“There is some kind of a sweet innocence in being human- in not having to be just happy or just sad- in the nature of being able to be both broken and whole, at the same time.” ― C. JoyBell C.
Uneori…
…îmi simt fotografiile ca o catedrală.
O liniște selenară îmi acoperă gândurile, descoperindu-mi-le totodată.
Răsar ca din întuneric deplin… luminițe, arderi, aprinderi culoare.
Alteori îmi sunt ca o piață cu zumzet multicolor. Tarabe fel de fel, atmosfera caldă, pestriță.
Uit că sunt eu, mă rătăcesc aproape.
Uite, aici!
Dar aici, atunci când bâtea soarele acela superb!
Și aici. Lacrimi amestecate cu zâmbet?
Și amintirea…
Sometimes… …I feel my photos like a cathedral.
A lunar quietness covers my thoughts, uncovering them also. And out of deep darkness there seem to rise… tiny lights, sparks colorfully lit.
Other times they feel like a busy market place. Stands of all kinds, sizes and shapes, cozy air, multicolored. I forget that I am me… and I wander aimlessly, losing my way.
Look, here!
And here, this gorgeous sunlight!
Here too. Tears mixed with smiles?
And the memories…
Gândurile…
…mărgele rătăcite pe podea. Aproape, dar împrăștiate și reci.
Și mă aplec ușor, să le caut, să le culeg… să le înșir poate la loc în colierul minutelor.
Iar căutarea îmi e portocalie, în fotografii. Și galbenă, sau albastră.
Și verde amestecat cu roz, frunze cu petale, suflet cu secunde topite…
The thoughts…
…beads spread on the floor. Close, but cold and all over the place. And I lean over, to look for them, to pick them one by one… maybe to put them back in the necklace of minutes.
And my search is orange, in my photos. And yellow, or blue. And green mixed with pink, leaves with petals, soul with seconds melting…
Vin împletite cu pași. Cu urme de tine în toate.
Și fâșii de soare în tot.
Anotimpuri locuind în ore ca pe o pajiște după ploaie.
Curate și crude.
Veșnic început de vară. Mereu auriu timpuriu de toamnă.
They come intertwined with steps. And traces of you everywhere.
And slices of sun in everything.
Seasons dwelling in hours like on a meadow after the rain.
Pure and raw.
Forever the beginning of summer. Always early autumn gold.
Căutându-mi raze mereu, să împodobesc solar iarba.
Iar apoi, cuvintele… să răsară senin, ca un curcubeu.
Arcadă de proaspăt și pace. Cupolă caldă de candoare și dor.
Murmur acasă.
Always looking for sun rays, to adorn the grass in soft sunshine. And then, words… to appear serene, like a rainbow.
Arch of freshness and peace. Warm dome of candidness and longing.
“Every little or big problem has a reason, Every year there is a winter season, Every trouble goes away with time, After winter spring comes with rhyme.” ― Debasish Mridha
Ce bine că poezie
rimează cu veșnicie…
Căci te-apuc-
…-o nebunie
te simți plin de fantezie,
și te-apuci rebel a scrie-
…-o poezie?
Și chiar vrei să fie vie..
și zurlie,
și-afli tu, fir-ar să fie,
că tot sfânta poezie
rimează și cu pr..tie?
Asta chiar e-
…-o grozăvie!
și te simti plin de furie –
…o, vai mie!
Ești secat de energie
și chimie
Dar apoi, ce ștrengărie,
draga doamnă poezie
rimează și cu magie, bucurie, veselie duioșie, armonie, măiestrie…
O întreagă simfonie
te îmbie –
Ornament de broderie
cu tipar, filozofie
sau ecou de alchimie
susurând portocalie
Veselă prietenie
minunată bogăție,
ce beție-
…-o, frenezie!
Hai. să-mi pun repede gândul
pe hârtie!
(Neuitând de plimbări fotografie,
culori mii de primăvară ce descrie-
…-o superbă galerie
nostalgie,
cu puțin parfum sublim de iasomie,
iar apoi…
o melodie
jucărie)
No matter how I might try to translate the poem above, I could never make the version in English resemble its original, neither in form or as content, as it is a poem based on certain rhyming words in the Romanian language. Still, in the short poem below I tried to render the essential idea in the original version.
It’s so lovely how rhyme
has a pair in time
as together they chime
making lines ring sublime
Even flight, light and bright
find their sibling in night, it does seem a cute sprite
made it easy to write
Rhyme and reason flow free,
heart and soul to see
sweet words holding the key!
Nic🌏le
Lyrics:
These words are my own
Threw some chords together The combination D-E-F It’s who I am, it’s what I do And I was gonna lay it down for you Try to focus my attention But I feel so A-D-D I need some help, some inspiration (But it’s not coming easily) Whoah oh!
Trying to find the magic Trying to write a classic Don’t you know, don’t you know, don’t you know? Waste-bin full of paper Clever rhymes, see you later
These words are my own From my heart flow I love you, I love you, I love you, I love you There’s no other way To better say I love you, I love you…”
“The day you lose your sense of wonder is the day you grow old.” ― Marty Rubin
Plimbarea de azi a fost cu și despre culoare, deși eu spuneam aici mai mereu „mai alb”. Voalul miresei, iasomia, lăcrămioarele, socul…
Și azi, iar, albul mi-a unduit radios în mănunchiuri pufoase, dar apoi…
Today’s walk was with and about color, even though I used to link the month of May to much white. There usually are the bridal veil flowers, the jasmine, the lily-of-the-valley…
And now again, the wonderful white waved at me gracefully, in fuzzy clusters, but then…
…a răsărit și o bulină roșie. La reverul unei frunze elegante.
Și niște iriși luminoși… într-o nuanță poate doar de pictori cu adevărat cunoscută,
...a red dot appeared out of the green. On the lapel of an elegant leaf.
And radiant irises… in a purple hue perhaps truly known only by painters.
În cele din urmă, un copăcel cu flori micuțe de un galben proaspăt, nemaivăzut de mine până acum.
Last, but not least at all, a small tree with tiny yellow flowers looking so fresh, that I’ve never seen so far.
Și gata, a fost, scurta mea plimbare culoare.
Vă doresc un mai luminos!
🙂
April showers so bring May flowers… that was my short stroll today.
“The moon stared at me through sprinkled nighttime stardust and I alone smiled.” ― Jay Long
Soft silver moon hanging so high,
will you come down
to kiss my eyes?
With rays of silence, your shine so strong,
will you confide to me
where I belong?…
Warm soothing whispers melting at sunrise
leave ghostly trails,
scented good byes
Smooth feather touches brushing the dark
turn sleepless nights
into an ark
White sails away to havens of skies
draw starry ripples
blended with sighs…
So far away,
your smile lands here…
soft silver moon hanging so near
Tu, lună soare cu ochi de argint, poți să cobori lin pe pământ? Cu raze mute lucind puternic, poți să-mi răsari din întuneric?…
Susur de stele bând răsărituri, boare de cald și roz asfințituri Atingeri albe de clipe în noapte cuibărind visul în arcă de șoapte Pânze de nori, limanuri și unde flutur în zare a rost și secunde…
Atât de departe, surâsul din soare… tu, lună moale cu ochi de visare
It pops up bright and beautiful, you can almost hear its beaming smile. Its buzz?
Vivid red!
De-a lungul, de-a latul… îți conduce privirea ca spre un semn al exclamării. Și-ți spune:
„Aici!”
„Acum!”
Along or across… it takes your gaze like for a splendid stroll, as if towards an exclamation point. And it tells you:
„Right here!”
„Right now!”
Felii de foc… masă rotundă cu albul rece. Rotindu-și verdele pace al unui început liniștit de vară.
Slices of fire… a round table with cold whiteness. And swirling the green peacefulness all around, tranquil summer time.
Și tot roșii, fie bobițe, fie muguri, petale…
…picături de strălucire mereu nouă, de parcă timpul s-ar iți pe alocuri ca din verde senin, ca să-și spună iarăși și iarăși cuvântul său puls…
…roșu aprins.
And also red, be them beads, buds or petals…
…drops of brightness, richness or brilliance, always new and fresh, restless time bursting here and there out of green hues, to make its throb seen and heard…
…dazzling red.
***
Fotografii făcute pe parcursul ultimilor cinci ani, mai jos… în Grecia, pe insula Thassos. Prima dată când am văzut… cum izvorăște o garoafă! 😀 Nu mai văzusem niciodată până atunci garoafe la ghiveci. Și nici de atunci încoace. Un colț de poveste acolo sus, în curtea unei case, fărâmiță de mare la orizont, un cactus gigant, felinar, tulpina unui copac bătrân… mi-aș fi instalat un hamac, aș fi stat pe o bancă acolo toată dup-amiaza. Doar privind.
☀🍹 😊😊
Photos taken over the past few years, the one below… in Greece, on the island of Thassos. The first time I had ever seen a potted carnation. I had seen them only at the florist’s before. 😀 And ever since. A happy moment for me, a magical spot too… a sea of green up in a gorgeous garden, the beautiful blue away on the horizon, a huge cactus, a garden lamp, the trunk of an old tree… I would have rested in a hammock, on a bench… right there and then the whole afternoon. Just gazing.
“I saw this moment as attached by threads to eternity
and woven between all the other braided moments
of my past and my future.” ― Roman Payne, The Wanderess
A fost puțin mai greu pentru mine să găsesc fotografii potrivite temei de săptămâna aceasta, și anume, Linii conducătoare sau directoare în imagine (vezi punctul 8). Vânătoare în toată regula printre poze de tot felul zilele astea, dar fără prea mult succes. Se pare că acest element compozițional în fotografie mi-a cam scăpat până acum. Doar căteva cadre, am găsit, care se întâmplă să se… încadreze.
O plimbare de-a lungul falezei din Balcic, în Bulgaria, vara anului 2018, căldura acelei amiezi mi-a rămas bine întipărită, ardea soarele…
…sau buburuzele bine pitite la umbra tulpinițelor zvelte, mult vânate și ele. Tot în plin soare și tot bine întipărite printre amintiri cu peripeții macro-frotografice, mi-au rămas.
😊😊
It has been a little difficult for me to find photos suitable for this week’s theme, Leading Lines. A real hunt, and rummaging through my photos, still without much luck at first, it seemed, as this composition technique appears to have eluded me so far. Just a few frames, I could find, that happen to fit this topic.
A walk along the seafront in Balchik, Bulgaria, summer of 2018, I remember the heat that day, a boiling hot noon, it was…
…or them tiny ladybirds’ amble, so well sheltered in the shadow of the slender mid-summer stems. Much searched for too, also in the burning sun, and also still in my memory, among other such cute macro-photo outings.
Iar în fotografia de mai jos… un colț de mult cald și culoare! Un loc soare cu mușcate, așteptând în fiecare dimineață turiștii în hol, care mai somnoroși, care… sigur dornici de poze înainte de micul dejun (hotelul Sirena din Saturn, în aceeași vară, 2018).
And in the photo below… a sweet sunny corner! A bright place with lovely geranium pots waiting for tourists to come down in the lobby every morning, some sleepy, some… most probably eager to take a couple of photos right before breakfast (in Hotel Sirena, Saturn resort at the Black sea, summer 2018).
Poate fi interesant, modul în care anumite tehnici de compoziție se pot folosi, la modul conștient, pentru a deveni poate mai creativ. În următoarea perioadă de timp, sper să pot face mai multe poze încercând să folosesc această regulă, a liniilor de un fel sau altul prinse în imagine în așa fel încât să conducă ochiul spre un punct anume, dând un traseu mai mult sau mai puțin sinuos poveștii colorat surprinse.
It can be interesting, the way some composition tips can be used in order to become more creative perhaps. In the next few months, I hope I will be able to put this technique to some good use in my photo-taking game, so to say. Lines of more types caught in an image in such a way to lead the eye towards a certain point in the frame, giving a nice pleasant aspect to one or another colorfully captured story.
Liniile de aici… fie ele ciment, metal, lemn sau vegetale, aproape sau departe… toate s-au întâmplat în acele momente ca o curgere naturală a clipei. Un indicator spre o mică secundă de frumos.
Sau chiar.. spre vișine incredibil de gustoase acolo sus!
🙂
The lines here… no matter if made of concrete, metal, wood or much green, close or far… they all felt as the natural flow of a moment to me. As if pointing towards a sweet tiny second of playful beauty.
Or even… towards incredibly tasty sour cherries up there!
…așteaptă mereu pe undeva. Cuminte, luminos, vesel. Doar să ieșim și să privim.
Și chiar mereu e ceva acolo, oricât de mic, sau de gri, de veșted… care ar umple perfect un cadru cu o frântură de frumos.
O fărâmiță de zi.
Am ieșit și am inspirat adânc. Aer de ianuarie nou. Câtă liniște în toate. Totuși, câtă viață torcând.
Puțin monocrom, dar… am zărit! Dulci izbucniri de primăvară împletită cu toamnă și iarnă. Frunze temerare muiate în culoare și frig. Un greiere curajos?!… Pare înlemnit, dar cred că e fericit, și el la plimbarea lui îndrăzneață.
Iar soarele măreț… mângâind peste toate.
Parcă recele nu a fost niciodată mai cald.
Outside…
It is always there somewhere. Silent, happy and bright. Just waiting for us to go outdoors, to look around.
And there is always something out there, no matter how small, how grey or how wilted, that would fill a frame perfectly with a sweet bit of beauty.
A ray from a day.
I went out and took a deep breath. Fresh January air. How tranquil everything is. Still, how much energy throbbing in every little thing.
A bit in monochrome but… I found them! Soft patches of spring blended with autumn rust and winter whiteness. Lingering leaves soaked in color and coldness. A brave little cricket?! Seems stiff, but perhaps it is happy too, on its cute aimless stroll.
