Între mereu și întotdeauna…/ In between always and forever

 

 

In between,
Time wearing my steps
Barefoot, I feel the velvety touch
Of one hundred rooms
The air so old
Almost brown,
The feeling of being caught in an old sepia photograph…

I don’t know who I am
Or whether I am in my own dream

With the stars
Through airy rooms,
Mind magically lit by starlight
Dreaming of doors
Of windows
In between always and forever…

 

~ Lines inspired by an intriguing dream I had, and photos received as a gift ~ March 2020

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Între întotdeauna și mereu
Timpul îmbrăcându-mi pașii,
Desculță, simt atingerea de catifea
A o sută de camere
Aerul e atât de demult
Aproape brun,
Ca dintr-o fotografie de altădat’…

Nu știu cine sunt
Sau dacă sunt în propriul meu vis

Cu stelele
În odăi imense,
Minte magic aprinsă de astre
Visând ieșiri
Ferestre
Între mereu și întotdeauna…

 

~ Versuri inspirate de un vis și fotografii primite în dar ~ martie 2020

 

Nic💫le

 

 

Cute Quotograph and… dreamlike delight

 

 

Cu inimioare, culoare și floare,
se-aprinde lumină
ca de sărbătoare

Iar aripi și stele, petale și zbor,
aprind iar surâsul
de mărțișor

 

With sweet little hearts, color and flowers,
days may shine again,
long miracle hours

Soft wings and gem stars, petals and flight,
rekindled sun rays,
lovely and bright 

 

“Even when muddy, your wings sparkle bright wonders that heal broken worlds.”
― Aberjhani, The River of Winged Dreams

 

Mărțișoare…

de pe parcursul ultimilor ani, încă strălucind și ele drag și colorat.

many and varied, over the past few years, still shining cutely and bright to this day.

 

Nic🌸le

 

Rimă de stele…/ Stars’ rhyme

 

“The Infinity sign goes round and round without an end,
and true love bears the same pattern.”
― Michael Bassey Johnson, The Infinity Sign

 

Din etern,
el și ea
desenează o stea,
iscălindu-și pe ea,
în eter,
dragostea

cu condeie de șoapte,
și cerneală din noapte,
din sclipire pierdută
nuanță nou apărută

călimară și timp
fremătând anotimp,
litere fermecate
printre nori aruncate

ascuțișuri de astru
înțepând în albastru,
amintindu-le rece
cald ce vine și trece

din croială cerească
cea purtare lumească,
cu veșminte de soare
îmbrăcând în culoare

galben palid
de lună
făurind împreună
pod de raze, să-și spună
în eter,
noapte bună

 

Through time’s span,
from afar,
they are drawing a star,
and then sign on its shine,
into space,
their rhyme

whisper feathers to write
with dark ink dipped in night,
from old sparks’ former glimmer
hues anew start to simmer

inkwell burning deep blackness
bringing days from the vastness,
charming letters and words
through soft clouds, like swords,

planets’ spinning sharp cries
stinging, biting the skies
to remind them so crisp
of the warmth in a wisp

from celestial weave
worldly tiding and heave,
clad in solar apparel
chiming worship and carol

faded yellow
of moon
slowly building in tune
rhyming bridge made of beams
into space
for sweet dreams

 

Nic✨le

 

Cute Quotograph… and what matters

 

 

O nuanță pictată de-o clipă
atinge
o margine de minut,
descoperind-o ca pe o comoară,
un dor…
Împrăștiind culoare și cald
și spunându-ți pe nume,
chemându-te
soare…

Tu, auzind-o, răspunzi
cu atingeri de nor,
ecou ca din suflet de petală,
spunându-i
mai stai, ești frumoasă…

Iar nuanța de-o clipă
surâde
și varsă tot cerul
în inima ta

 

 

A time-tinted hue
touches
the edge of a moment,
revealing it like a treasure,
a longing…
Spreading color and warmth
and murmuring your name,
calling you
marvelous sun…

Hearing her, you give your answer
through touches of cloud,
far echo like from the soul of a petal,
you tell her,
stay, you are beautiful…

And the vanishing hue
smiles
and pours all her sky
into your heart

 

“Love is the only freedom in the world because it so elevates the spirit that the laws of humanity and the phenomena of nature do not alter its course.”
― Kahlil Gibran, Broken Wings

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Nic💮le

 

 

Ferestre lumină…/ Lens-Artists Photo Challenge #79: A Window With A View

 

 

Ferestre cu senin de departe
zvâcnind aievea pe raze de liniște,
lumină și nori
deschizând o lume caldă,
un dor,

și gânduri ca frunzele,
muguri de aproape,
de cuvânt
căutându-și o zare…

un glas

 

A window of sweet blue serenity
throbbing so true along rays of tranquility,
light and soft clouds
opening a warm world,
a belonging,

and thoughts like the leaves,
buds of delight,
of star words
looking for a horizon…

a voice

 

„Looking out the window,
I see you looking in.
You are the sunshine,
That fills my soul.”
― Giorge Leedy

 

Fotografiile au fost făcute în anul 2017, la geamul mansardei din casa în care am copilărit, și în Barcelona, Spania, în aceeași vară, în superbul parc Guell, creația arhitectului modernist Antoni Gaudi.

După o pauză de aproape un an, cu această postare sper să reiau contrinuția mea la provocarea săptămânală

 

The photos were all taken in the year 2017, in the loft of the house I grew up in, looking up through the skylight and out of the window, and also in Barcelona, Spain, the same summer, in the wonderful Park Guell, created by the modernist architect Antoni Gaudi.

After a one-year break, hopefully, this post is resuming my contribution to

Lens-Artists Photo Challenge

Thank you, Amy, for the nice topic this week, #79: A Window With A View.

 

Nic☀le

 

Cute Quotograph… and farness

 

 

Dear farness,

you will shed petals of time,
your leaves will bear leaf kisses,
and sighs will color the air

will flutter in the breeze,

and I will catch your murmur,
through every day’s hues,
through morning sky’s blues…

and whispers

will rustle through my heart,
will light love’s pure smile,
and stars will keep you close,

will arch over the shadows,
dear farness

 

Dragă departe,

vei așterne petale de timp,
vei purta pe frunze săruturi,
iar suspinele-ți vor colora aerul,

vor adia cald,

și îți voi desprinde oftatul,
dintre nuanțele zilelor,
din albastrul dimineților,

iar șoaptele

vor foșni prin inima mea,
vor da zâmbet iubirii,
și stelele vor ține aproape,

vor arcui peste umbre,
dragă departe

 

“Magic is. But its power is nothing beside love. –Prince Carrick”
― Nora Roberts, Jewels of the Sun

 

Nic💝le

 

Iulie lila…/ Shy July

 

 

Fire de cer brăzdând dup-amiaza,
cu aer senin
prin foșnet lila

Threads of sky tilling the evening,
sweet air serene
through soft purple stir

 

penumbră decupând strălucirea
din fibră de timp
cu esență de stea

 

half shade contouring brightness
along fine shreds of time
from the core of a star

 

Nic💫le

 

 

***

Am văzut pentru prima dată o eclipsă totală de soare acum 20 de ani, pe 11 august 1999. A fost vizibilă în Europa atunci, și din România, ultima eclipsă de soare din secolul 20.

Săptămâna aceasta am privit eclipsa totală de soare din cealaltă parte de lume, într-o transmisiune live pe internet marți seara. A fost vizibilă în emisfera sudică, Chile și Argentina, și parțial, în țările învecinate din America de Sud și în Insula Paștelui. Și, bineînețeles, a fost un spectacol incredibil de frumos.

Soarele nostru perfect eclipsat de micuța lună… cunună.

 

 🙂 ☀ 

The last time I saw a total solar eclipse was 20 years ago, on August 11 1999. It was visible in Europe then, across Romania too, and was the last solar eclipse in the 20th century.

This week, I watched the solar eclipse in the other part of the world, in the southern hemisphere, on a live stream broadcast on Tuesday evening. Now it was visible in Chile and Argentina, and partially, in surrounding countries in South America and Easter Island. And, of course, it was incredibly beautiful. 

 

Here you can see a wonderful photo video of the total solar eclipse on July 2nd this year.

And here, a five-minute video of the totality part, which lasted a bit over a couple of minutes (minute 1 and 3 in this video… are such unique lovely moments, perfect beauty).