Arhive

Cute Quotograph… and cocktail summer scent

 

 

Trecut de mijloc de septembrie cald, într-adevăr. Adie fiori de toamnă arămie și vis prin jurnalul meu de bord, dar…

…minunea de magie de vară nu se lasă dusă, nu, nu!

 

Warm mid September just gone by, indeed. A cozy autumn breeze, golden and dreamy is rippling through the air, the mornings, but…

…wonderful summer magic is lingering still. 

 

Culoare dulce luminoasă îmi răsare aromat de printre gânduri, cu gustul acela de vesel din zile presărate din plin cu raze de august senin. Joacă… da. Luminoasă, gustoasă, pufoasă…

 

Shiny colors and so sweet… like blushing fragrantly from among my thoughts, from long days wearing August rays serene. A cocktail of moments… yes, playful and tasty and fluffy in the breeze…

 

Culorile astea, locurile… adierea, albastrul ți se lipesc strâns de suflet. Îi țin de cald. De nor și de dor.

 

These colors, spots… the balmy air, the beautiful blue do stay in your soul. They give that forever feel, of warmth and closeness to it all, everywhere.

 

Iar toată minunăția și nebunia de vară mi-a amintit de melodia aceea… știți voi, anii 80 spre final?

🙂

Which… all here light and cute reminded me of The Beach Boys. End of the 80s, if you remember? Enjoy!

 

Nicღle

 

Reclame

Vara, florile, marea…/ Summer, flowers, the sea…

 

“At the seaside all is narrow horizontals,
the world reduced to a few long straight lines
pressed between earth and sky.”
― John Banville, The Sea

 

Când vara mă poartă albastru,
iar orele-mi-ntind trepte line,
minutele-ncep să-mi șoptescă
cuvinte-n petale senine…

Surâsuri de clipă atinsă
de nori și raze din inimă
cerând parcă spumei din valuri
s-aștearnă zile cu rimă

Să mângâie gânduri cărare
pe-a timpului fragedă coamă,
cu murmur de tine aproape
de dincolo de umbră și teamă

 

When summer carries me blue,
the hours fine stairs unveil,
long minutes start whispering gently
sweet words in petals’ sweet tale…

A moment’s warm smile seems touched
by clouds and rays from the heart
as though urging the sea foam
to draw clear days like a chart

To cradle my thoughts like a trail
on time’s delicate crest…
deep murmur of you feeling close
through shadows, soothing deep rest

 

Un septembrie frumos!

 

Wishing you a nice September!

Nicღle

 

 

Zare călătoare… (4)/ Travel horizons

 

“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!”
― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek

 

„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”

 

„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”

 

***

Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.

Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie.  Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.

Și… de la înălțime!

 

This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.

And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.

And… from splendid Santorini heights!

 

Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊

Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.

Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur. 

 

Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊

As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.

And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.

 

Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.

Apusul și marea. Strălucirea.

Azurul.

 

During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched  up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.

The sea at sunset. The shine.

The azure.

 

Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…

…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!

 

😊

Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…

 …the uppermost peak of loveliness!

 

Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime

 

For this week’s theme on Dutch goes the Photo!  

Tuesday Photo Challenge, Week 111 – Height

 

 

Versurile cântecului aici.

 

 The beautiful lyrics here.

 

***

Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.

 

And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.

 

„Did you say… dance? Come on my boy! Together…
„Boss, I have so much to tell you….
„Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!…
„You can laugh too! Hey, you laugh!!!…

 

 

Va urma

 

To be continued

 

Nic🌊le

 

 

Aer de Paris…/ A sense of Paris

 

 

Există locuri și locuri… tot așa cum există oameni și oameni. Și fiecare ființează în propriul fel.

De parcă fiecare scrie și rescrie o altă hartă a momentului. Altă și altă redimensionare a clipei.

Fiecare este o lume.

Un moment de frumos, de liniște sau de inspirație, o clipă de bucurie pură, un gest sau un surâs emanând bunătate… și orice nuanță de trăire, sunt un „aici și acum,” un loc, nu doar un simplu „ce” sau „ce fel de.” Iar clipa se simte ca o locație croită la intersecția trecerii prin timp cu spații anume destinate devenirii.

Clipele sunt locuri vii la fel de palpabile ca o floare sau un vis frumos. După ce le-ai inspirat parfumul și strălucirea, toate devin treptat parte din propria alcătuire.

 

There are places and places… as there are people and people. And there is a certain something about each and every one of them.

Each maps the moments in its own unique way. Another and yet another dimension taking birth.

Each is a world in itself.

A moment of beauty, of silence or inspiration, a minute of pure joy, a gesture or smile brimming with kindness… and any hue within life’s rich range of feelings, all are a „here and now,” a place, not just a simple shallow „what” or „what kind of.” And the moments feel as tailored in a certain fashion every time, from vivid intersections of the passing through time with stops and stations meant for becoming.

Each moment in its turn seems a flavorful location, as palpable as a flower or a lovely dream. After breathing in their perfume and shine, they all smoothly become part of  one’s own composition.

Paris, France.

Străzile, orele, pașii…  sentimente felurite alergând prin suflet și ciocnindu-se de gânduri și căutări catifelate. Felul cum bate lumina, cum anumite clădiri sau construcții se înalță minune, modul în care te poartă drumul de-a lungul bulevardelor, ținând și nu neapărat cont de hartă…

Diminețile, serile…  ca povestind neîncetat, parcă stârnind aduceri aminte vagi ușor răscolite. Senzații amestecate, ca un continuu deja vu îmbinat cu o nesfârșită premiere fois. Și veșnicul gând… uf, de-aș putea fi în mai mult locuri în același timp! Străduțe alei, trepte, turnuri… în soare de dup-amiază, apus, răsărit.

Căci lumina… o îmbrățișare colorată de raze împletite cu clipe evadate din timp și zâmbete regăsindu-se.

Dimensiunea spațială reconfigurează subtil curgerea temporală, o restructurează ca printr-o prismă dispersând paradoxal trecerea:  minutele curg ca secunde, iar zilele se simt… săptămâni.

Un repede-nainte valsând tainic cu un ritm-în-reluare senin.

Și ai inspirat… aer de Paris.

 

Paris, France.

The streets, the hours, the steps… fine feelings running around your mind and soul bumping into one another and into thoughts and searches. The way the light falls, the way some building and constructions rise uniquely, the way in which the roads and pavements take you along streets and avenues, in keeping with the map but not necessarily…

Mornings, evenings… like telling endless stories as if rummaging through vague recollections. Mixed sensations, like a continuous deja vu with an unending… premiere fois. Not to mention the always present thought of… well, if only I could be in more places at the same time! Narrow streets, stairs and steps, towers… in the  afternoon sun, at sunset, sunrise.

For the light… a colorful embrace of rays entwined with a sweet string of moments like having escaped time’s prison and smiles having found themselves.

The spatial dimension subtly and sweetly reconfigures the temporal flow, redesigning it… as if through a prism dispersing the continuum in a paradoxical manner: minutes running like seconds, and days felt… like weeks.

A fast-forward secretly waltzing with a slow-motion serene.

Time has yielded… a sense of Paris.

 

Pași de Paris pentru două provocări de săptămâna aceasta având ca temă Locul preferat.

 

Paris steps for two of this week’s challenges

Tuesday Photo Challenge, Week 101 – Place

WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Favorite Place

 

“London is a riddle. Paris is an explanation.”
G.K. Chesterton

 

Continuare de aici.

 

The first part of this post can be read here.

 

Nic❤le

 

 

Nuanțe înstelate…/ Sunny hues, starry blues

 

“Red was ruby, green was fluorescent, yellow was simply incandescent.
Color was life. Color was everything.
Color, you see, was the universal sign of magic.”
― Tahereh Mafi, Furthermore

 

Provocare zâmbind culoare, săptămâna asta, în nuanțe… toate începând cu litera S.

Ocazie de soare splendoare… ca din albastru safir sau verde salvie, sosite aici în final de an, nuanțe sclipind în azuriu de vineri direct dn august de vacanță. Și nu numai.

Și de senin înstelat.

 

😊😊

Cute fun challenge this week, colorfully a..smile, on Cee’s Photography blog,  CFFC- Letter S  (Colors that start with the Letter S – sepia, sea green, silver, sky blue, saffron, salmon, scarlet, steel blue).

I took it as a splendid occasion to play with the hues, as much as I could identify them correctly… sapphire or steel blue, sage green, sandy yellow, saffron, siam… flowing here, end of year days to land in this azure Friday right from August holidays. But not only.

Here they shine, in all their serene waltz. 

 

***

Sage green oleander leaves, with soft pink flower bouquets…

 

Sandy yellow and soft brown mix next to seafoam green waves, light turquoise…

…and sapphire blue depth.

 

More blue, sapphire, steel and silver

…morning steel blue sky and sparkles, afternoon sapphire waves, evening silvery ripples.

 

Then, sweet saffron flower bouquet, a cute yellow orange mix…

…saffron being that fine line of a hue caught between a darker kind of yellow and a lighter kind of orange?!  ¯\_(ツ)_/¯  😊😊

 

Or siam petals… (though siam, like saffron, did feel quite hard to decide on, as some hues… do seem to have their own hues too 😊).

 

And a sweet siam strawberry pendant that I have, in a nice necklace, never ceases to amaze me… its fabulous air. Cute, too.

I would even call this… a seizing or sizzling siam, definitely, well… a bit fabricating hue names, what can I say. 😊

 

I would have loved to have a siam sunset photo, which I do, but quite blurred. Still, instead, a sunset orange setting, dreams’ journey freely far far away…

 

Then silky cream fluff, so so tall… like I had never seen before!

 

O colecție cu aer… mozaic, nuanțe și iar nuanțe. De pași, de timp, de albastru…

Sper că v-a plăcut!

Săptămâna aceasta a fost cu și despre formă, culoare și stele, aranjate ele mister, chiar ca din eter, s-au potrivit. Și va mai fi puțin. Ultima zi din an, să sperăm… sclipire, contur și mult joc. Până atunci…

…zile de final de an frumoase, bucuroase… și dragi!

 

🙂

Well, it seems… quite a mosaic collection, air and blues, for this challenging post dressed in tricky hues. 

I hope you enjoyed it!

This week has been with and about shapes, colors and stars, falling miraculously in their place, like out of the same starry blue, they clicked.  And there will be a bit more too. The last day of the year, hopefully… Sunday sparkles, contours and purple playfulness. But until then…  

…wishing everyone beautiful end of year days, happy and sweet! 

 

Și o melodie satin… să întregească adierea curcubeu de mai sus.

 

 

Also a soft satin song… to match the beauty of the rainbow breeze above.

 

Nic☀le

 

Cute Quotograph… and bright airy ascent

 

 

Cădere în sus, avântare, uitare…

Parisul e o ghicitoare
cu răspunsuri vii luminând la tot pasul

E un gând și un zâmbet,
poezie,

destin?

Și
e treaptă
în cer

ce scrie
pe aer
design mirific

desen minunat

 

****

Falling upwards, ascending, forgetting…

Paris is a fine riddle 
with answers stirring at every bright step

It is a thought and a smile,
a poem,

a destiny?

And
it is steps
in the sky

writing
on air
marvelous drawing

mirific design

 

“He who contemplates the depths of Paris is seized with vertigo.
Nothing is more fantastic. Nothing is more tragic.
Nothing is more sublime.”
― Victor Hugo

 

“To breathe the air of Paris preserves the soul.”
― Victor Hugo, Les Misérables

 

Plimbare – zbor luminos, cu Turnul Eiffel coborând din vara 2015 să deseneze prin aer de iarnă 2017, pentru provocarea cu aripi și avânt de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta.

 

Bright flight today, with the Eiffel Tower photos descending gently from summer 2015 to draw magic and shine through winter 2017 air, for the nice theme on the WordPress Daily Post, Weekly Photo Challenge – Ascend.

 

Va urma…

 

🙂

To be continued…

 

Cute Quotograph… and Barcelona (bluish peek)

 

 

Final de august 2017, o zi puțin gri albăstrui, iar Barcelona sclipea pierdut în zare.

 

End of August 2017, a quite grey day, slightly bluish, and Barcelona was shining dimly on the horizon.

 

O scurtă plimbare, a fost atunci, în așteptarea intrării în Parcul Güell, pe dealul din apropiere, urcând alene și aruncând privirea înspre oraș… Sagrada Família veghind discret, clădiri turn aproape zgâriind norii…

…întindere tăcută și albă parcă legănând timpul.

 

Short unexpected  walk before entering to visit Park Güell, up on the hill, glancing backwards and downwards onto the city… Sagrada Família guarding it shyly, tall buildings almost scraping the clouds…

…silent and  white urban sprawl seeming to be cradling time.

 

Provocarea de pe WordPress Daily Post de săptămâna aceasta are tema Peek (privire scurtă sau pe furiș) ceea ce m-a dus cu gândul la pozele de atunci, înainte de intrarea în parc, făcute din mers, cumva din coada ochiului (și al unui zoom maxim). Privind în jos înspre oraș, apoi în sus spre o casă răsărind în toată eleganța ei verde, vila cu doi trandafiri japonezi roșu aprins lângă fereastră (de care de-abia m-am desprins)…

 

The Daily Post’s Photo Challenge this week is Peek, and me… thinking of the photos taken that day before entering the Park, I realized they were all zoomed-in peeks… of Barcelona seen from up hill, then of an elegant house, a mansion surrounded by a tall stone wall, and of two blazing Japanese roses next to one of its windows ( I really loved those)…

 

…și apoi, chiar și printre tulpinile pinilor, vedere destul de rătăcită a Turnului Glòries (sau Agbar, Turnul Apelor din Barcelona), încercând eu să mă strecor cât mai înspre aproape și clar.

(Adaug un link cu culorile turnului noaptea, pentru cei dornici să vadă, eu nu am reușit să-l zăresc colorat, din păcate.)

 

...and even of the Torre Glòries (or Agbar Tower) zoomingly peeked at by me, from behind some pine trees up on Carmel Hill.  

(I’m adding a link with its colors at night, for those of you who are are curious to see, I didn’t manage to tale photos of its colors.)

 

Și iar, trandafirii japonezi, arzând liniștit acolo sus, lângă casa cea verde.

 

And then again, the two superb Japanese roses burning bright next to the green house.

 

Parcul Güell. O minune verde creată de arhitectul modernist Antonio Gaudi și situată pe colina El Carmel.  Pășeam pe aleile interminabile… ca într-un cadru-studio de film în aer liber, iar fiecare element părea să spună o poveste, șoptind ca de printre meandre de trecere.

 

Park Güell. A green wonder located on Carmel Hill, created by the modernist Catalan architecture, Antoni Gaudi. I was going up and down the endless alleys… almost like on an incredible outdoor film set, and its elements had a quite special feel, almost like whispering a story coming from a meandering time flow. 

 

Turnuri și trepte, alei, galerii, coloane… unele acoperite cu mozaic jucăuș din sticlă colorată.

 

Towers and steps, alleys, galleries, pillars… some covered in playful mosaic plates made of colored glass.  

 

O combinație… și veselă și impunătoare. Grădini cu flori printre palmieri și construcții colorate…

 

A happy mixture, imposing as well. Gardens with their flowers and palms, and colorful constructions…

 

…căsuțe ca de turtă dulce, într-un aer dulce… ca de basm.

 

…like gingerbread houses or cottages in that cute style… fairylike. 

 

Din căsuța cu pereții vopsiți albastru…  privire însorită înspre vis de verde înflorind cerul.

 

From inside the little house, its walls painted blue… dream view of the green outside blooming sky.

 

De-ar fi fost o zi cu soare din plin, fiecare colțișor în parte ar fi explodat în strălucire, ca și în cele câteva momente de aproape senin luminând piatra și bucățile de culoare din mosaicuri… fiecare detaliu și pas.

 

Had it been a full sunny day, every little corner would have burst into shine, like in those several moments with clearer skies and brightness over the stone, the colorful mosaics, each detail and step.

 

I had this perfect dream
Un sueno me envolvio

………………

Let the music play
Make the voices sing
Nace un gran amor
Start the celebration
Ven a mi
And cry
Grita
Come alive
Vive
And shake the foundations from the skies
Shaking all our lives
Barcelona
Such a beautiful horizon
Barcelona
Like a jewel in the sun
Por ti sere gaviota de tu bella mar
Barcelona
Suenan las campanas

………………..

 

(Lovely Freddie Mercury song, the anthem of 1992 Olympics in Spain.)