“The moon stared at me through sprinkled nighttime stardust and I alone smiled.” ― Jay Long
Soft silver moon hanging so high,
will you come down
to kiss my eyes?
With rays of silence, your shine so strong,
will you confide to me
where I belong?…
Warm soothing whispers melting at sunrise
leave ghostly trails,
scented good byes
Smooth feather touches brushing the dark
turn sleepless nights
into an ark
White sails away to havens of skies
draw starry ripples
blended with sighs…
So far away,
your smile lands here…
soft silver moon hanging so near
Tu, lună soare cu ochi de argint, poți să cobori lin pe pământ? Cu raze mute lucind puternic, poți să-mi răsari din întuneric?…
Susur de stele bând răsărituri, boare de cald și roz asfințituri Atingeri albe de clipe în noapte cuibărind visul în arcă de șoapte Pânze de nori, limanuri și unde flutur în zare a rost și secunde…
Atât de departe, surâsul din soare… tu, lună moale cu ochi de visare
It pops up bright and beautiful, you can almost hear its beaming smile. Its buzz?
Vivid red!
De-a lungul, de-a latul… îți conduce privirea ca spre un semn al exclamării. Și-ți spune:
„Aici!”
„Acum!”
Along or across… it takes your gaze like for a splendid stroll, as if towards an exclamation point. And it tells you:
„Right here!”
„Right now!”
Felii de foc… masă rotundă cu albul rece. Rotindu-și verdele pace al unui început liniștit de vară.
Slices of fire… a round table with cold whiteness. And swirling the green peacefulness all around, tranquil summer time.
Și tot roșii, fie bobițe, fie muguri, petale…
…picături de strălucire mereu nouă, de parcă timpul s-ar iți pe alocuri ca din verde senin, ca să-și spună iarăși și iarăși cuvântul său puls…
…roșu aprins.
And also red, be them beads, buds or petals…
…drops of brightness, richness or brilliance, always new and fresh, restless time bursting here and there out of green hues, to make its throb seen and heard…
…dazzling red.
***
Fotografii făcute pe parcursul ultimilor cinci ani, mai jos… în Grecia, pe insula Thassos. Prima dată când am văzut… cum izvorăște o garoafă! 😀 Nu mai văzusem niciodată până atunci garoafe la ghiveci. Și nici de atunci încoace. Un colț de poveste acolo sus, în curtea unei case, fărâmiță de mare la orizont, un cactus gigant, felinar, tulpina unui copac bătrân… mi-aș fi instalat un hamac, aș fi stat pe o bancă acolo toată dup-amiaza. Doar privind.
☀🍹 😊😊
Photos taken over the past few years, the one below… in Greece, on the island of Thassos. The first time I had ever seen a potted carnation. I had seen them only at the florist’s before. 😀 And ever since. A happy moment for me, a magical spot too… a sea of green up in a gorgeous garden, the beautiful blue away on the horizon, a huge cactus, a garden lamp, the trunk of an old tree… I would have rested in a hammock, on a bench… right there and then the whole afternoon. Just gazing.
“I saw this moment as attached by threads to eternity
and woven between all the other braided moments
of my past and my future.” ― Roman Payne, The Wanderess
A fost puțin mai greu pentru mine să găsesc fotografii potrivite temei de săptămâna aceasta, și anume, Linii conducătoare sau directoare în imagine (vezi punctul 8). Vânătoare în toată regula printre poze de tot felul zilele astea, dar fără prea mult succes. Se pare că acest element compozițional în fotografie mi-a cam scăpat până acum. Doar căteva cadre, am găsit, care se întâmplă să se… încadreze.
O plimbare de-a lungul falezei din Balcic, în Bulgaria, vara anului 2018, căldura acelei amiezi mi-a rămas bine întipărită, ardea soarele…
…sau buburuzele bine pitite la umbra tulpinițelor zvelte, mult vânate și ele. Tot în plin soare și tot bine întipărite printre amintiri cu peripeții macro-frotografice, mi-au rămas.
😊😊
It has been a little difficult for me to find photos suitable for this week’s theme, Leading Lines. A real hunt, and rummaging through my photos, still without much luck at first, it seemed, as this composition technique appears to have eluded me so far. Just a few frames, I could find, that happen to fit this topic.
A walk along the seafront in Balchik, Bulgaria, summer of 2018, I remember the heat that day, a boiling hot noon, it was…
…or them tiny ladybirds’ amble, so well sheltered in the shadow of the slender mid-summer stems. Much searched for too, also in the burning sun, and also still in my memory, among other such cute macro-photo outings.
Iar în fotografia de mai jos… un colț de mult cald și culoare! Un loc soare cu mușcate, așteptând în fiecare dimineață turiștii în hol, care mai somnoroși, care… sigur dornici de poze înainte de micul dejun (hotelul Sirena din Saturn, în aceeași vară, 2018).
And in the photo below… a sweet sunny corner! A bright place with lovely geranium pots waiting for tourists to come down in the lobby every morning, some sleepy, some… most probably eager to take a couple of photos right before breakfast (in Hotel Sirena, Saturn resort at the Black sea, summer 2018).
Poate fi interesant, modul în care anumite tehnici de compoziție se pot folosi, la modul conștient, pentru a deveni poate mai creativ. În următoarea perioadă de timp, sper să pot face mai multe poze încercând să folosesc această regulă, a liniilor de un fel sau altul prinse în imagine în așa fel încât să conducă ochiul spre un punct anume, dând un traseu mai mult sau mai puțin sinuos poveștii colorat surprinse.
It can be interesting, the way some composition tips can be used in order to become more creative perhaps. In the next few months, I hope I will be able to put this technique to some good use in my photo-taking game, so to say. Lines of more types caught in an image in such a way to lead the eye towards a certain point in the frame, giving a nice pleasant aspect to one or another colorfully captured story.
Liniile de aici… fie ele ciment, metal, lemn sau vegetale, aproape sau departe… toate s-au întâmplat în acele momente ca o curgere naturală a clipei. Un indicator spre o mică secundă de frumos.
Sau chiar.. spre vișine incredibil de gustoase acolo sus!
🙂
The lines here… no matter if made of concrete, metal, wood or much green, close or far… they all felt as the natural flow of a moment to me. As if pointing towards a sweet tiny second of playful beauty.
Or even… towards incredibly tasty sour cherries up there!
…așteaptă mereu pe undeva. Cuminte, luminos, vesel. Doar să ieșim și să privim.
Și chiar mereu e ceva acolo, oricât de mic, sau de gri, de veșted… care ar umple perfect un cadru cu o frântură de frumos.
O fărâmiță de zi.
Am ieșit și am inspirat adânc. Aer de ianuarie nou. Câtă liniște în toate. Totuși, câtă viață torcând.
Puțin monocrom, dar… am zărit! Dulci izbucniri de primăvară împletită cu toamnă și iarnă. Frunze temerare muiate în culoare și frig. Un greiere curajos?!… Pare înlemnit, dar cred că e fericit, și el la plimbarea lui îndrăzneață.
Iar soarele măreț… mângâind peste toate.
Parcă recele nu a fost niciodată mai cald.
Outside…
It is always there somewhere. Silent, happy and bright. Just waiting for us to go outdoors, to look around.
And there is always something out there, no matter how small, how grey or how wilted, that would fill a frame perfectly with a sweet bit of beauty.
A ray from a day.
I went out and took a deep breath. Fresh January air. How tranquil everything is. Still, how much energy throbbing in every little thing.
A bit in monochrome but… I found them! Soft patches of spring blended with autumn rust and winter whiteness. Lingering leaves soaked in color and coldness. A brave little cricket?! Seems stiff, but perhaps it is happy too, on its cute aimless stroll.
“Magic exists. Who can doubt it, when there are rainbows and wildflowers, the music of the wind and the silence of the stars? Anyone who has loved has been touched by magic. It is such a simple and such an extraordinary part of the lives we live.” ― Nora Roberts
Stele cusute cu adiere și surâsuri agățate de nori.
Dup-amiezi feliate albastru.
Wind-sewn stars and cloud-hanging smiles. Blue-sliced afternoons.
Și vezi că vântul a adus sărbătoare.
Culorile au sclipit al lor… „Bine ai plutit!” și au servit ciocolată caldă.
Niciodată cadourile nu au fost mai dulci.
And you see that the breeze has brought bright winter days.
The colors have shimmered their… *Welshone!” and served warm chocolate. Never have the presents been sweeter.
