“I understand how difficult it is, putting your heart in someone else’s hands.
But, if you don’t, how will you ever truly know a person?” ― Renee Ahdieh, The Wrath and the Dawn
Târziu ce se-mbracă-n lumină,
croind o cărare de umbre
cu raze de gânduri petale
ce picură zi în secunde
Alei de-amintire și cald
în mijloc de toamnă curată
ce-aduce în suflet răstimp
și trecere nevinovată
Căci mugurii vii de aprins
se sparg în buline de clipă,
iar eu, pășind pe senin,
nu fac de aripi risipă
Late season wearing brightness, spread on an alley of days
sun rays, petals and thoughts
dripping time on my ways
Pathway of vivid past moments of colorful autumns, so pure hues of beauty and life,
innocent rhythm and cure
For buds of freshness and fire melt into bubbles of air, and I, stepping on light,
have seconds and minutes to spare
Târziu ce se-mbracă în cer,
cu inima șoaptă de nor,
purtându-mi albastră visarea
ce-mi picură soare în dor
Late autumn that wears blue skies, its heart like a gray cloud’s longing making my dreaming serene
through whispers of sunny belonging
“Let the spark in you catch fire and burn into the air, so that it may light up the sky.” ― Saim .A. Cheeda
Crizantemele îmi vor aminti mereu de toamna 2015, o toamnă cu nuanțe triste și reci, cu iarna ei… parcă prea iarnă, urmate apoi toate de zâmbetul primăverii 2016.. De parcă nu foiseră prea mult pentru mine, crizantemele, pănâ în acel an, iar atunci… mi-au devenit brusc poeme de lumină și umbră neînțeleasă
Chrysanthemums will always remind me of autumn 2015, a sad cold autumn, with its winter… almost too winter, but followed by spring 2016, its warm sunny smile. As if I had not been too aware of these late autumn flowers until then, and that year… they suddenly became petal poems of unexpected shadow and splendid light.
“The most common form of despair is not being who you are.” ― Søren Kierkegaard
De la roșu la alb, curcubeu de cuvinte
nuanțe ascunse-n tăcere și-n aduceri aminte
palid, gândul alunecă pe-o petală, o umbră,
iar lumina atinge tot ce vrea să-se-ascundă
Lampadare în noapte pe un drum-rătăcire,
albă, ceața învăluie căutări și-amorțire…
doar în pulsul adânc, ca un miez ars de floare
se aude stins, roșu, pâlpâind, o suflare
From bright red to cold white, arching rainbow of days pale hues deeply hidden within silent worn ways, muted thoughts slowly gliding down a petal, a shade, and the light softly touching all that’s shying away
Under lampposts at night on a sidewalk of dream, white, the fog is enfolding every shimmer or gleam… just within the deep pulse, like in burnt cores of flowers there can be faintly heard, red, the flickering hours
“The light of an early Summer afternoon as it slips toward dusk has so many good things wrapped up in it..” ― Brandi L. Bates
cu părul de aur și ochii de soare, mirosul de proaspăt și blândă splendoare cu trena ei lungă de zile senine și mantia-i caldă,
iat-o că vine!
din ochii cu raze fierbinți de lumină trimite dulceața și rod în grădină, iar pașii săi fini de mătase curată ating moale iarba cu dor presărată
plutește prin aer și mângâie norii, cu boabe de rouă picură zorii, c-o mâna pictează verzi peisaje, cu cealaltă-mprăștie nisipul pe plaje
are-n privire albastru de mare, iar glasul ei zboară cu păsări în zare, se aude în scoici, lin murmur, cuminte de valuri sunând a rugăminte
o rugă de suflet dornic de vară cu zilele lungi și vreme ușoară, răsărituri de basm, apus feerie, plimbări pe faleză…
de vis-reverie
with her golden hair and bright sunny eyes her fresh pure scent and splendid blue skies her long happy trail of soft days, serene with a warm silky mantle,
here she is!
her hot balmy sun beams burning so true give deep fruity sweetness and fragrance anew, and her gentle steps touching the green leave trains in the grass, barely seen
she floats through the air caressing the morning in dew drops so cute adorning each dawning, with one hand she paints lush landscapes, so rich the other one combing the sand on the beach
she bears azure in her deep shining stare her voice flies away with birds in the air, it whispers in seashells, small sighs, reminiscent of far waves that pound so near and distant
a dance like a soul’s strong prayer and yearning eager to see the warm time returning, rich mellow orange in sunsets and flowers strolls on the seafront…
forgetting the hours
Am scris aceste versuri cu ceva timp în urmă… vara anului 2015. Și le-am tradus… între timp.
Am crezut că le-am postat deja, inițial, versiunea în limba română, așa că am căutat… cercetat… ceva, ceva, printre pagini roz de doar nicole 2015, 16… Însă de negăsit, nezărit. Doar sora toamnă mi-a surâs dintr-un colț cafeniu de octombrie 2017. Și… de-acum, din nou creata categorie, Anotimpuri.
Așadar, pentru moment… o vară frumoasă!
😊
Summer poem written quite a while ago… in summer 2015, and translated in the meantime… bit by bit.
I thought I had posted it, initially, in its original version, so I looked and looked… quite a bit through pink pages of doar nicole 2015, 16… but in vain. I only found its elder sister, autumn smiling in auburn hues one sunny October day 2017. And… from now on, from a new category called Seasons.
So for now… wishing you a nice summer/winter time!
Nic💐le
You can find the English lyrics of this Romanian tune here
„Ați simțit vreodată aer de februarie-n martie?” „Poate da, dar aer de aprilie-n mai… nu neapărat.”
„Does February March?” „No, but April May.”
… they say.
Ei bine, nu știu cum se face, dar minunea de mai cu aer de aprilie de anul ăsta e ceva nou pentru mine.
După magnolii și flori de cireș ițite roz prin mijloc și final de aprilie, decorul natural de mai devenea brusc alb. De flori de salcâm, boulles-de-neige și voalul miresei, lumânări de castan și buchete de soc, lăcrămioare, tei…
Well, I’m not sure what this year has in its monthly mind, but this May looking and feeling more like April is something new to me.
After the pink in magnolias and cherry blooms in the middle and the end of April, nature suddenly used to turn white, bursting in all kinds of pure or cream white flowers, blossoms or shrubs, even the linden trees…
Dar acest mai mirabolant pare că preferă un covor galben de păpădii, pe lângă răzgândirile cald-rece-soare-răcoare-… schimbare fără sfârșit…
But this mesmerizing May seems to be carpeted in the yellow of dandelions more than ever before. Besides the endlessly changy weather…
Și pe pânza de raze, dincolo de micismele zilelor, magnoliile sporovăiesc și ele în neștire, pastelat sidefat nuanțat…
And beautifully beyond the days’ petty things… the magnolias never stop chatting in their pretty pastel purple hues..
“I’ve never seen beauty so devastating as in the lines that trace our hope and fall from the stars.” ― Jessica Kristie
Încerc să observ, chiar să-mi fiu mie un caz de studiu sau studiu de caz… lipsit de răgaz și doar cu aminte, cuminte, prin roi de cuvinte
să-mi aflu lumina, dar și rădăcina seva, tulpina
I try to be aware, to be to myself a case study or a study case… like an endless race and just to remember from March to September the swarm of soft splendor
to find out the brightness, but also the whiteness the lifeblood, the lightness
Căci fire din soare răsun-a chemare a miez – căutare stăruitoare… nici zarea, nici marea nu-mi stinge strigarea, nici frunza sau iarba nu-mi sperie graba
din puls de sclipire răzbind amintire, trezire, iubire
For spurs from the sun rush through like a run, like a seeking – a quest that’s given no rest… horizons or seas cannot find its key, nor leaves, neither grass can temper its sass
from deep pulse above free like a dove awoke, wings of love
Grăunte boboc ce-mi murmură foc culoare și vlagă, nu-i arde de șagă, iar floarea, splendoarea rotind sărbătoarea surâde a rază și-mi catifelează
cărarea și mersul și tot universul și visul și versul
A bud like a spire a branch climbing higher rich color and fire, so much to admire, serene trees in bloom in April’s warm womb wide smile, pink shine spring’s blossoming shrine
on alleys and ways adorning my days a sunnier time for rhythm and rhyme
“A miracle is when the whole is greater than the sum of its parts.
A miracle is when one plus one equals a thousand.” ― Frederick Buechner, The Alphabet of Grace
Nu am crezut că ar putea fi atât de plăcută, o simplă plimbare…
…la pas prin Sinaia
At first, I didn’t think that I would really enjoy it, a simple walk…
“Sometimes the things that destroy you, become the architectural blueprints which make your mind royal.” ― Curtis Tyrone Jones
O dimineață luminoasă… ușor bleu, ușor roz, cu irizații mai mult lila punctând fin colțuri de cer,
A bright morning… slightly blue, slightly pink, with purple iridescent spots in distant corners of skies,
…și am pornit spre castel.
Urcușul… de-a lungul binecunoscutei alei, brăzdând pădurea în tăcere adâncă, un monolog al pașilor cu una, cu alta… detalii de fotografie, de plimbare, de februarie.
…and I was going to visit the castle.
The way up there… a well known cobbled-stoned alley, cutting through the forest like in a sacred silence… feels like a monologue of my steps along the slow climb, interspersed with nice photo details for a February nature stroll.
E frumoasă, natura, în orice moment al ei. Vorbește atâtea limbi și îngână atâtea ritmuri….
Nature is lovely, in any of its moments. It speaks many languages, whispers so many rhythms…
Castelul Peleș se ivește elegant și discret… îngânându-și și el povestea.
De printre ramuri golașe, pare desprins dintr-o poveste, pe care nici el nu și-o mai amintește prea clar. O lume a unui demult sau a unui departe… de vremuri aproape ștearsă,
parcă doar strălucirea și definirea semeață din forme încă poate răzbate statuar de printre brazi.
Peleș Castle comes into sight, elegant and discreet… as if whispering its own story.
From behind bare branches, it seems taken out of a fairy tale, which now has faded in time. A far-off or far-away realm… gone forever,
as if only its glamour and clear-cut shape can still cut through to us solemnly among the fir-trees.
Ca o nostalgie, îmi cuprinde gândurile, apropierea de castel. O ușoară tristețe amestecată cu raze blânde de soare… cu aroma unor fărâmițe rupte vag din istorie și miros balsamic de aer de munte.
Iar detaliile… iar, mă atrag ca podoabe cu glas. Vreau să le surprind măreția, fie și aproape miniaturală, sau tăcerea… sau poate smerenia.
A muted nostalgia seems to envelop my thoughts, as I draw near. A soft undefined sadness combined with gentle sun rays… with a scent of vague history fragments and the balmy smell of the mountain air.
And the details… again, fascinate me, I can almost feel their voice. I wish to capture their greatness, be it almost miniature in the grand scheme of things, or their quietness… or perhaps humbleness.
Privesc în sus, avântat, ca vârfurile curajoase ale construcției. Apoi în depărtare… înspre munți, admirând priveliștea.
I look up, abruptly, like the bold rooftops of the construction. Then into the distance… towards the mountains, admiring the view.
Este eliberare, să văd acum cu ochii minții castelul și grădina lui cu alei cuibărite acolo… în vecinătatea unor culmi, pulsând de ceva timp, așteptând netulburat, veghind…
It is freedom now, to see in my mind’s eye the castle and its garden alleys nestled up there… near the mountain peaks for a long while, waiting unbothered, watching over time passing by…
Mi-am luat la revedere ca de la orice loc pe care îl vizitez. Și ca și în urmă cu 14 ani, când l-am vizitat ultima oară.
Cu gândul la o posibilă reîntoarcere, dar probabil în alt anotimp. Al anului, al vieții…
I said good bye, as I do in every spot that I visit. And as I did 14 years ago too, when I last visited it.
With the thought of a possible return, but perhaps in a different season. Of the year, of life…
doar nicole... 