Nuanțe înstelate…/ Sunny hues, starry blues


“Red was ruby, green was fluorescent, yellow was simply incandescent.
Color was life. Color was everything.
Color, you see, was the universal sign of magic.”
― Tahereh Mafi, Furthermore


Provocare zâmbind culoare, săptămâna asta, în nuanțe… toate începând cu litera S.

Ocazie de soare splendoare… ca din albastru safir sau verde salvie, sosite aici în final de an, nuanțe sclipind în azuriu de vineri direct dn august de vacanță. Și nu numai.

Și de senin înstelat.



Cute fun challenge this week, colorfully, on Cee’s Photography blog,  CFFC- Letter S  (Colors that start with the Letter S – sepia, sea green, silver, sky blue, saffron, salmon, scarlet, steel blue).

I took it as a splendid occasion to play with the hues, as much as I could identify them correctly… sapphire or steel blue, sage green, sandy yellow, saffron, siam… flowing here, end of year days to land in this azure Friday right from August holidays. But not only.

Here they shine, in all their serene waltz. 



Sage green oleander leaves, with soft pink flower bouquets…


Sandy yellow and soft brown mix next to seafoam green waves, light turquoise…

…and sapphire blue depth.


More blue, sapphire, steel and silver

…morning steel blue sky and sparkles, afternoon sapphire waves, evening silvery ripples.


Then, sweet saffron flower bouquet, a cute yellow orange mix…

…saffron being that fine line of a hue caught between a darker kind of yellow and a lighter kind of orange?!  ¯\_(ツ)_/¯  😊😊


Or siam petals… (though siam, like saffron, did feel quite hard to decide on, as some hues… do seem to have their own hues too 😊).


And a sweet siam strawberry pendant that I have, in a nice necklace, never ceases to amaze me… its fabulous air. Cute, too.

I would even call this… a seizing or sizzling siam, definitely, well… a bit fabricating hue names, what can I say. 😊


I would have loved to have a siam sunset photo, which I do, but quite blurred. Still, instead, a sunset orange setting, dreams’ journey freely far far away…


Then silky cream fluff, so so tall… like I had never seen before!


O colecție cu aer… mozaic, nuanțe și iar nuanțe. De pași, de timp, de albastru…

Sper că v-a plăcut!

Săptămâna aceasta a fost cu și despre formă, culoare și stele, aranjate ele mister, chiar ca din eter, s-au potrivit. Și va mai fi puțin. Ultima zi din an, să sperăm… sclipire, contur și mult joc. Până atunci…

…zile de final de an frumoase, bucuroase… și dragi!



Well, it seems… quite a mosaic collection, air and blues, for this challenging post dressed in tricky hues. 

I hope you enjoyed it!

This week has been with and about shapes, colors and stars, falling miraculously in their place, like out of the same starry blue, they clicked.  And there will be a bit more too. The last day of the year, hopefully… Sunday sparkles, contours and purple playfulness. But until then…  

…wishing everyone beautiful end of year days, happy and sweet! 


Și o melodie satin… să întregească adierea curcubeu de mai sus.



Also a soft satin song… to match the beauty of the rainbow breeze above.





Cute Quotograph… and bright airy ascent



Cădere în sus, avântare, uitare…

Parisul e o ghicitoare
cu răspunsuri vii luminând la tot pasul

E un gând și un zâmbet,


e treaptă
în cer

ce scrie
pe aer
design mirific

desen minunat



Falling upwards, ascending, forgetting…

Paris is a fine riddle 
with answers stirring at every bright step

It is a thought and a smile,
a poem,

a destiny?

it is steps
in the sky

on air
marvelous drawing

mirific design


“He who contemplates the depths of Paris is seized with vertigo.
Nothing is more fantastic. Nothing is more tragic.
Nothing is more sublime.”
― Victor Hugo


“To breathe the air of Paris preserves the soul.”
― Victor Hugo, Les Misérables


Plimbare – zbor luminos, cu Turnul Eiffel coborând din vara 2015 să deseneze prin aer de iarnă 2017, pentru provocarea cu aripi și avânt de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta.


Bright flight today, with the Eiffel Tower photos descending gently from summer 2015 to draw magic and shine through winter 2017 air, for the nice theme on the WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Ascend.


Va urma…



To be continued…


Cute Quotograph… and Barcelona (bluish peek)



Final de august 2017, o zi puțin gri albăstrui, iar Barcelona sclipea pierdut în zare.


End of August 2017, a quite grey day, slightly bluish, and Barcelona was shining dimly on the horizon.


O scurtă plimbare, a fost atunci, în așteptarea intrării în Parcul Güell, pe dealul din apropiere, urcând alene și aruncând privirea înspre oraș… Sagrada Família veghind discret, clădiri turn aproape zgâriind norii…

…întindere tăcută și albă parcă legănând timpul.


Short unexpected  walk before entering to visit Park Güell, up on the hill, glancing backwards and downwards onto the city… Sagrada Família guarding it shyly, tall buildings almost scraping the clouds…

…silent and  white urban sprawl seeming to be cradling time.


Provocarea de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta are tema Peek (privire scurtă sau pe furiș) ceea ce m-a dus cu gândul la pozele de atunci, înainte de intrarea în parc, făcute din mers, cumva din coada ochiului (și al unui zoom maxim). Privind în jos înspre oraș, apoi în sus spre o casă răsărind în toată eleganța ei verde, vila cu doi trandafiri japonezi roșu aprins lângă fereastră (de care de-abia m-am desprins)…


The Daily Post’s Photo Challenge this week is Peek, and me… thinking of the photos taken that day before entering the Park, I realized they were all zoomed-in peeks… of Barcelona seen from up hill, then of an elegant house, a mansion surrounded by a tall stone wall, and of two blazing Japanese roses next to one of its windows ( I really loved those)…


…și apoi, chiar și printre tulpinile pinilor, vedere destul de rătăcită a Turnului Glòries (sau Agbar, Turnul Apelor din Barcelona), încercând eu să mă strecor cât mai înspre aproape și clar.

(Adaug un link cu culorile turnului noaptea, pentru cei dornici să vadă, eu nu am reușit să-l zăresc colorat, din păcate.)


...and even of the Torre Glòries (or Agbar Tower) zoomingly peeked at by me, from behind some pine trees up on Carmel Hill.  

(I’m adding a link with its colors at night, for those of you who are are curious to see, I didn’t manage to tale photos of its colors.)


Și iar, trandafirii japonezi, arzând liniștit acolo sus, lângă casa cea verde.


And then again, the two superb Japanese roses burning bright next to the green house.


Parcul Güell. O minune verde creată de arhitectul modernist Antonio Gaudi și situată pe colina El Carmel.  Pășeam pe aleile interminabile… ca într-un cadru-studio de film în aer liber, iar fiecare element părea să spună o poveste, șoptind ca de printre meandre de trecere.


Park Güell. A green wonder located on Carmel Hill, created by the modernist Catalan architecture, Antoni Gaudi. I was going up and down the endless alleys… almost like on an incredible outdoor film set, and its elements had a quite special feel, almost like whispering a story coming from a meandering time flow. 


Turnuri și trepte, alei, galerii, coloane… unele acoperite cu mozaic jucăuș din sticlă colorată.


Towers and steps, alleys, galleries, pillars… some covered in playful mosaic plates made of colored glass.  


O combinație… și veselă și impunătoare. Grădini cu flori printre palmieri și construcții colorate…


A happy mixture, imposing as well. Gardens with their flowers and palms, and colorful constructions…


…căsuțe ca de turtă dulce, într-un aer dulce… ca de basm.


…like gingerbread houses or cottages in that cute style… fairylike. 


Din căsuța cu pereții vopsiți albastru…  privire însorită înspre vis de verde înflorind cerul.


From inside the little house, its walls painted blue… dream view of the green outside blooming sky.


De-ar fi fost o zi cu soare din plin, fiecare colțișor în parte ar fi explodat în strălucire, ca și în cele câteva momente de aproape senin luminând piatra și bucățile de culoare din mosaicuri… fiecare detaliu și pas.


Had it been a full sunny day, every little corner would have burst into shine, like in those several moments with clearer skies and brightness over the stone, the colorful mosaics, each detail and step.


I had this perfect dream
Un sueno me envolvio


Let the music play
Make the voices sing
Nace un gran amor
Start the celebration
Ven a mi
And cry
Come alive
And shake the foundations from the skies
Shaking all our lives
Such a beautiful horizon
Like a jewel in the sun
Por ti sere gaviota de tu bella mar
Suenan las campanas



(Lovely Freddie Mercury song, the anthem of 1992 Olympics in Spain.)


Cute Quotograph… and the walk up the seafront



Afară plouă mărunt și puțin bosumflat, și de vreo câteva zile bune, dar eu…

…sincer, mă plimb albastru luminos până sus sus… la umbra pinilor din Lloret de Mar, Costa Brava.


It’s been raining here, a dense dreary drizzle, for a couple of days now, but I…

… to be honest, I’m walking far into a deep shiny blue, up and away… into the shadow of the pines up a lovely hill in Lloret de Mar, Costa Brava. 


Pășesc pe trepte puțin cam nehotărâte, plecând de lângă plajă, pe-un drum ducând însorit și vesel spre plaja alăturată. Și asta… decupând elegant în piatră. Faleză suspendată, alee în scări… labirint dar și slalom printre bucuroși ca și mine, daaa!… să fotografieze la fiecare pas, fiece boare și rază apune.


I go up the steps, a bit winding and mazy, leaving the beach behind, on a sunny jolly road taking to the neighboring beach over the hill. And this… by cutting its way through the stone. A suspended seafront, an alley of stairs… labyrinth and slalom with  happy tourists like myself, yesss!… to capture nice things at every step, every gust of wind and ray of the soon setting sun.


Plimbare de după-amiază atât de azur… la fiecare privire înapoi înspre larg, marea explodează în liniște și senin, vălurind într-ale ei, atât de nepăsătoare de dincolo de vânt, de cuvânt, de real sau de vis… și de orice cadru încerc eu să tot meșteresc în sus pe traseu.


An afternoon walk so azure… at every look back over the shoulder, the sea bursts softly into quietness and serenity, rippling in its own waves, carefree as if from beyond the wind, the words, the dream or reality of things… and beyond any frame I may try to craft along my way upwards.


Iar când ajung în vârf, minune.. (desigur, după ce reușesc să nu privesc înapoi măcar timp de vreo câteva minute, pași și posibile cadre) … mă întâmpină tot ea, marea! Parcă tot mai mare, mai întinsă, cu cât mă îndepărtez înspre în sus.

Și-apoi… altă explozie, de-auriu printre pini. Nod în gât, raze-n ochi, bucurie în suflet. Vis de chiar aici și acum. Cumva chiar fără nici un firicel de lumesc atingând aerul. Am evadat.

Ei bine, da, eu și câțiva… mulți alții, mișunând la fel de bucuroși ca și mine. „Oare ce să admirăm mai întâi? Ce colțișor? Ce trunchi luminos de copac, ce con de umbră… de pin și de magic?  Și asta cât mai… fără să intrăm unul în cadrul celuilalt, altfel cum…”


And when I get there, such a wonder… (surely, after trying hard not to look back for at least several minutes, steps and potential photos)… still there, the sea! Seeming even more immense, wider and larger, the further away I get from it.

And then… another burst, golden this time, through the pines. Lump in my throat, rays in my eyes, joy in my heart. A dream of right here, right now. Somehow with no thread of reality touching the air. I escaped.

Well, yes, me and some… quite many others, the same, moving around happy and enthusiastic. „Hm… what shall I admire first? What cute little corner? What shiny tree trunk or warm place in the shade… the pines, the magic? And that… without getting into another’s field of view and frames, as much as possible, how else…”


Pe cât de interesant, pe atât de cald, modul în care pasionații, sau obsedații de astfel de incursiuni fotografice au cumva propriul limbaj, semne, gesturi, zâmbete cu subînțeles. Fac cu rândul natural și extrem de împreună. Chiar dacă total separat. Solidaritate tăcută… sau dans cu pași improvizați amical.

Doar pentru a prinde… da, da, acolo!… locul acela, unghiul!… evident cel mai cel, mai superb sau mai nostim. Și asta pentru că de-acolo… se zboară.


It is interesting, as it is warm, the manner in which photography addicts, or enthusiasts, freaks… somehow have their very own language, made of signs, body or facial, subtle gestures… taking their turn in such uniquely marvelous spots, naturally and sharing a silent togetherness? Though still totally separate. Solidarity… or a friendly dance with improvised steps.

Just in order to catch… yes, yes, there!… that spot, that angle!… obviously the one and only, the loveliest or the cutest. And that just because… that’s the runway. The flight.


Cum se simte? Sau cum simt eu, cel puțin? Mult bine și frumos! Cald și aproape? Lumea devine a mea pentru o fracțiune dulce și-un click. A mea… să mă pot juca și râde cu ea.

Și chiar așa este. Unele lucruri se observă chiar doar printre umbre. Sau apoi, izbucnind de printre pixeli să coloreze timpul în mișcare…

…din camera obscură a momentului îmbrăcat în lumină.


The feeling? Or the way I feel, at least? Much peace and beauty! Warmth and closeness? The world becomes mine, for a sweet fraction of a second and a click. Mine… to play with and smile at.

And that’s the way it really is. Some things really do come visible only when seen through the shadows. Or then, they pop up from among pixels, coming in full movement to color time…

…from the camera obscura of the moment dressed in light. 


Și-ntre timp a ieșit și soarele. Ei bine… dup-amiază aurie de toamnă timpurie, și poze.


In the meantime, earlier today, the sun showed its shiny face. A golden afternoon, and more photos.




Încă un pas…/ One more step…


“Go in the direction of where your peace is coming from.” 
― C. JoyBell C.


…și e toamnă, sau primăvară, astronomică.

Dar pe la mine… echinocțiul de septembrie vântură vară. Răstoarnă valuri, umflă umbrele colorate….

Doar vacanța la mare e… ca să țină, nu?! Măcar până la prima ninsoare.

Să țină de cald.


…and it’s autumn, or spring, astronomically speaking.

But for me, the September equinox is swirling like summer. Swelling waves, beach umbrellas…

Well… it’s just that the summer holiday is a keeper, right? At least until the first snowflakes.

Keeping us warm.


Vara asta, marea a fost… Mediterană. Nu Egee și nici Ionică. Da, draga de Grecie… poate la anul. Deși soarele Spaniei e de-o strălucire și-un vis… sclipire zglobie. Și o nuanță cumva nouă, azur sidefiu.

Dimineața… mantie încrustată cu topaze și firicele de argintiu, dar dup-amiaza… de parcă Neptun se îmbufna ca din larg și albastru, supărare mare și-adâncă de umplea de cerneală orizontul marin.


This summer, the sea was… Mediterranean. Not Aegeen, nor Ionian. Yes, dear Greece… maybe next year. Although Spain’s sun… its very own radiance and dream. New hue to me there, pearly azure.

The morning… blue gem-studded cape, with tiny golden threads, but the afternoon… as if Neptune had frowned upon the day, splashing navy blue ink deeply against his seascape horizons. 


Un echinocțiu vesel și senin, zilele astea!


A happy and serene equinox, these days!



Cute Quotograph… and silky beauty




Pufuri de-un roșu ca focul, zâmbete de-un albastru răcoare…  răsărind dintr-un verde… ca de-obicei, cald și moale ca de-mbrățișare. De mult drag.

Îmi răsăreau frumuseți colorate la tot pasul prin plimbările de final de august. De vacanță târzie, de Spania, anul acesta. De dor de mare și soare.

Și de frumos mătăsos…


Bright red fluff, breezy blue smiles… shining out of a green… as usual, sweet and soft like a hug. Cozy and snug.

They popped wonderfully, colors all along my steps in my late August strolls. Late summer holiday, to Spain this year. Longing for the sea waves and the sun.

And for that unique silky beauty…


Și-un mic colț… de mare. Strecurat ca o adiere de… „va urma”.

Asta este, doar așa am putut trece de flori culori. Le-am, sau m-au păcălit cam în slalom, dar am ajuns și la umbrele. Minuni luminând aprins și răcoare.

Tot frumos și… tot colorat mătăsos.



And… a cute little corner by the sea. Like a breezy… „to be continued”.

Well, that’s how I finally managed to get past the flower photos. Sneaking by in a smooth slalom to get to the umbrellas. Splendid hues shining cheerfully in the sea breeze.

Still in their unique… silky beauty.




Sărut iminent…/ Imminent kiss


“Hold on to your heart and life will give you wings.”
― A.D. Posey


Cristalină chemare,
zguduind pereții cuprinderii,
o sferă rotindu-se moale
arzând în pragul

Un gest proiectat mătăsos,
ca din muzică,
întinzând brațe de lună
tinde cald și albastru să mângâie
priviri tresărind

Cu degete-joacă, plimbare
și râset
prin aer zâmbet topind,
se naște îmbrățișare
cer și pământ adânc

Întrebări și răspunsuri,
gânduri pierdute
se dizolvă senin în moment
sublimând margini și granițe
într-un tainic sărut


A crystalline call,
mere ritual
shaking the walls of the grasp,
a sphere spinning like lava
burning and about
to clasp

A gesture projected like silk,
like a song
extended arms of the moon
cradling blue and caress,
sweet eyes glancing
in tune

With fingers of play, a walk
and much laughter
through the air warm smiles melting,
an embrace of magic is born
sky and earth gleefully

Questions and answers,
deep winding thoughts
are serenely dissolved, pure bliss
transcending margins and borders
through an unclaimed imminent




Bine v-am regăsit! Un septembrie cât mai soare și frumos!


It’s good to be back! Wishing you a sweet sunny September!


(and… the Italian version 🙂 )