Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene
A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis
Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul
Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar
Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam
A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume
“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin
Nicole
doar nicole... 