“The light of an early Summer afternoon as it slips toward dusk has so many good things wrapped up in it..” ― Brandi L. Bates
Verde vrăjit
din foc răscolit
respiră joc roșu din liniște cer…
semințe eter,
și tace cântând
văzduhul umplând,
giuvaier
Îmbracă privirea,
pământul și firea
în stele de cald și aștri acasă…
noapte pufoasă
din frunze crescând
speranță plantând
luminoasă
Ajunge apoi,
în sânge, în noi
în viață de vis și iubire..
abruptă trezire
prin seve urcând
în suflet țesând
amintire
Light green aglow, fire aflow breathing red bursts from calm highs…
from kernel skies,
a stillness that chimes and air that rhymes,
stems arise
It dresses my being, the earth and the living through stars made of warmth, planets that roam…
nights made of foam,
fluffy leaves growing hope ever sowing
at home
It reaches thus, the blood within us life made of dream, of devotion…
a sweet bitter potion
through the saps heaving in souls weaving
emotion
Verdele și noi, o rotire prețioasă, dialog tăcut, dans. Și formă și fond, și viață și vis, verdele-n nuanțe… pe cât de familiar pe atât de spectaculos, mijloc de spectru…
…pod dinspre cald înspre rece, aproape spre departe, călătorie ca o suspendare în spațiu și timp…
…fără să se fi plecat și totuși mereu sosindu-se. Într-un mereu acasă.
The green and us, a precious circle, like a silent dialogue, a dance. Both form and substance, both life and dream, the familiar yet so spectacular green, glowing in the middle of the spectrum…
…bridge between warmth and coldness, close and far, journey suspended in space and time…
…travelling without leaving yet continuously arriving.
“Do we ever realize our fondest dreams?” ― Victor Hugo, Les Misérables
Galben viu, poezie strecurând ritm în zi
Galben cald, frenezie conjugând a iubi Galben aur, poveste-n clipe roșii arzând
Galben soare de basm, prin oranj fremătând
Galben zbor aprins magic, voal foind prin poiană
Galben fin răspândind pulbere diafană
Galben zâmbet și lacrimi tremurând printre gene
Galben horă și rouă răsfirând sânziene
Galben mijloc de an, poartă-n cer deschizând
Galben, verde, albastru… stele, vise…
și-un gând
Yellow brightness, soft poem taking pulse from above
Yellow calmness, sweet frenzy conjugating to love Yellow gold, warm story longing deep through red burn
Yellow sun, otherworldly, kissed by bright orange yearn
Yellow flight, magic fire, veils over the glades
Yellow silk intersprinkling filmy powdery maids
Yellow smile and tears trembling under wet lashes
Yellow whirl, morning dew drawn by fairy dashes
Yellow middle of year, open gate in the sky
Yellow, green, cherished blue… dreams, the stars…
„As Rachel Lynde used to say,
the sun will go on rising and setting
whether I fail in Geometry or not.
(Marilla Cuthbert)” – Anne of Green Gables, L. M. Montgomery
Dacă se-ntâmplă să-mi pun problema portocaliu, atunci…
…e geometrie curată!
Și mai mult decât atât, e scamatorie. Cumva unu cu unu (roșu cu galben) face… șaișpe?! Unele mai dinspre roșu, altele mai înspre galben, câte nuanțe, varietate… Timbru, tentă, ton. Un șaișpe din acela de tip nenumărabil, începi să numeri și invariabil pe la doișpe pierzi șirul rotunjind generos și spumos, deci… ok, șaișpe.
😊
If I happen to set up an orange problem, then it is…
…pure geometry!
More than that, it’s like wizardry or hocus-pocus. Somehow one and one (red and yellow) eguals… sixteen?! Some closer to red, others to yellow… that many hues, values… Tinges, tints and tones. A sixteen that cannot be held accountable for much, if I should start counting, I’d invariably lose track around twelve and then just try to approximate, roughly but generously, so… ok, sixteen.
Tonuri aprinse, intraductibile ce mi se proiectează așa… dinspre toate laturile și fețele piramidei încadrându-mi dup-amiaza. Iar din unghiuri de verde, mai mult sau mai puțin ascuțite, ale triunghiului isoscel circumscris în fiecare rotunjime de clipă, îmi răsar uite-așa, paralel cu plimbarea mea perpendiculară pe zi…
…o grămăjoară de petale. Și ele paralele între ele, deși… drăguț de concentrice.
❃❃❃
Vivid untranslatable hues that just project themselves at me… from all the faces and sides of the pyramid framing my afternoons. And from green angles, more or less acute, of the isosceles triangles circumscribed within the roundness of each minute, there dashes, just like that, running parallel with my walk quietly perpendicular to my day…
…a shiny bunch of petals. They themselves parallel to each other, although cutely concentric too.
Și se-nvârt, se rotesc de se-ntâlnesc ca-ntr-o sferă de apus fosforescent suflat cu chihlimbar… orbitor, ce-mi ia ochii.
Rămâne să văd, totuși, cum și de unde atâta simetrie oranj. Hm…
Ipoteză?
Păi… se dă un buchet de boboci grași și tăcuți care, ei bine… tac și fac. Și-ncet se desfac?
Concluzie
Să se arate că… nuanța aceea nu poate fi mai strălucitoare și soare. Da, zis și (de) făcut.
Demonstrație
Cel mai probabil cheia problemei e în rotire. Prin reducere la absurdul presupunerilor mele că, deh… nicicând n-au învârtit raze mai colorate și parfumate și fermecate, momentele astea „made in” iunie, reiese că, unu, nuanța nu e magică, dar e mirabilă. Doi, nu e nici mister, dar e minunată. Și trei, nu e nici a culorilor teorie, de unde rezultă că e..
…poezie.
Pare-se că nicicum de dovedit. Ci doar de iubit Și… de zâmbit?!
(Aici albinuța m-a încântat până peste poate orice demonstrație de iunie geometric, trigonometric… sau ochiometric scamator rătăcitor prin zi. Cum simțea, și bâzâia ea harnică și pufoasă, poate poat-o da de polen, hm… „Yum, dar îi simt aroma, dulceața, nectarul. Oare unde-o fi, că mi-e o foame…”) 🙂
🐝🐝🐝
And they spin, they go round until they meet like in a sphere of phosphorescent sunset melted and coated in amber… blinding gem shining away.
It is still to be seen, though, how can one explain so much orange symmetry, well…
Given
It surely is, a bundle of buds, plump and silent, hm… going round and round. And slowly opening?
Prove
To be shown that these hues could never be brighter. Well, said and almost done.
Analysis and proof
The key to this problem must be in the spinning. If I make the absurd assumption that, uf… they’ve never before spun so splendidly colorful and fragrant and charming, these free moments made in June, there results that… one, the hue isn’t at all magical, but it is wonderful. Two, there is no mystery to it, but it is miraculous. And three, there is no such thing as color theory, thence it is…
…poetry.
Seems none of this can be proved. Just loved. And… smiled at!
(Here the little confused bee delighted me more than any proof or demonstration of mid June geometry, trigonometry… or trickery through the day. The way it so cutely seemed to focus and feel something there, busily fluffy, hoping to get to the pollen delight, hm… „Yum, but I can feel its scent, its sweetness and nectar, it’s calling me. Where can it be, I am kind of hungry around here…”) 🙂
Raportor, riglă, compas… toate-s prin iarbă. Prin aer, printre raze? Și nici urmă de radieră sau corector, doar suflul verii concentrat calculând, rezolvând, deducând…
…etalând etape demonstrative de atâta explozie luminoasă, radios fabuloasă, de-o perfecțiune nostim imperfectă. Elemente rapsodice de geometrie-feerie încrustată cu nestemate de armonie și bâz.
Și neapărat o fotografie.
😊😊
Ruler, protractor, compasses… they’re all in the grass. In the air, the rays? And no sign of eraser or correction pen, just the summer sprites reckoning, solving, adding things up…
…putting solution bursts on display, radiantly fabulous, imperfectly perfect. Elements falling together, geometrically dreamy, bespangled with gems of harmony and cute buzz. Like in a rollicking rhapsody.
And in a photograph.
Și dacă vă era dor, zâne jucăușe de fiecare clipă și petală și nuanță… luându-și treaba colorată foarte în serios. Deși trebuie să recunosc, veverița e preferata mea.
: )))
And in case you missed them, funny fairies at work, petal and hue… taking their colorful job very seriously. Though I must admit the squirrel always is my all-time favorite.
“Falling in love is easy.
Falling in love with the same person repeatedly is extraordinary.” ― Crystal Woods, Write like no one is reading
cum oare să te vindeci de iubire?
cum să te vindeci oare de un noi?
să nu mai simți pulsând adânc în tine
un singur suflet împărțit la doi?
cum să-l alungi pe celălalt din toate,
cum să-l gonești sau cum să-l ocolești,
când inima ca-n zbor aievea ți se zbate
și îți șoptește doar să îl iubești?
când raze de mult vis și mult aproape ți se-arată,
iar liniștea de împreună te devine,
tăceri și ploi din ceea ce știai odată
se risipesc ca nori și-ți par acum străine
căci aerul acum e mai curat, mai moale
e plin de primăvară, cântec și culori,
iar clipe reci, secunde ce-altădată păreau goale
acum îți par un ceas de dincolo de zori
privirea lui te-mbracă în mătase,
sau ochii ei te-nvăluie-n senin,
și vă sunteți și-amurg și dimineață
și despărțirea vi se pare chin
și vrei să nu mai fii, ca nefiind să fii mai rai
și vrei să te oprești, și să oprești și timpul
și vrei să nu mai treci, și netrecând să ai
tot ceea ce îți șterge veșted anotimpul
și vrei să arzi, să te înalți la stele
și să pășești pe cer și-n prag de lună,
iar soarele să vă ofere magic adăpost,
căci dorul vostru v-a găsit un magic rost
pentru că vă sunteți doar cald și bine,
iar pașii voștri nu mai trec grăbiți și goi…
cum să te vindeci oare de iubire?
cum oare să te vindeci de un amândoi?
how can one find a mend for a together,
how can one find the answer for a we?
to stop that feeling from beyond the weather
two souls so near… as one sailing free?
how can one shun the other from the days,
how can one stay away from soft embracing
when deep within the heart a whisper says
to breathe the former sweetness of love making?
when rays of dream and so much closeness come our way,
and deep warm quietness becomes our heart,
all the cold emptiness and every bitter rain
just melt away, grey clouds come apart
the air now seems more serene, more sky
so full of spring, of color and much dawn,
and sullen seconds, hours… once so dry
are now a time… too sad and long begone
his eyes just clothe her tenderly in soothing cover
her eyes immerse him in tranquil deep blue
and they are dusk and dawn to suit each other
and parting… they both wish they never knew
and they just wish un-being, so they can feel more sweetness
and they just wish they stopped, and time stopped, too
and they just wish un-passing, so they can feel completeness
beyond the fleeting seasons’ passing through
they wish to burn, to soar into space
to tread on skies and walk next to the moon,
the sun to shelter them in warm embrace,
for smooth soft longing fills them up with tune
because they feel so warm and good in their together,
and all their steps are meaningful and free…
how can one find a cure for a love?
how can one find an answer for a we?
Nic✨le
Un iunie minunat, foșnindu-vă zile de basm!
Wishing you a lovely June, breezing with days… full of wonder!
“the sapphire depth of my own love…startles and warms and wounds my soul.” ― Sanober Khan
Ați scris vreodată iubirii?
Ați tors rânduri de dor?
Dar cântece, zării și firii,
ați scris pe un nor călător?
Iar caldul din puls și tăcere
l-ați strâns în zâmbet vreodată?
Dar clipele pline de-aproape,
le-ați pus pe o coală curată?
Să zbori și să pui lumea toată
să freamăte pe o petală,
în palmă și-ntr-o privire
a inimii dulce urzeală,
iar ochii care îți caută,
degetele care-ți alunecă
s-aștearnă gânduri, cuvinte
pe-amurgul ce-aprinde și-ntunecă:
“Dragă dulce iubire,
tu dai și ridici și nu ceri,
alini cu parfum de albastru
vorbind din adânc de tăceri,
Ferestrele tale sunt mari
și dau înspre grădina
cu pașii și-cărările-n soare
ce scapără-n suflet lumina
Tu farmeci și-mbrățișezi
și-asculți bucurii și tristețe,
iar vorbele tale culoare
topesc și emană blândețe
Deschizi largi porți spre senin,
spre liniște portocalie,
și cuprinzi suspinele toate
în ritmuri și armonie…
Și-ai putea să îmi spui, dintre toate
zbateri nenumărate,
cum știi să alegi pe acelea
ce-nșiră stele curate?
Cum oare atingerea ta
transformă secunda în an,
și undele de alinare
cum cern continente și-ocean?”
Regat de lună și soare
întins peste gânduri de gheață,
dai ierni frământând amintirea
și veri scuturate de ceață
Exiști precum trandafirii
arzând petale de zbor…
Ați scris vreodată iubirii?
Ați scris pe un nor călător?
Have you ever written to love? Have you ever drawn lines of deep longing? But songs to the dawn and sweet nature, have you ever kissed a cloud in the morning?
And the warmth in the pulse and the silence, have you caught in a smile like a vapor? Or the moments, so full of belonging, have you ever spread on a paper?
To glide and to place all the world in a rustle just on a leaf, in a palm, in a pair of eyes in the heart’s softly woven relief,
and your look searching afar, your fingers slipping on air, to veil the dusk and the sunset in thoughts that fire and dare:
“Dear gentle sweet love, you offer and soothe never asking, there’s comfort in your fragrant light blue and joy in your rhyme, everlasting
Your windows are large like the fields and shine onto gardens of glee with steps and alleys of rays unwinding blissfully free
You put a spell on each minute, and listen to each trembling thought, your words are like pondering raindrops that melt and untie every knot
You open large doors onto meadows of orange and yellow serene enwrapping the sighs and the tears in whispers of grass beyond green…
And could you please tell me, from all innumerous tossings and turns, how do you choose only those that leave only slight stellar burns?
How does your touch smooth and tender ease heavy seasons, emotions, or how do your blushes of fondness wrap whole realms and oceans?”
A kingdom of planets and suns stretches through valleys of ice, through winters’ quivering memories and summers astir as a paradise
And it blooms into roses, divine, thin balmy petals of longing… Have you ever written to love? Have you ever kissed a cloud in the morning?
