Ferestre cu senin de departe
zvâcnind aievea pe raze de liniște,
lumină și nori
deschizând o lume caldă,
un dor,
și gânduri ca frunzele,
muguri de aproape,
de cuvânt
căutându-și o zare…
un glas
A window of sweet blue serenity throbbing so true along rays of tranquility, light and soft clouds opening a warm world, a belonging,
and thoughts like the leaves, buds of delight, of star words looking for a horizon…
a voice
„Looking out the window,
I see you looking in.
You are the sunshine,
That fills my soul.” ― Giorge Leedy
Fotografiile au fost făcute în anul 2017, la geamul mansardei din casa în care am copilărit, și în Barcelona, Spania, în aceeași vară, în superbul parc Guell, creația arhitectului modernist Antoni Gaudi.
După o pauză de aproape un an, cu această postare sper să reiau contrinuția mea la provocarea săptămânală
The photos were all taken in the year 2017, in the loft of the house I grew up in, looking up through the skylight and out of the window, and also in Barcelona, Spain, the same summer, in the wonderful Park Guell, created by the modernist architect Antoni Gaudi.
After a one-year break, hopefully, this post is resuming my contribution to
Fire de cer brăzdând dup-amiaza,
cu aer senin
prin foșnet lila
Threads of sky tilling the evening,
sweet air serene through soft purple stir
penumbră decupând strălucirea
din fibră de timp
cu esență de stea
half shade contouring brightness
along fine shreds of time
from the core of a star
Nic💫le
***
Am văzut pentru prima dată o eclipsă totală de soare acum 20 de ani, pe 11 august 1999. A fost vizibilă în Europa atunci, și din România, ultima eclipsă de soare din secolul 20.
Săptămâna aceasta am privit eclipsa totală de soare din cealaltă parte de lume, într-o transmisiune live pe internet marți seara. A fost vizibilă în emisfera sudică, Chile și Argentina, și parțial, în țările învecinate din America de Sud și în Insula Paștelui. Și, bineînețeles, a fost un spectacol incredibil de frumos.
Soarele nostru perfect eclipsat de micuța lună… cunună.
🙂 ☀
The last time I saw a total solar eclipse was 20 years ago, on August 11 1999. It was visible in Europe then, across Romania too, and was the last solar eclipse in the 20th century.
This week, I watched the solar eclipse in the other part of the world, in the southern hemisphere, on a live stream broadcast on Tuesday evening. Now it was visible in Chile and Argentina, and partially, in surrounding countries in South America and Easter Island. And, of course, it was incredibly beautiful.
And here, a five-minute video of the totality part, which lasted a bit over a couple of minutes (minute 1 and 3 in this video… are such unique lovely moments, perfect beauty).
Trepte și scări și… pași de vacanță și prea-umblare prin soare, felurite culori și forme și mărimi, înălțimi…
…dar toate fotogenice!
Prin Sighișoara, de exemplu, umbletul și căutarea au dus sus în jos mai peste tot, turnuri și clădiri și alei… deși tot treptele tivite cu flori la ghiveci străjuite roz și cu pisic pufos au rămas preferatele mele.
Era vara 2014 și dor călător.
Steps and stairs and… holiday ambling in the sun, their various colors, forms and sizes…
…but all so photogenic!
In Sighișoara, for instance, long strolls up and down, towers and buildings, alleys…
although it is those high steps lined with potted flowers next to the pink wall and a fluffy tomcat that are still my favorite.
It was summer 2014, and a longing for aimless wandering.
Apoi decupaj cu balustradă albastră în templul naturii, trepte ducând într-o necunoscută adâncime… sculptură în verde, aceeași vară.
Then blue rail outline in the temple of grand nature, steps taking into a mysterious depth… a sculpture in the green scenery, the same summer.
Iar în contrast, în anul următor, trepte de marmură ghidând pași prin muzeul Luvru. Liniște și calm cu murmur îndepărtat…
And in clear contrast, the next year, marble steps guiding curious steps in the Louvre Museum. Calm and quietness and a muted far away murmur…
Și desigur soare divin de Grecia. Zakynthos cu trepte albe dând formă elegantă pensiunilor, mini-hotelurilor…
And certainly divine sun in Greece. Zakynthos with some of its random white steps giving that elegant shape to lovely hotels and places.
Iar la un moment dat, într-o dup-amiază de foială, un colțișor minunat găsit din greșeală. În jos pe trepte de piatră….
…exact în spatele meu cum făceam fotografia de mai jos, un mic golf cu a sa mică plajă parcă scobită într-un perete de stâncă.
…and at a certain moment, one rambling afternoon, a lovely little spot found by mistake. Down on those stone steps…
…right behind me as I was taking this photo, a cute small bay with its sunny cove, so cozy into a stone wall there.
Imaginile sunt toate de acolo, cu bărcuețele colorate, apa extrem de limpede, nisipul, lumina…
…trepte ducând spre un colț liniștit ca rupt dintr-o poveste cu pescari. Sau de călătorie.
Sau poate doar… o frântură de vis ușor turcoaz.
These images were all taken there, the colorful little boats, that transparent water, a bit shallow too,
the white sand, that light…
…steps taking towards a small corner like from a fishermen’s tale. Or travel story.
Or maybe just… a slightly turquoise slice of a sunny dream.
