Prețioase de primăvară…/ Spring gems



“The clearest way into the Universe is through a forest wilderness.”
― John Muir


“Our love was born
outside the walls,
in the wind,
in the night,
in the earth,
and that’s why the clay and the flower,
the mud and the roots
know your name.”
― Pablo Neruda


“It is spring again. The earth is like a child that knows poems by heart.”
― Rainer Maria Rilke




Ghidușe brândușe…/ Crocus cuteness


“And when I fall in love,” I began,
„I will build a mountain to touch the sky.
Then, my lover and I will have the best of both worlds,
reality firmly under our feet, while we have
our heads in the clouds with all our illusions still intact.
And the purple grass will grow all around,
high enough to reach our eyes.”
― V.C. Andrews, Flowers in the Attic


Povestea pictează,
a petale pulsează,
primăvară, polen
și culoare
Cerul înșiră
adiere divină
pe cărări,
ca o sărbătoare

Ziua e alta,
iar gândul mă poartă
cu norii
spre zări de-amintire
Și umbrele-s crude,
secunda se-ascunde
în ochii
ce-ating a iubire

Pământul e reavăn,
a proaspăt adie
și pasul
și trecerea rece
E caldă privirea
și cald e oceanul
în valul
ce vine și trece

Vis mereu viu,
trepte de raze,
meandre de-atunci
și de-acum
Cuvinte aprinse
lăsate să ardă
eter, a cald
și parfum


The story keeps drawing,
in petals it’s throbbing,
of spring, of pollen
and colors
The skies go on sending
divine and unending,
on pathways,
miraculous hours

The days come anew,
and thoughts carry you
with clouds
to soft dawns high above,
the shadows are hiding,
the seconds are shining
in eyes
that shimmer with love

The earth smells of wetness,
all pulses with freshness
our steps
and the cuteness unfolding,
There’s warmth in the smile
and warmth in the waves
of oceans
expanding, withholding

A dream always true, 
like sun rays and dew,
meanders of snowflakes
and bloom,
Sweet words that are lit
and left to keep burning
of ether, of warmth
and perfume




Cute Quotograph… and stems



Tulpini de adevăruri
ca o căutare,
verde, delicat

Adiind a culoare,
a departe
și cald,
a umblet amestecat

Mă întreabă adesea
și umbra,
unde ți-e strălucirea

Îi răspund a murmur,
și petală
îți aprind devenirea


Stems of truths
like a search
green, delicately

Breezing of color,
of afar
and of warmth,
of steps wanderingly

Often they ask me,
the light
and the shade,
where is your shining

I tell them in a murmur,
and petal
rekindle your becoming


“You live out the confusions until they become clear.”
― Anaïs Nin 


Un ianuarie luminos și ușor!


A light and bright January ahead!





Vis de Crăciun…/ Christmas Dream


“A daily dose of daydreaming heals the heart, soothes the soul,
and strengthens the imagination.”
― Richelle E. Goodrich, Smile Anyway:
Quotes, Verse, & Grumblings
for Every Day of the Year


Când anul povestește
în penumbra zilei,
învălmășind culorile,

îmi amintesc

cum șoaptele unui ieri
mă împingeau înspre azi,

înspre mâine…

cum scânteia unei clipe
nu mai e imediat ce tocmai a fost,

iar ochii minții le reașează pe toate
în calendare, în nuanțe,
în pași

din vis de Crăciun


When the year unwinds
at day’s twilight,
weaving the colors,
silencing them…

I remember

the way yesterday’s murmurs
were driving me to today,

to morrow…

the way a moment’s shimmer
ceases to be as soon as it’s been,

and the mind’s eye rearranges everything
in calendars, in hues,
in steps

from a Christmas dream


Sărbători frumoase!


Nice happy holidays!





Ani…/ Years


“Always try to keep a patch of sky above your life.”
― Marcel Proust, Swann’s Way


Cu soarele fulg
și luna zăpadă,
secunda-mi răsare,

Cerul mi-e câmp
de clopote surde,
secunda-mi gonește

Mirarea mi-e albă,
cărarea stelară,
secunda-i albastră
și zboară,
și zboară

Pe ape-mi tresare
privirea și ceasul,
din noapte m-ajunge

Ani de pământ,
nori de plutire
secunda-mi șoptește

Pulsul luminii
mi-e frate cu pasul,
tremură aerul
și glasul,
și glasul

Pagini ascunse
atinse de iele,
labirinturi, culoare
din stele,
din stele

Ochii-i adânci
din clipe ca gânduri
mi-aștern amintire
și rânduri,
și rânduri


The sun like a haze,
the moon like the snow,
the second arises
it goes
and it goes

The sky is a field
of deep muted chiming,
the second keeps running
it’s hiding,
and hiding

The mist is all white,
the path made of skies,
the second is blue
it flies
and it flies

On waters are trembling
my gaze and the ticking,
from darkness it comes
it’s fleeting,
so fleeting

Years of breeze,
clouds of revival,
the second still whispers,

The pulse in the light
is akin to my choices,
the air keeps throbbing
through voices
and voices

Blank pages left hanging
encrusted with scars,
deep mazes and alleys
and far stars
and stars

Bright eyes like a morning
from moments like signs,
unfurled recollections,
soft lifelines,




Sfârșit de mai…/ End of May




Un galben întrebare ce-și murmură tăcerea
îmi susură din iarbă a dor uitat de stele,
se-ascunde căutarea, de noi și de-amintire,
iar pașii moi mă poartă spre maluri și poiene

A verde luminează și gânduri și privire,
a magică lumină, ca o perdea de vis,
lung, cântec de albastru străbate de departe,
purtând ca o solie tezaurul promis

Petală cu petală se-aprinde amorțirea
și rază după rază îmbrățișează drumul,
pășesc a infinit de rosturi și culoare,
ca zvonului de nor să-i regăsesc parfumul


Crisp yellow like a question that’s murmuring its silence
is calling me so softly, like grass-forsaken stars,
long hidden is the search, of us and of remembrance,
and sunny steps keep going to shores remote, afar

Of effervescent green my thoughts and eyes are shining,
of magical delight, a mantle made of dream,
deep, blue, forgotten songs keep piercing from a distance
that carry like an envoy a long-awaited gleam

A petal at a time, the numbness starts to melt,
and ray by ray so warm embrace the lovely bloom,
my stroll, an aimless journey of infinite and color,
so I can feel and touch the fuzzy clouds’ perfume



“The dream was always running ahead of me. To catch up, to live for a moment in unison, was the miracle.”
― Anaïs Nin




Cute Quotograph… and beautiful brightness




Această prezentare necesită JavaScript.


“There is strong shadow where there is much light.”
― Johann Wolfgang von Goethe






Este-a fost și va fi…/ Yesterday’s today and tomorrow


“Sense how
Even the smooth stones ache
With stories of their own
In the shuddering light of day.”
― Scott Hastie


A fost și va fi deznoad-o poveste
ce știe-a-mi rosti doar zâmbet de este,
cuvinte perechi din vorbe ca ramuri
ce-ating amintiri,
speranțe, balsamuri

O cheie de clipe descuie o poartă
ce vremea și lumea se luptă să-mpartă,
o trecere-ngustă dar plină de raze,
sclipire aievea
de-opal și turcoaze

Cu pași-mi ca timpul… aici, nicăieri
descopăr culoare, ferestre-ncăperi,
lumină ce-mbracă grădina-n secunde
în care sclipirea
se-arată, se-ascunde…

Pe firul cărării, mirarea mi-e umblet
cu gândul gonind a pace și sunet,
căci este-mi zâmbește a azi și acum,
dar a fost și va fi-mi
sunt cale și drum


Has been and will be are winding a tale
that whispers of is like wind in a sail,
words in warm pairs from thoughts like long boughs
that breed recollections
and hopes and old vows

A key made of seconds a new gate unlocks,
the seasons, the world rewinding the clocks,
a passing so narrow but so full of gleam,
a glimmer so real,
of opal and dream

In my treading, like life… nowhere, now here
I find new alleys, tall windows appear,
bright shine that envelops the garden in instants
soft glitter that looks
so close and so distant

Along lavish pathways, I wander around
my thoughts running freely from silence to sound
for “is” smiles at me of now, here, today
while “was” and “will be” are
my aisle, my way


“Part of doing something is listening. We are listening. To the sun. To the stars. To the wind.”
― Madeleine L’Engle, Swiftly Tilting Planet




Year of the Tiger Snowdrops


„Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?”
~ William Blake, The Tyger

The Tyger
by William Blake 

Tyger Tyger, burning bright, 
In the forests of the night; 
What immortal hand or eye, 
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies. 
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?


And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain, 
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp, 
Dare its deadly terrors clasp! 


When the stars threw down their spears 
And water’d heaven with their tears: 
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright, 
In the forests of the night: 
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?


Oază și oracol…/ Otherworldly oasis


“Sometimes the most scenic roads in life
are the detours you didn’t mean to take.”
― Angela N. Blount, Once Upon an Ever After


Cântă culori și seninul dansează
pe vers de lumină cu stele pe umeri,
din margini de timp dorințe-și rimează,
iar șoaptele norilor
nu poți să le numeri

Aripi ascunse-nvelesc rătăcirea
prin umbre de clipă rotind risipirea,
oaze de cald aprins povestesc,
în ritm de oracol
surâs își rostesc


Colors that sing and blue skies serene
on magical verse with stars in its eyes,
from margins of time wishes that rhyme,
and clouds’ soft whispers that
you cannot define

Wings shrewdly hidden that cover the course
through shadows of moments winding with force,
oasis of warmth telling its tale,
its rhythm otherworldly
silk smile to unveil