Arhive

Autumn Quotograph… and playful peace

Oct15

Doar soare în inimă, a mea și a ta…
coroană de raze,
și pace…

și stea

Just sun in the heart, both near and far…
sweet spells of light,
playful peace…

and a star

Anunțuri

Cute Quotograph… and love

Oct8

Plimbare chiar rimează cu culoare… am descoperit zilele astea. Nu doar în vers, vreau să spun, ci și… în mers? Plimbare culoare… de octombrie soare!

(Și acum acum zâmbesc puțin, așa… ca pentru sine, întrebându-mă tot ca din mers, să văd eu acuși acuși cum voi reuși să redau și-n engleză aceeași minune de ton de octombrie luminos colorat… și rimat ritmat).

Și-anume, explozie! Artificii strălucind colorat la tot pasul. Chiar nu, sau poate nu mai știu eu, dar parcă n-am mai văzut la mijloc de toamnă atât de mult curcubeu întins covor ca prin farmec. Cu greu și de-abia mă desprindeam de un colț că dădeam de altul, și tot așa.

😊

A walk soft and bright, rhyming with colorful flight… I have discovered these days. Not only rhyming a talk, I mean, but also… a walk? Soft and bright colorful flight… in October light!

(In the brackets above, the Romanian version, I was wondering… a bit aside and to myself as I was writing the words, about a nice playful way of translating the rhyming game into English, obviously different words, but I think I managed to keep the same meaning, quite happy about that, too.)

And I mean, an outburst! Fireworks shining at every step. I don’t think, or I don’t remember to have seen such a mid-October display, so much rainbow spread as a carpet as if by magic. I barely pulled myself away from one floral spot that I would bump into another, and so on.

Și-uite așa, mai agale sau mai foit, dar cu ochii fix în soare… culoare plimbare… îmi răsăreau și gândurile. În nuanțe… fel de fel. Printre care, razant, și ideea. Că da, chiar așa trebuie să fie! Dacă este… și anume, să fie!

Iubire.

Când e ruptă din soare, chiar nu are asemănare. Pe pământ. Și e interminabilă. Infinită.

Complet fără-nceput sau sfârșit. Nu vine de nicăieri, nu se-ndreaptă nici unde. Deși cumva… peste tot? Și nici n-ar avea altfel cum, chiar nu vrea să obțină nimic. Doar este. Fără poate și fără probabil. Fără dacă sau parcă. În schimb, cu mult „da.”

Nici nu e definibilă sau delimitabilă prin când și cum. Ea doar… este. Dintotdeauna. A fost și va fi.

Cumva… ca un fir de apă? Un izvor, sursă de viu și culoare. Poate neatinsă încă, dar mereu doar la un gând distanță. La un pas, o șoaptă sau un cuvânt?

Și tu…

Tu asculți. Pleci urechea și auzi și observi. Ceva e puțin altcumva. Dar ce mult! Și-apoi pășești. În sensul ei de mers. O dată cu ea.

Intri în ritm. Plimbarea culoarea te duce. Iar tu… soare!

And so, slowly or in a bit of a frenzy, eyes fixed on the bright light… in my colorful flight… thoughts started to come. In various hues. Among which, like a sparkling ray, the idea came. That… yes, that must be it! If it is to be!

Love.

When it is like a gold nugget from the sun, it really is like from beyond. Like nothing on earth. And it is endless. Feels infinite.

Ansolutely no beginning or end. it seems to come from nowhere, and going nowhere. Though somehow… everywhere? And it couldn’t be otherwise, as it doesn’t want to get anything done. It just is. No maybe or perhaps. No what if’s or as though’s. But with a lot of „yes.”

And it is not definable or measurable through a when or a how. It just… is. Forever. Has been and will be.

In a way… like a spring? A source of water, of life and color. Maybe untouched yet, but still always only a thought away. Only a step’s, a whisper’s or a word’s distance?

And you…

You listen. And you suddenly hear it. You hear and you start noticing. Something is a bit somehow else. A bit much. It’s on its way and in your path. It is flowing. Through you.

And you get in that rhythm. That tune and that pace. The bright flight carries you. And you… light!

Căci soarele… chiar nu, nu poate fi doar centrul universului. Ar fi prea puțin. Cu siguranță e centrul ființei. Al tău. Și al tău. Și… al tău?

Ne suntem unul altuia orizont. Plimbarea mea trece prin culoarea ta. Și reciproc.

De-aici… zarea.

Iar când soarele începe să răsară, deși nu realizezi când și cum, dintr-o privire și un surâs, atunci… ai atins. Ai ajuns la întâlnire cu propriul tău soare.

Transpare prin ochii unui… altcineva! Dar acesta e doar un detaliu lipsit de importanță. Numai zâmbindu-vă, înnodați raze. Împletiți același cald și respirați din același auriu. Îmbrăcați aceeași manta, sorbiți din aceeași cupă… vă hrăniți din același centru.

Sunteți la modul simplu și complet aceeași plimbare culoare. Același soare. Ați privit și pășit.

În sensul de mers al iubirii.

As light… cannot simply be just the center of the universe, no. It would mean too little. It certainly is the center of you. And you. And… you?

We are each other’s horizon. My walk soft and bright goes though your colorful flight. And vice versa.

Hence… the skies in the light.

And when the sun begins to rise, though you can’t put your finger on a when or a how, but just from a pair of eyes and a smile, then… you have touched. You have met your own sun and light.

It shines through… somebody else’s eyes! But… that is just a mere detail. Only by smiling at each other, you sew rays. You weave the same warmth and you breathe the same golden spiral. Wear the same mantle, sip from the same sacred vessel… wine and dine on the same center.

You are simply and entirely the same soft bright flight. And light. You have dived… and arrived.

You are now walking in the rhythm and rhyme of pure love.

Se spune că este prima zi din restul vieții tale. Eu doar spun că e viață la modul cel mai infinit.

Este pur și simplu cel mai cald și mai cu sens… a fi.

They say it is the first day of the rest of your life. I just say it is life in the most infinite mood.

It simply is the warmest and most meaningful… to be.

Nic💓le

Cute Quotograph… and point of view

Oct1

Mi se făcuse dor de mov. Sau mov-albăstrui, că sunt nuanțe și nuanțe. Iar danteluțele transparente din imagini chiar au o poveste a lor. Poveste de iulie ițindu-se pe-ntâi octombrie.

Da, povestea… e destul de scurtă și vizibilă în imagini. Oricum roteam plăntuța, adică violeta de Parma, parcă mi se ivea cu totul altă floare. Și vreau să spun, mai mult sau mai altfel decât de-obicei, atunci când variez. Alte petale? În altă lumină? Alt bobocel sau… altă tulpină. Altă fulguire de mov

Și cum să nu mă-ntreb atunci și eu, așa, puțin în plus, despre… punct de vedere. Unghi. Perspectivă.

😊

I missed a bit of purple around here. Or bluish purple, there are quite a few hues. And the transparent tiny petals in these images have their cute little story. A story in July for October 1st.

Yes, the little story… quite short and obvious in the photos. It just was that however I was turning the little potted plant, it felt as if another plant was showing up. Somehow other petals? In quite other light? Another mauve move… and some cute bud or little stem showing off.

So… how could I not have wondered myself too, a bit extra, about… viewpoint. Angle. Perspective.

A bit pouty?

Pondering away…

Seriously?!

Oh… say no more!

Dar oricum ar fi fost… strălucea la fel de vaporos și eteric.

But no matter how or what… it was still glowing beautifully ethereal.

Cute Quotograph… and the walk up the seafront

Sep24

Afară plouă mărunt și puțin bosumflat, și de vreo câteva zile bune, dar eu…

…sincer, mă plimb albastru luminos până sus sus… la umbra pinilor din Lloret de Mar, Costa Brava.

It’s been raining here, a dense dreary drizzle, for a couple of days now, but I…

… to be honest, I’m walking far into a deep shiny blue, up and away… into the shadow of the pines up a lovely hill in Lloret de Mar, Costa Brava.

Pășesc pe trepte puțin cam nehotărâte, plecând de lângă plajă, pe-un drum ducând însorit și vesel spre plaja alăturată. Și asta… decupând elegant în piatră. Faleză suspendată, alee în scări… labirint dar și slalom printre bucuroși ca și mine, daaa!… să fotografieze la fiecare pas, fiece boare și rază apune.

I go up the steps, a bit winding and mazy, leaving the beach behind, on a sunny jolly road taking to the neighboring beach over the hill. And this… by cutting its way through the stone. A suspended seafront, an alley of stairs… labyrinth and slalom with happy tourists like myself, yesss!… to capture nice things at every step, every gust of wind and ray of the soon setting sun.

Plimbare de după-amiază atât de azur… la fiecare privire înapoi înspre larg, marea explodează în liniște și senin, vălurind într-ale ei, atât de nepăsătoare de dincolo de vânt, de cuvânt, de real sau de vis… și de orice cadru încerc eu să tot meșteresc în sus pe traseu.

An afternoon walk so azure… at every look back over the shoulder, the sea bursts softly into quietness and serenity, rippling in its own waves, carefree as if from beyond the wind, the words, the dream or reality of things… and beyond any frame I may try to craft along my way upwards.

Iar când ajung în vârf, minune.. (desigur, după ce reușesc să nu privesc înapoi măcar timp de vreo câteva minute, pași și posibile cadre) … mă întâmpină tot ea, marea! Parcă tot mai mare, mai întinsă, cu cât mă îndepărtez înspre în sus.

Și-apoi… altă explozie, de-auriu printre pini. Nod în gât, raze-n ochi, bucurie în suflet. Vis de chiar aici și acum. Cumva chiar fără nici un firicel de lumesc atingând aerul. Am evadat.

Ei bine, da, eu și câțiva… mulți alții, mișunând la fel de bucuroși ca și mine. „Oare ce să admirăm mai întâi? Ce colțișor? Ce trunchi luminos de copac, ce con de umbră… de pin și de magic? Și asta cât mai… fără să intrăm unul în cadrul celuilalt, altfel cum…”

😊😊

And when I get there, such a wonder… (surely, after trying hard not to look back for at least several minutes, steps and potential photos)… still there, the sea! Seeming even more immense, wider and larger, the further away I get from it.

And then… another burst, golden this time, through the pines. Lump in my throat, rays in my eyes, joy in my heart. A dream of right here, right now. Somehow with no thread of reality touching the air. I escaped.

Well, yes, me and some… quite many others, the same, moving around happy and enthusiastic. „Hm… what shall I admire first? What cute little corner? What shiny tree trunk or warm place in the shade… the pines, the magic? And that… without getting into another’s field of view and frames, as much as possible, how else…”

Pe cât de interesant, pe atât de cald, modul în care pasionații, sau obsedații de astfel de incursiuni fotografice au cumva propriul limbaj, semne, gesturi, zâmbete cu subînțeles. Fac cu rândul natural și extrem de împreună. Chiar dacă total separat. Solidaritate tăcută… sau dans cu pași improvizați amical.

Doar pentru a prinde… da, da, acolo!… locul acela, unghiul!… evident cel mai cel, mai superb sau mai nostim. Și asta pentru că de-acolo… se zboară.

It is interesting, as it is warm, the manner in which photography addicts, or enthusiasts, freaks… somehow have their very own language, made of signs, body or facial, subtle gestures… taking their turn in such uniquely marvelous spots, naturally and sharing a silent togetherness? Though still totally separate. Solidarity… or a friendly dance with improvised steps.

Just in order to catch… yes, yes, there!… that spot, that angle!… obviously the one and only, the loveliest or the cutest. And that just because… that’s the runway. The flight.

Cum se simte? Sau cum simt eu, cel puțin? Mult bine și frumos! Cald și aproape? Lumea devine a mea pentru o fracțiune dulce și-un click. A mea… să mă pot juca și râde cu ea.

Și chiar așa este. Unele lucruri se observă chiar doar printre umbre. Sau apoi, izbucnind de printre pixeli să coloreze timpul în mișcare…

…din camera obscură a momentului îmbrăcat în lumină.

The feeling? Or the way I feel, at least? Much peace and beauty! Warmth and closeness? The world becomes mine, for a sweet fraction of a second and a click. Mine… to play with and smile at.

And that’s the way it really is. Some things really do come visible only when seen through the shadows. Or then, they pop up from among pixels, coming in full movement to color time…

…from the camera obscura of the moment dressed in light.

Și-ntre timp a ieșit și soarele. Ei bine… dup-amiază aurie de toamnă timpurie, și poze.

😊

In the meantime, earlier today, the sun showed its shiny face. A golden afternoon, and more photos.

Nic☀le

Cute Quotograph… and silky beauty

Sep10

Pufuri de-un roșu ca focul, zâmbete de-un albastru răcoare… răsărind dintr-un verde… ca de-obicei, cald și moale ca de-mbrățișare. De mult drag.

Îmi răsăreau frumuseți colorate la tot pasul prin plimbările de final de august. De vacanță târzie, de Spania, anul acesta. De dor de mare și soare.

Și de frumos mătăsos…

Bright red fluff, breezy blue smiles… shining out of a green… as usual, sweet and soft like a hug. Cozy and snug.

They popped wonderfully, colors all along my steps in my late August strolls. Late summer holiday, to Spain this year. Longing for the sea waves and the sun.

And for that unique silky beauty…

Și-un mic colț… de mare. Strecurat ca o adiere de… „va urma”.

Asta este, doar așa am putut trece de flori culori. Le-am, sau m-au păcălit cam în slalom, dar am ajuns și la umbrele. Minuni luminând aprins și răcoare.

Tot frumos și… tot colorat mătăsos.

😊😊

And… a cute little corner by the sea. Like a breezy… „to be continued”.

Well, that’s how I finally managed to get past the flower photos. Sneaking by in a smooth slalom to get to the umbrellas. Splendid hues shining cheerfully in the sea breeze.

Still in their unique… silky beauty.