Arhive

Verde vrăjit…/ Green glow

 

“The light of an early Summer afternoon
as it slips toward dusk
has so many good things wrapped up in it..” 
― Brandi L. Bates

 

Verde vrăjit
din foc răscolit
respiră joc roșu din liniște cer…

semințe eter,

și tace cântând
văzduhul umplând,

giuvaier

 

Îmbracă privirea,
pământul și firea
în stele de cald și aștri acasă…

noapte pufoasă

din frunze crescând
speranță plantând

luminoasă

 

Ajunge apoi,
în sânge, în noi
în viață de vis și iubire..

abruptă trezire

prin seve urcând
în suflet țesând

amintire

 

Light green aglow,
fire aflow
breathing red bursts from calm highs…

from kernel skies,

a stillness that chimes
and air that rhymes,

stems arise

 

It dresses my being,
the earth and the living
through stars made of warmth, planets that roam…

nights made of foam,

fluffy leaves growing
hope ever sowing

at home

 

It reaches thus,
the blood within us
life made of dream, of devotion…

a sweet bitter potion

through the saps heaving
in souls weaving

emotion

 

Verdele și noi, o rotire prețioasă, dialog tăcut, dans. Și formă și fond, și viață și vis, verdele-n nuanțe… pe cât de familiar pe atât de spectaculos, mijloc de spectru…

…pod dinspre cald înspre rece, aproape spre departe, călătorie ca o suspendare în spațiu și timp…

…fără să se fi plecat și totuși mereu sosindu-se. Într-un mereu acasă.

 

The green and us, a precious circle, like a silent dialogue, a dance. Both form and substance, both life and dream, the familiar yet so spectacular green, glowing in the middle of the spectrum…

…bridge between warmth and coldness, close and far, journey suspended in space and time…

…travelling without leaving yet continuously arriving. 

 

 

 

Reclame

Galben gând…/ Yellow yarn

 

“Do we ever realize our fondest dreams?”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Galben viu, poezie strecurând ritm în zi
Galben cald, frenezie conjugând a iubi
Galben aur, poveste-n clipe roșii arzând
Galben soare de basm, prin oranj fremătând
Galben zbor aprins magic, voal foind prin poiană
Galben fin răspândind pulbere diafană
Galben zâmbet și lacrimi tremurând printre gene
Galben horă și rouă răsfirând sânziene
Galben mijloc de an, poartă-n cer deschizând
Galben, verde, albastru… stele, vise…

și-un gând

 

Yellow brightness, soft poem taking pulse from above
Yellow calmness, sweet frenzy conjugating to love
Yellow gold, warm story longing deep through red burn
Yellow sun, otherworldly, kissed by bright orange yearn
Yellow flight, magic fire, veils over the glades
Yellow silk intersprinkling filmy powdery maids
Yellow smile and tears trembling under wet lashes
Yellow whirl, morning dew drawn by fairy dashes
Yellow middle of year, open gate in the sky
Yellow, green, cherished blue… dreams, the stars…

and a sigh

 

 

 

 

 

Geometrie portocalie…/ Orange geometry

 

„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)”
– Anne of Green Gables, L. M. Montgomery

 

Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…

…e geometrie curată!

Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.

 

😊

If I happen to set up an orange problem, then it is…

…pure geometry!

More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen. 

 

Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…

…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.

 

❃❃❃

Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…

…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.

 

Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.

Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…

Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?

Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.

Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..

…poezie.

Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit  Și… de zâmbit?!

(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi  simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂

 

🐝🐝🐝

And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.

It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…

Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?

Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.

Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…

…poetry.

Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!

(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂

 

Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…

…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.

Și neapărat o fotografie.

 

😊😊

Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…

…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.

And in a photograph. 

 

 

Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.

 

: )))

And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.

 

Nic🐹le

 

 

Și-amurg și dimineață…/ Dusk and dawn

 

 “Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.”
― Crystal Woods, Write like no one is reading

 

cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?

cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?

când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine

căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori

privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin

și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul

și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost

pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?

 

how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?

how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?

when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart

the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone

his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew

and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through

they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune

because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?

 

Nic✨le

 

Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!

 

Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!

 

Înflorire-n răsucire…/ Tender twists and tangles

 

“Every situation–nay, every moment–is of infinite worth;
for it is the representative of a whole eternity.”
― Johann Wolfgang von Goethe

 

atingere moale… luna plină-i un zâmbet
mirabil
moment catifea
mângâind obrazul, fruntea și părul

cu murmur din umbră de stea…

prin ape albastre din zile de-argint
și nopți
turnate în rimă…
culoare de zbor urcă în inimă

înflorind nuanță sublimă

fiecare moment… ca o cheie de aur
minute
înșirate minune,
fiecare oră… ca o cupă tezaur

sfidând van și-amărăciune

răsuciri aievea prin foiala-n zadar,
fărâme
furându-mi privirea,
pe când albul dulce din esență de clipă

izvorăște pur ca lumina

talisman tainic din suflet și gest
și cuvinte
născând inspirație…
sculptând chiar pocalul din care se soarbe

iubire, măreție și grație

 

a kiss so gentle… the pale moon smiles,
long clap of cloud,
divine
touching my cheek, forehead and hair

with faraway shadow and shine…

 

through deep silver blues draping the days
and nights
humming a rhyme…
the touch of the tenderness caressing my soul

brings beauty beaming sublime

 

each second, a key to the grail of bliss
each minute,
a gem in a crown
each hour, a cupful my soul may miss

unless the timer slows down

 

from twists and tangles beyond a tedious grind
of scraps
diverting my sight,
the golden magnitude of the glorious essence

may burst beyond pure and bright

 

the secret talisman of a gesture’s contentment
and words
taking hearts beyond harm…
carving a chalice to sip from and savour

sweet love, greatness and charm

 

Și pentru…

 

Also posted for

The Daily Post, Weekly Photo Challenge – Twisted

 

Nic✨le

 

 

 

Abc-ul strălucirii/ The Abc of shine

 

“I love to see the sunshine on the wings of the Dragonflies…
there is magic in it.”

― Ama H. Vanniarachchy

 

Alfabetul luminii e un zâmbet,
din privire eter
ca o floare,
scăpărând a speranță și cântec
din silabe
împletite cu soare

Printre strofe murmură stele
hrănind
cu picuri de ieri,
fremătând a taină și iele
ce îngână
refren și-adieri

Iar când zboară cuvinte curate
înșirându-se litere
blând,
se simte un înger bătând
din aripi
până departe

Ca un imn închinat devenirii
explodează în inimă
raze,
purtând pecetea iubirii
și pulsând
infinite turcoaze

 

Light’s alphabet starts with a smile
an ethereal look,
a soft gaze
shining with hope like a song,
its syllables
woven with rays

Through the stanzas the stars are alight,
nourishing
realms and reigns,
a rustle of secrets and fairies
murmuring
mystic refrains

And when pure sweet words start to fly
letters
dazzlingly dancing,
silk angels’ wings gently flutter
far away anthems
entrancing

Like an hymn dedicated to life,
beams in my heart…
velvet stems
bearing the seal of love
and throbbing 
with infinite gems

 

Strălucire jucăușă pentru provocarea de săptămâna aceasta,

 

Playful brightness for this week’s challenge on Dutch goes the Photo!

Tuesday Photo Challenge, Week 109 – Shine

 

Nic💛le

 

 

 

 

Dragă dulce iubire…/ Dear gentle sweet love

 

“the sapphire depth
of my own love…startles
and warms
and wounds my soul.”
― Sanober Khan

 

Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?

Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?

Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,

iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:

“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,

Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina

Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe

Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…

Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?

Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”

Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață

Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?

 

Have you ever written to love?
Have you ever drawn lines of deep longing?
But songs to the dawn and sweet nature,
have you ever kissed a cloud in the morning?

And the warmth in the pulse and the silence,
have you caught in a smile like a vapor?
Or the moments, so full of belonging,
have you ever spread on a paper?

To glide and to place all the world
in a rustle just on a leaf,
in a palm, in a pair of eyes
in the heart’s softly woven relief,

and your look searching afar,
your fingers slipping on air,
to veil the dusk and the sunset
in thoughts that fire and dare:

“Dear gentle sweet love,
you offer and soothe never asking,
there’s comfort in your fragrant light blue
and joy in your rhyme, everlasting

Your windows are large like the fields
and shine onto gardens of glee
with steps and alleys of rays
unwinding blissfully free

You put a spell on each minute,
and listen to each trembling thought,
your words are like pondering raindrops
that melt and untie every knot

You open large doors onto meadows
of orange and yellow serene
enwrapping the sighs and the tears
in whispers of grass beyond green…

And could you please tell me, from all
innumerous tossings and turns,
how do you choose only those
that leave only slight stellar burns?

How does your touch smooth and tender
ease heavy seasons, emotions,
or how do your blushes of fondness
wrap whole realms and oceans?”

A kingdom of planets and suns
stretches through valleys of ice,
through winters’ quivering memories
and summers astir as a paradise

And it blooms into roses, divine,
thin balmy petals of longing…
Have you ever written to love? 
Have you ever kissed a cloud in the morning?

 

Nic🍃le