod, cald și bine… Fac parte din noi. Vin însă momente care schimbă. Rotesc, răsucesc, învârt și preschimbă ca din eter. Prefac. Ne prefac. Cu sau fără voia, atenția sau cooperarera noastră. Iar uneori, destul de brusc. Și probabil de le-am fi știut, ghicit sau intuit jocul ne-am fi sustras lor cu totul.
Și totuși…

 

II
Așteptându-ne la neașteptat (ca parte din ecuație, sau din dans), neașteptat-ul devine așteptat?!
Am auzit asta undeva și mi s-a părut extraordinar. Să ne putem pregăti să fim luați prin surprindere, da. Putem face asta? Un lucru care ne-ar lua pe nepregătite, comod sau nu, să fie altfel întâmpinat dacă mintea, inima nu au alte scenarii rulând în fundal. Nu vizionează alt film? Alt episod imaginar… „Oh, dar asta chiar trebuia să fie aici? De ce? Cum?! Așa nu!…” De unde și avalanșa: frustrare, victimizare, resentiment.  Singura așteptare de dorit părând a fi… așteaptă-te la orice.
Să lăsăm viața să ne ia de mână. Sau chiar în brațe? Să ne poarte…

 

III
Mă gândesc și că tot acest mecanism lasă loc foarte puțin sau chiar deloc pentru auto-victimizare sau frustrare, resentiment. Și că pare libertate în stare pură? Pentru că…
…nu e oare minunat când cu harta în mână sau cu planul, graficul, bugetul și gps-ul în cap ajungi să vizitezi acel ceva ce nici măcar nu era pe listă? Nemaispunând că nici nu știai că există.
…nu e oare fabulos atunci când pornești cu o idee fixă despre ceva sau cineva, doar ca apoi ea să capete un contur sau detur complet nou, de nici nu mai reții ideea inițială? Și nici nu mai contează.
…nu e oare incredibil să putem fi noi înșine creatori de neașteptat? Spunând „da”, acolo unde de obicei era de „nu” (sau invers), zâmbind în loc să raționăm, acceptând în loc să evităm (negăm, judecăm)?
Mă gândesc…

 

 

I
Could we say there are more types of „unextected” events?
The sudden type? We foresee nothing at all and it just happens, whether we like it or not. And then, the mild or soft type too? Sneaking in peacefully, taking a slow quiet contour… though again, willy, nilly.
And in both cases… as in the middle of a storm. Or that deep darkness before dawn. Silence. Nothing that will come. stormily or slowly, has left any visit card. No ripple, no rumor. It happens… no master of ceremonies. Just taking shape, putting on seconds. Moments, minutes and surprisingly… following.
Nevertheless the mind’s wheel… always there. Thoughts, emotions, expectations or hopes, suppositions… and again thoughts. A winding way. All is well, but the rhythm, the flow… days, stars do have something else to say sometimes. Hidden agenda, divine plan, cause and effect, plus or minus intuition, instinct… any way they blend and combine, or we combine them, their ballet is volatile. It escapes us. We cannot define it, and that may be a muted kind of help too. It protects us.
We do love our comfort zone. Certainty, comfort, warm and cozy… They are part of who we are. There come moments that change though. They twist and turn and twirl things like out of the blue. They change us. With or against our will, attention or cooperation somehow. Sometimes, quite suddenly. And probably if we had known them beforehand, guessed or felt them coming, we would have eluded them completely.
But still…

 

II
Expecting the unexpected (as part of the equation, or the dance). the unexpected becomes the expected?!
I heard this somewhere and I thought it is great. To be able to prepare to be surprised, yes. Can we do that? A thing that would take us by surprise, comfortable or not, to be differently seen or perceived if our mind and heart do not have other scripts rolling on in the background. They do not watch a totally different and imaginary episode… „Oh, but does this have to be here? But why? Why now? And how?! No…” Wherefrom the well known avalanche: frustration, victimizing, resentment. The only expectation of some good practical use being, it seems, expect anything. Or nothing.
Allowing life to take us by the hand. Or just to carry us…

 

III
I am thinking that all this mechanism also leaves quite little room, if at all, for all that unwanted frustration, resentment. And that it also seems to be pure freedom? Because…
…isn’t it wonderful when, map in hand, or plan, graph, budget even gps in mind, we get to visit that something, spot, place, detail that was not even on the list?
… isn’t it fabulous when we start with a fixed idea about something or someone, only to find that it all begins to look totally different from what we initially thought?
…isn’t it incredible too that we ourselves can participate in all this challenging unexpectedness as creators? Saying „yes” where once was „no” (or the other way around), smiling instead of reasoning, accepting instead of avoiding (denying, judging).
I am thinking…

 

***

Neașteptat-ul meu… sosește total neașteptat pentru mine. Uneori. Gânduri neașteptate, sentimente, gesturi… zâmbete, lacrimi… sau idei? Și luând partea dulce a lucrurilor pentru acum și aici… și poze…

petalele țepoase tare de mai sus, de exemplu, ei bine… neașteptat de verzi?! Și apoi… cam peste tot în jur, lucruri nostime. Surprinzătoare, într-un fel sau într-altul.

Cum ar fi…

minunea de pisic sclipicios de mai jos, nu? Dar care…

 

 

My unexpectedness… absolutely unexpected to me too. Sometimes. Unexpected thoughts, feelings, gestures…smiles, tears… or ideas? And taking the sweet side of things now here, fun and lovely photos…

…the green spiky petals above, for instance,  well… unexpectedly green?! And then… all around, things unexpectedly funny. Or cute. Surprising, one way or another.

As…

the calm sparkly cat ornament beneath, right? But which…

 

deh… și-a zis să fie cățel??! Și încă unul cam supărat, dar perfect pentru bradul de sărbători. Când se rotește… sclipici pisi-cățel într-o discuție pisi-cățelească pufos de imprevizibilă.

 

😀

hm… cutely decided to look like a dog??! A bit cross or sad too, but just perfect for the Christmas tree. When it spins round and round… looks like glitter pets in an unpredictable cat-dog dialogue much.

 

Sau rozul. Chiar crește în copac! Vedeți?

 

o_O

Or pink. It does grow on trees! See?

 

Apoi. cu siguranță cel mai mic micuț parfum pe care l-am avut până acum…

 

Then, surely the tiniest perfume I ever had…

 

…și cele mai mari mari creioane. Culori frumoase, totuși.

 

🎨

…and the bulkiest pencils. Fine colors though.

 

De asemenea, alte două pisicele, dar care sunt mai mult decât… cele pisi. Sunt… da, năstrușnice și codate pixuri (sper să se vadă cât de cât în imagine)

 

😊

Also two cute cats stretching, but which are much more than just… stretching. They are… yes, ball pointed pens (hope you can notice it too). 

 

Și câteva surprize de Chiți. Unice în neprevăzutul lor, și în tonul jucăuș!

„Incredibil! Un tort-mașină-și mare-și albastru-și de… marzipaaan!” Acum vreo cățiva ani buni, da. Acum același Chiț s-ar da mai degrabă-n vânt și briză după un tort în formă de chitară și de… ciocolată

Sau… reclame la cola Zero zahăr peste tot prin mall, dar prichindelul șoricesc… nici vorbă, aproape îmbrățișa bomboana gigant roz bonbon, înconjurat de bomboane, visând la bomboane… dulce reverie. Nemaivorbind de candelabrul uriaș și alb tronând… parcă îmbrăcat în glazură de zahăr! Episod Hansel și Gretel în toate neregula lui plină de mult prea mult dulce.

Deci… așa.

 

💝 😀

And a few kiddie Chiți (or Kitsi 🙂 ) surprises. Unique in their unforeseen cuteness and joy!

” Unbelievable! A big blue car marzipan cake… wow!” Well, a few years ago. Now the same Chiț would be more into a guitar-shaped chocolate cake. 

Or… Zero Sugar Coke ads there much in that mall, and big, but Chiț… no way, almost like holding to a huge pink bonbon, surrounded by bonbons, dreaming of bonbons…. candy land reverie. Not to mention the  chandelier up there looking beyond sugar-coated! Hansel and Gretel scenes too sweetly revisited. 

And… so.

***

 

IV
Pentru că așteptările de o natură sau alta ne pot împiedica enorm să ne bucurăm sau să observăm frumusețea unor clipe sau lucruri care ne sunt pur și simplu acolo. Puse pe tavă grațios?
Pentru că îmbrățișând neprevăzutul, învățăm pur și simplu să-l luăm așa cum se ivește? Nici mai bun, nici mai rău decât am anticipat, ci poate… mai din plin.
Pentru că de multe ori căutăm ceea ce ne dorim (sau așa credem), ajungând în cele din urmă să găsim cumva doar ceea ce avem nevoie.
Cel puțin în condițiile pe care le-am creat noi înșine până atunci… fibră, emoție, gând.

 

IV
Because expectations, one way or another, can really undermine our ability to enjoy or even notice the beauty of some moments or things that are simply there. Laid on our tray so elegantly?
Because embracing the unexpected parts, we may just learn to take them as they are? Neither better, nor worse than our predictions, but just… more fully.
Because many times we keep looking for something that we wish (or we think that we wish), only to end up finding just what we need.
At least in the context that we ourselves created until then… body, mind and heart.

 

 

^x^

Așadar… asta este, o mică paradă a câtorva frânturi de neașteptat din viața mea… pisici, căței, pixuri, creione, parfum de la mic la mare și la… roz și alte câteva pietricele rătăcite pe ram pentru

 

So… there, fun bits and pieces of unexpectedness in my life, then and now… raining cats and dogs, pens and pencils, perfume from big to small to… pink or other colorful chance gem trees for

Lens-Artists Photo Challenge #30: Unexpected  this week. 

Nic💝le

 

Reclame

Aproapele din depărtări…/ Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels

 

 

Albastrul depărtărilor… și al valurilor… și al dorului de meleaguri însorite.

Este albastrul călătoriilor mele de vacanță. Iar dacă printre ieșirile de vară la mare peste hotare au fost și  Turcia sau Bulgaria sau Spania mai recent, totuși vacanțele în Grecia, și în special insulele grecești, au fost și rămas… regine!

Prima insulă grecească pe care am pus piciorul a fost Skiathos, în 2006, însă doar pentru o zi, o excursie croazieră. Așa-zisul periplu la doi ani în insule a început abia în 2012, cu Santorini, urmat de Zakynthos în 2014 și-apoi Thassos în 2016.

Uneori, da, îmi doresc mult să putem da minunea asta inefabilă de timp frumușel înapoi, selectiv cumva, să mă mai pot transporta câte puțin în acele momente. Acele veri. Poate să mă bucur mai mult. Sau mai altfel. Să fac poze mai bune. Sau să inspir, să admir mai bine… clipele, albastrul, aproapele din depărtări.

 

 

The blue of the horizons… of the waves… of the longing for sunny shores.

It is the blue of my holiday travels. And if among the summer vacations spent abroad were also Turkey, and Bulgaria or Spain more recently, still, the holidays in Greece, and especially the Greek Islands were and still are… king and queen!

The first Greek island that I set foot on was Skiathos in 2006, but only for a day, on a cruise trip. The so- called… every-other-year journeys to Greece started only in 2012, on Santorini, followed by Zakynthos in 2014 and then Thassos, 2016.

There are moments when I wish I could very well turn back this ineffable detail called time, selectively somehow, to be able to be transported miraculously into those moments again. Those summers. Maybe to enjoy myself more, or differently. Maybe to take better photos. To breathe and admire once more those instances, that blue… that faraway closeness.

 

***

Albastrul apelor de pe Thassos, aqua în amestec fermecător cu blue și bluemarin, pe alocuri fâșii strecurate turcoaz…

 

The blue waters on Thassos, that aqua in a charming mix with light blue or darker, here and there  streaks or patches turquoise…

 

…or depărtările azurii, uneori alburii privite dinspre liniștea cumva miniaturală a piscinei și șezlongurilor, lumina aceea extraordinară, aerul sărat, palmierii…

 

Or the misty blue farness, sometimes whitish, gazed at from the quietness of the swimming pool area, feeling like a miniature world, the lounge chairs, that strong silky light, the salty air, the palms…

 

Pe Santorini… miracol albastru adânc. Vestitele cupole, marea oriunde privești în jur și în jos, atunci când vizitezi Fira sau Oia, trepte coborând elegant direct în azur abrupt. Și câteva colțuri… de-o drăgălășenie și căldură complet grecească. Mi s-au lipt de suflet, iar aceste poze sunt ca un talisman. Îmi redeschid fermecat… ca un portal spre acele momente, plimbări pe alei înguste, căsuțe și hoteluri suspendate deasupra calderei într-un vis siniliu.

 

On Santorini… deep blue marvel. The well known blue dome churches, the sea anywhere you look, around and down, when visiting Fira and Oia… steps going down elegantly into abrupt azure. And some corners… so sweet, warm and lovely, that cozy Greek style. They stayed glued to my heart, and these photos… they are almost like a charm. They bring back those days like a dear spell… like a portal towards those moments, long strolls on narrow alleys, among little houses and hotels perched up over the caldera in a deep blue dream.

 

Florile Bougainvilla punctau plimbările în fel de fel de chipuri, terase, balcoane, ferestre, jaluzele, pomi… parcă invadate în mini cascade roz mătăsos.

 

Bougainvilla flowers making any walk a photo paradise, in so many ways… over terraces, balconies, windows, shutters, trees… fluffy pink waterfall and delight.

 

Și Zakynthos. Fluturând liberă fărâme de frumos ici și colo, la fiecare pas…

 

And Zakynthos. Fluttering freely blue dashes of beauty, here and there, at every step…

 

…cu a sa micuță plajă a epavei, ascunsă după un colț uriaș de stâncă în nord vestul insulei, ape însorite albastru lăptos.

 

…with its small Navagio Beach, hidden behind a huge rock wall on the north western part of the island, sunny waters from up there, dense milky blue.

 

Posted for this week’s Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels, a theme by Amy, whose post about her trip to Peru was wonderful to read, and such beautiful photos!

Happy travels 2019!


 

Nic☀le

 

 

 

Revedere foto 2018…/ Lens-Artists Photo Challenge #26: Photo Review 2018

 

“We ache with the yearning
that turns half into whole
and offer no excuses
for the beauty of our souls.”
― Aberjhani, Songs from the Black Skylark zPed Music Player

 

Ce e timpul? Oare chiar este ceva anume? Pentru că… pare iluzie. Țesătură deasă de trăiri, amintiri, așteptări, sosiri, zvâcniri… un cerc, un freamăt.

O roată numită de noi „timp”, când de fapt se simte doar continuă trecere. Lunile trec, anotimpurile murmură printre pagini, zilele se topesc, anii alunecă, fug…

Am revăzut zilele astea fișierele cu fotografii de pe parcursul anul ce tocmai s-a încheiat, iar filele… multe, mici și mărunte lună cu lună, mi s-au dizolvat și apoi adunat buchete-n capitole. Apoi în părți cuprinse pe anotimpuri, culori… pași mei, amintiri și foiri cristalizându-mi-se-n suflet.

Greu de ales pentru o revedere doar câteva din sutele de poze pe parcursul ultimelor doisprezece luni.

Lumi!

Iar istoria pozelor mee este istoria mea. Perioade colorate la unison. Bucăți de an rezonând în tandem, subcapitole.

 

 

What is time? I wonder is it really a certain something? Because… it seems illusory. Elusive.  A fabric of moments and living, memory, anticipation, departures, arrivals densely interwoven… a circle, a rustle.

A wheel called „time” by us, when in fact it is felt as continuous flow. Months pass, seasons murmur through the pages, days melt, years slip, run…

These days I reviewed  all the folders with photos taken in 2018, and the files… so many, month after month, they dissolved in my mind’s eye after a while and then gathered into chapters. In bigger parts by the season, color… my steps, recollections, comings and goings in my heart.

Hard to pick just a few for this photo review, from among hundreds of images in twelve months.

Worlds!

And their history is my history. Colorful parts spinning all together. The year’s parts echoing one another, subchapters.

 

***

La început a fost… ianuarie. Și a-nceput ca și 2019, cu artificii. Deși nu am postat atunci, nu știu de ce.

 

At first it was January. And it started with fireworks, how else. Though in 2018 I didn’t post them.

 

Și apoi a fost ianuarie cald. Soare, senin, toporași… primăvară țășnită vioi dar parcă rătăcită puțin.

Primele luni ale anului au însemnat plimbare cu apus dincolo, zile de frig nins, mușcate prin casă… dând apoi brusc în mărțișor.

 

 

And then, January was very warm. Clear skies, little violets… a little spring feeling a bit out of place.

The first months of the year… sunset walk, cold snowy days in February, geraniums at home and then suddenly… March.

 

Martie și aprilie au fost culoare. Primele apariții, alb imaculat… pe care le-am prins și reflectate într-un geam din drum, plus fotograful de serviciu.

 

😊😊

March and April were full of color. The first petals… pure white, which I also caught in a surreal reflection, in a window on my photo paths, plus the busy photographer. 

 

… apoi lalele fabuloase…

 

...then fabulous tulips…

 

…narcise, zambile, iriși… în toată strălucirea și visul!

Și Măria sa, nelipsitul Portocală, cum altfel. Și iar… reflexia-mi, același geam și drum. Deh… mă joc, nu glumă.

 

😊

… daffodils, hyacinths, irises… in all their shine and dreamy air!

And His Highness the Omnipresent Orange, how else, cute Turuz, and again… my reflection, same window, same paths. Well… playful me, what can I say.

 

Și-a urmat… vara! Albul de mai metamorfozat în roz și roșu și portocaliu, iunie și iulie lumină.

 

Then there was… summer! May’s white metamorphosing into June’s pink and reds and July’s orange light.

 

Marea Neagră în august…

 

The Black Sea in August…

 

Septembrie și octombrie puțin posace. Deși când ieșea soarele… din nou vară!

 

September and October a bit dull. Though when the sun was out… summer’s smiles again! 

 

Noiembrie, decembrie albe și reci, culori și nuanțe domolite iernatec.

 

November and December’s whiteness and coldness, wintry muted colors and hues.

 

Acesta a fost freamătul lui 2018. În ale mele ritmuri și leit motive, macro, colorate, florale…

Să aveți un ianuarie 2019 de vis!

 

 

This was 2018’s swish and ripple. My rhythms and leitmotifs, macro nature, colorful, floral…

for Lens-Artists Weekly Photo Challenge #26: Photographic Review of 2018

Wishing you a lovely January 2019!

 

 

Nic📷le

 

 

Ajungeri aproape…/ Cute close-ups and macros

 

 

Deeeci… da. Duminica asta am să vă rog frumos să priviți câteva poze… prim-plan, am să le spun. Cu ocazia provocării distractive de pe blogul lui Cee.

Și poze… nu orice fel de, ci printre primele mici reușite în materie de close-up. Tatonat de mine perfect amatoricește, desigur.  Am făcut primele poze de genul acesta cu destul timp în urmă, 2012, cu un aparat Canon Powershot micuț, fără să realizez eu prea bine ce și cum făceam. Doar m-apropiam și-atentam. Iar rezultatele se făceau și ele vizibile. Cănd și când.

Așadar mi-au răsărit mie într-un iulie luminos…

…boboci de mușcată plutitori parcă. Tulpinița era pierdută eteric în peisaj explodat vrăjit.

Eu atunci desigur că am zis în sinea mea mirată… wow, cum, eu am făcut asta?!!

 

😊

So… yes. This Sunday I will show you several photos… close-ups. On the occasion of Cee’s Fun Foto Challenge (CFFC) – Close Up or Macro this week, on her blog, Cee’s Photography. 

And… not any kind of close up photos, but among my first attempts in terms of well… zooming in on some lovely things. Perfectly amateurishly, surely. My very first close-up attempts were made quite a while ago, 2012, with a small Canon Powershot camera, without me realizing too well what and how I was doing. I was just drawing near and… dear. And the results were slowly beginning to look a bit better every time.

So one bright July there suddenly were…

geranium buds seeming afloat. With their little stem looking ethereally lost all in a magical background burst.

And I was telling myself back then, feeling both surprised and overjoyed… wow, how, did I really do that?!!

 

Iar apoi… voila! Vraja a fost completă. Mușcata mi-a și zâmbit înflorit. 😳

Glumesc, normal că era altă mușcată, dar manevra mea a mers de două ori la rând atunci! Da! Semne bune-mi dădea vara cu pricina prin obiectivul meu Canon.

 

: )))

And then… there it was! The spell was complete. The gorgeous geranium smiled back in a big bloom. 😳

I am kidding of course, this was another flower pot, of course, but still the photo maneuver had worked twice in a row! So, yes… a good sign, I was thinking, That Canon summer felt quite promising then. 

 

Și fără doar și poate au urmat… roz-uri. Că deh obse..pasionata de mine nu prea poate fără.

V-ați gândit vreodată câte roz-uri există? Mai palide, mai adânci, mai cochete, mai discrete… Și toate parcă au un zâmbet aninat în coada nuanței!

 

😊

And no doubt or hesitation, there followed plenty of … pinks. Oh… well, obs..passionate me can’t really do without.

Have you ever wondered how many pinks out there? More or less pale or deep, chic or discreet…  and all of them as if fluttering a sweet smile from the corner of their hue! 

 

Dar ce ziceți de Turuz și un… nas?! Nas de 2015.

Iar eu… cu emoțiile printre dinți, de-acolo din spatele aparatului, repede repede, că… „please, fii atent cum îl ții, nici prea strâns, nici să pice, sărăcuțu’ cuțu…” Că el ce și-o fi fost zicând, „atâta interes pe hapciuu’ meu, nici c-am mai văzut!” : ))

Era bebel grăsunel pe-atunci…

 

 

But what about Turuz and a… nose?! His 2015 nose.

 And me a bit nervous, mumbling through my teeth, from behind the camera quickly quickly… „please, be careful how you’re holding him, neither too tight, nor… to drop him, poor cute little thing…”

He was just a pretty pup back then…

 

….nu minunea canin elegantă din zilele noastre.

 

…not the elegant canine creature these days.

 

Iar mult mai recent, toamna-iarna 2017-18… schimbare splendoare! Am făcut cunoștință cu o nouă lentilă. O minune macro care mi-a deschis o nouă lume. O dimensiune nemaipomenită, tărâm de vis, regat…

…regal de strălucire și căldură și catifelare, pe care doar apropierea asta incredibilă a făcut-o posibilă.

 

 

And much more recently, autumn-winter 2017-18… a splendid change for me! I purchased a new lens. A macro miracle lens which opened a new door to me. To a new dimension, unseen until then, dreamy realm…

...fabulous shine and warmth and silkiness, which only that incredible closeness made possible.

 

Orice cadru, unghi, fel de lumină… rezultatele sunt extraordinare. E o lentilă Tamron fabuloasă care montată pe Nikon-ul meu uneori cam nehotărât oferă niște imagini aproape tablou.

 

 

Any frame, angle, type of light… extraordinary results. It’s a lovely Tamron lens which mounted on my Nikon, a bit indecisive sometimes, renders almost painterly images.

 

***

Și-acum, ca de-ncheiere, doar așa, ca să ne distrăm puțin (cu și despre mine, bine’nțeles, da, da…) pun aici și-o fotografie-jucărie. Una dintre chiar primele încercări de exercițiu cu noua combinație optică acum un an și-o lună, noiembrie 2017.

Un alt fel de… năsuc. Zâmbete cu spor!

 

😊😊

And now, as a… see you soon, just like that, maybe to have a little bit of fun (with and about me, surely, yes…) I am adding here a playful photo too. One of my first tries while practicing with the new macro lens a year and a month ago, nice November 2017.

A different kind of cute nose. And I hope you’ll be leaving here smiling away!

 

Nic📷le

 

 

Filmulețul de mai jos… provocare de weekend mi-a fost. Vă învit și pe voi să-ncercați! 😊
Am reușit să mă dezmeticesc și să ghicesc doar trei dintre obiecte, înainte de fiecare dezvăluire treptată. Poate voi veți reuși mai multe. Iar preferatele mele au fost cheia, pliculețul de… hmm, dar stați, acum era rândul vostru!

 

 

The short video underneath… nice weekend challenge, it was. And now… I invite you to try too! 😊
I for one managed to guess just three of the objects there, before the photographer gradually zoomed out. Perhaps you will manage better. And my favorites were the key, the tea… hmm, but wait, it was your turn now! 

 

 

 

 

Cute Quotographs… All-Time WPC Favorites

 

 

This is a nostalgic post, a selection of images from some of my posts, all put together now for the final edition of the WordPress Weekly Photo Challenge (WPC)All-Time Favorites.

 

***

The WordPress Daily Post’s Weekly Photo Challenge adventure started for me at the end of October 2017…

….not that long ago but enough to be feeling quite sad now that it seems it will no longer be here for us to enjoy and find inspiration in. I had got delightfully used to it all and was so looking forward to the new weekly themes, enjoying the spin of it quite much! It goes without saying that I really wish this wonderful WP initiative for us to join and share didn’t have to close.

It has been such a pleasant feeling to go through other bloggers’ contributions of beautiful photo selections all along, for each theme every week, always discovering other views and perspectives. And this week, seeing some of the other nice posts on this occasion made me  think of my several posts over the past few months on various WPC topics, that I usually posted on Sundays.

So for this Sunday Gold post, I am too taking leave of this nice community challenge initiative that made my being here richer and more playful. Reminiscing a bit, all the quotographs in this retrospective contribution have been created and posted also based on a WPC idea which I liked and enjoyed putting an article together for.

 

Aventura provocărilor săptămânale de la WordPress Daily Post (Weekly Photo Challenge – WPC) a început pentru mine în octombrie 2017…

…nu cu mult timp în urmă, dar destul încât să prind gustul jocului. Mă obișnuisem cu acele idei strecurate aici, de-abia așteptam noile subiecte  mereu curioasă să descopăr cum fiecare temă se potrivește într-un fel sau altul cu resursele și modul meu de a publica, iar acum, faptul că această inițiativă aducătoare de inspirație încetează să mai lanseze provocări îmi lasă o fărâmă nedefinită de tristețe. E de la sine înțeles că mi-aș dori mult să nu își… închidă porțile. 

Era o senzație plăcută să parcurg săptămânal contribuții pe aceeași temă în postările altor blogeri, iar zilele acestea, unele articole publicate cu ocazia ultimei ediții m-au dus cu gândul la povestea mea WPC de pe parcursul ultimelor luni. În special imaginile cu citate postate duminica. 

Așadar astăzi, a venit și rândul meu să îmi iau la revedere, mai jos veți regăsi doar imagini publicate și pe baza unor idei WPC care mi-au plăcut și m-au inspirat și fără de care acea postare probabil nu ar fi existat în acel format. 

 

In 2017, for themes such as Rounded, Temporary, Peek, Transformation, Experimental, Ascend

 

Temporary blue buzz

 

Transformation and progress and…

…Experimental touches (I wouldn’t have even thought of doing this if it hadn’t been for this… exploratory challenge that late autumn week 🙂 )

 

Barcelona (bluish peek)

 

Bright airy ascent

 

Beginning of 2018, for Weathered and Silence

 

More recently, for lovely topics such as Favorite Place, Smile, Lines and Twisted

 

Smiling chant

 

Lines through and beyond April

 

Tender twists and tangles

 

And a post that I love very much is Autumn-winter serene, published on December 1st, 2017. Photos of radiant dahlias and chrysanthemums accompanied by a poem, like a reverie. That is also one of my readers’ first five well-liked posts. Thanking you all for your constant presence and support!

I am really grateful for the inspiring Weekly Photo Challenges at the WordPress Daily Post and thanking the WPC team for all the stimulating and refreshing ideas!

Needless to say, and that is the most nostalgic part of it all, some of the posts, the photos, the way I arranged them or wrote all around them, and the enjoyment felt by some of my fellow bloggers to read and share impressions, all that  wouldn’t have happened, had it not been for some of the topics, brain teasers at times, launched out there through some unexpected prompts.

Thank you as well for this final theme of All-Time Favorites, which I’d rather consider a warm… au revoir.

 

O postare foarte dragă mie este Liniște toamnă-iarnă, publicată pe întâi decembrie 2017. Fotografii cu dalii și crizanteme luminoase însoțite de o poezie, reverie. Este și una dintre primele cinci postări preferate ale cititorilor mei. Mulțumesc frumos tuturor! 

Cu mult drag am răspuns acestor provocări și nu numai, lăsându-le să mă inspire, dându-le o formă preferată mie, creionându-le pe măsura mea. Mulțumesc mult echipei WPC pentru toate ideile minunate oferite de-a lungul timpului, extraordinare surse de inspirație.

Voi duce dorul acestor punctări săptămânale, jucăușe și dându-mi de furcă uneori, de gândit și de… ronțăit, ca să zic așa, torcându-mi ca din mers alteori, precum că… ceva minunat este acolo, doar de-aș reuși să-l așez, la fel de minunat, în cuvânt, culoare și zbor.

Mulțumesc și pentru această idee frumoasă de final, pe care prefer s-o numesc… de cald la revedere. 

 

***

Photos posted for the theme Glow, from my very first post based on a WPC prompt, October 23rd, 2017. Beautiful moments and memories…

Thank you!

Nic💛le

 

***

Și am revenit doar puțin să adaug…

…că m-aș bucura să aflu care sunt preferatele voastre și cumva din ce motiv, dintre minunile mele jucăuș colorate. Sau… hm, nepreferatele. Asta ca să fim jucăuși… până la capăt. : )

 

😊😊

And I came back here just a bit in order to add…

…that I’d be happy and curious to find out your personal favorites from among my playful q-graphs. Or… well, the least favorite one(s). : ))  Hm, somehow to be playful all the way. 

 

 

Cute Quotograph… and sweet dear memories

 

 

Sclipiri purtate ușor
pe aripi de clipe și nor

plutire de val și de gânduri,

de pași amintire
și dor…

Tonuri de cald și culoare
purtate în suflet

comori,

plimbându-te liber pe-alei
de zile și inimă,

zbori

 

Shy shimmers carried afar
on wings of moments and cloud

afloat on a wave of blue thoughts,

on steps like reflections
aloud…

Tones of silk warmth and sweet color
carried inside

dear treasures,

while walking freely on alleys
of days and heart

beyond measure

 

 

Pentru o provocare specială săptămâna aceasta pe blogul Dutch goes the Photo! – Amintiri.

 

For a special challenge on Dutch goes the Photo! blog this week, Tuesday Photo Challenge, Week 102 – Memories.

 

Dragi amintiri, adânci fire de culoare înnodate, împletite strâns în fibre de suflet, de viață…

…mereu acolo, urzindu-ne trecerea cu dulce și ușor.

 

Dear recollections, strong threads colorfully interlaced, deeply wreathed into our soul, all through our life…

…always there to stay and weave into our path sweetness and light.

 

Și se întâmplă cumva ca aceasta să fie postarea cu numărul 500 pe doar nicole. De aceea, amintiri… amintiri, pentru cei dornici să răsfoiască puțin spre înapoi, pun aici cărare sinuoasă înspre trecut, început… Categoria pe nume Amintite. Postări… am revăzut câteva, interesantă senzație, de… eu redescoperindu-mi vocea. Uitasem oarecum unele rânduri, gânduri, căutări… plimbare ușor rătăcitoare pentru prima zi din lună, dar plină de petale și joc.

Vă doresc zile de aprilie… soare splendoare!

🙂

It so happens that this also is the 500th post on doar nicole. Yes, memories… memories, for those willing to browse a bit, I am adding here a winding path into the past, the beginnings… the Category called Remembered. Former posts… I reread a few, interesting feeling, me rediscovering… myself. I had somehow forgotten some lines, thoughts, wanderings… perhaps a slightly meandering stroll for the first day of the month, but quite full of petals and play.

Wishing you wonderful sunny April days!

 

 

Delicios de vesel…/Deliciously cheerful

 

“Learn the sweet magic of a cheerful face.”
― Oliver Wendell Holmes Sr.

 

…sau vesel delicios?

Oricum ar fi, colorat să fie! Și… plin de zâmbet. Ochi calzi și strălucire în aer.

 

🙂

…or cheerfully delicious? 

Any way it is, let it be colorful! And… full of cute smile. Sweet eyes and shiny air.

 

For two of this week’s challenges,

One Word Sunday – Cheerful on Debbie’s Travel with Intent

Tuesday Photo Challenge, Week 92 -Delicious on Dutch goes the Photo! blog

 

Interesant, cu ocazia provocării de săptămâna asta am aflat că pe 15 ianuarie ar fi fost oficial… cea mai deprimantă zi din an. Hm… Blue Monday, chiar nu știam. Am aflat pe 16, dedicasem deja ziua culorilor.  Dar vremea… chiar a fost gri.

: ))

Quite interesting that I found out at Debbie’s this week about Blue Monday, January 15 this year, officially considered the gloomiest day of the year. Well, I read about it on the 16th, my day had been dedicated to colors anyway, despite the dull weather too.

 

“Kodachrome…
it gives us those nice, bright colors,
gives us the greens of summers,
makes ya think all the world’s a sunny day,
Oh yeah!
I’ve got a Nikon camera,
I’d love to take a photograph,
so mama don’t take…
my Kodachrome away…”  🙂
― Paul Simon, Paul Simon: There Goes Rhymin’ Simon

 

***

Și vorbind de Kodachrome și culori delicioase… am găsit și o fotografie făcută cu un aparat Kodak EasyShare în 2011… ce zboară zilele! Dar căpșunile vesele…

…suspendate în timp.

 

And speaking of Kodachrome and delicious colors… I found a photo that I took with a Kodak EasyShare camera in 2011… uf, days do fly. But the cheerful strawberries…

…suspended in time.

 

 

Nic📷le

 

Here’s the funny tune, Paul Simon’s Kodachrome. 😊😊