“There are hundreds of languages around the world, but a smile, speaks them all.”
-Unknown
Acum două zile a fost, se pare, și Ziua mondială a zâmbetului, prima zi de vineri a lunii octombrie, iar eu mi-am amintit cum, cu ceva vreme în urmă, chiar m-am jucat puțin cu niște zâmbete… numai ochi și explozie de buline. Deci, deși cu puțină întârziere acum, iată-le!
Culori cu zâmbet luminos… și cu urare de weekend plăcut către toți!
Această prezentare necesită JavaScript.
Two days ago it was World Smile Day too, it seems, first Friday of October, and it reminded me that a while ago I did play with some cute funny smiles… all eyes and spots in a burst. So… a bit late now, but here they are!
Bright colors full of smile… wishing a nice restful Sunday to you all!
Dinspre bun sosit spre la revedere transpare eteric de ce,
de printre vorbe și adiere
răzbind unduind cântece
Cuvintele crude poartă semințe de cum oare, unde sau când…
cărarea-mi străbate tărâmuri iertate,
pe umeri tăcere purtând
Tu, spune-mi pe nume și-ntoarce clepsidra
cu clipe rotite stelar,
iar întrebărilor fără răspuns
șoptește-le vise nectar…
De ce, oare, calde, secunde pictate
coboară din lună divin?
Și unde dispar sclipirile toate?
Și când se aprind opalin?
Lin cântec de leagăn ce-ngână-n surdină
frânturi din ecouri țesute,
surâs și atingere, licăr și stingere
din cum și de ce renăscute
Această prezentare necesită JavaScript.
From welcome, hello to so long, farewell
there spring faint glimmers of why, from among words and togetherness,
song and smile and sigh
Raw short flashes that bear the seeds of how come, where or when…
winding pathways that cross distant realms
of now still dancing with then
You utter my name and turn round the hourglass,
sweet seconds that spiral like stars
and to so many questions without an answer
you whisper of sweet dreamy hours…
How come and why warm painted seconds
descend from the moon so divine?
And where do the sparkles and twinkling go?
And when is again their time?
A lullaby why murmuring magically
stardust with echoes of dew,
softness and light, glitter and night
from how, where and when made anew
“How come we never know what what we want until we find it?” ― Kate McGahan
Rătăciți puțin printre fire de umbră, dar regăsind până la urmă cărarea luminoasă și caldă…
A little lost among threads of early evening and shade, but finally finding the warm sunny path again…
…cei doi de nedespărțit, acum doar o Inimă și-un Suflet, au pisicit iarăși mai peste tot.
Adulmecând a văratec, a dulce și colorat.
…the two cute never-ever-parting cats, now just Heart and Soul, took their usual garden stroll.
All smelling of summer, sweetness and warm cozy colors.
Au mustăcit iar șmecherește. Printre pete rătăcite de rugină, vecine cu alți doi buni prieteni roz pal, explodați trandafiriu, printre petale uscate de trandafiri…
And they patiently sniffed all over the place again. Random nice-looking rust stains, good neighbors with other two best friends in pale pure pink, explosion of radiant rose beauty, next to dry rose petals…
…prinzând apoi și apusul incandescent reflectându-se oblic și visător într-un roșu floral, chiar de printre surâsurile lor maronii aurii.
…and then catching a dreamy glimpse of the sunset brightness, its oblique red floral reflection, right next to their cute golden cat smiles.
In between, Time wearing my steps Barefoot, I feel the velvety touch Of one hundred rooms The air so old Almost brown, The feeling of being caught in an old sepia photograph…
I don’t know who I am Or whether I am in my own dream
With the stars Through airy rooms, Mind magically lit by starlight Dreaming of doors
Of windows In between always and forever…
~ Lines inspired by an intriguing dream I had, and photos received as a gift ~ March 2020
Această prezentare necesită JavaScript.
Între întotdeauna și mereu
Timpul îmbrăcându-mi pașii,
Desculță, simt atingerea de catifea
A o sută de camere
Aerul e atât de demult
Aproape brun,
Ca dintr-o fotografie de altădat’…
Nu știu cine sunt
Sau dacă sunt în propriul meu vis
Cu stelele
În odăi imense,
Minte magic aprinsă de astre
Visând ieșiri
Ferestre
Între mereu și întotdeauna…
~ Versuri inspirate de un vis și fotografii primite în dar ~ martie 2020
O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te soare…
Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i mai stai, ești frumoasă…
Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta
A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you marvelous sun…
Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her, stay, you are beautiful…
And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart
“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.” ―Kahlil Gibran, Broken Wings
