“The only journey is the one within.” ― Rainer Maria Rilke
Pe alei de culoare
și de liniște caldă
se reflectă tăcerea
ca stingheră, o umbră…
se răsfrâng clipe soare,
în contururi se scaldă
rotunjind amintiri
din senin și secundă
On long alleys of color and of warm soothing silence the reflection of quietness like so lonely, a shadow… echo moments keep falling into contours like islands rounding off recollections from the blue and the rainbow
Printre foșnet și freamăt
de umblare și raze,
glasul pașilor gând
desenând căutare…
înțelesuri miraj
prin deșerturi și oaze,
ca o taină trec umbrele
pe alei de culoare
Through the rustling, the rippling in the search and the sun rays, soft, the voice of deep thoughts draws its winding ways… senses, meanings’ mirage through the deserts, oases, like a secret, the shadows on long alleys of days
“What a miracle life is
and how alike are all souls
when they send their roots down deep
and meet
and are one!” ― Nikos Kazantzakis, Zorba the Greek
„Însorita Grecie… Marea Egee… arhipelagul Insulelor Ciclade… alb-albastra insulă Santorini…”
„Sunny Greece… The Aegean Sea… The Cyclades Islands… Santorini in all its white and blue…”
***
Așa începeau, acum trei ani, cele trei postări publicate de mine călător visător, toate cu același titlu, Zare călătoare. Articole pline ochi și zâmbet, roz, alb, albastru, cu fotografii făcute pe Santorini, iulie 2012.
Așa începe și acum cel de-al 4-lea articol din aceeași serie. Și da, chiar au trecut trei ani deja. Poate ar fi o idee bună să sărbătoresc? Desigur grecește.
Și… de la înălțime!
This is how they all started, the three articles posted by me here, all bearing the same title, Travel Horizons. Articles full of smile and shine, photos taken on Santorini Island, July 2012.
And this is how this also starts now, the 4th article in this series. Yes, and it has been three years already, time does fly. Perhaps it calls for a celebration? Surely Greek style.
And… from splendid Santorini heights!
Articolele au fost subnumite atunci și diferit, în Categorii, și anume Colțuri de vis, Trepte-n paradis și Colțuri de roz. Fiecare s-a vrut cu o temă a sa, bine punctată cu migală, de printre toate peisajele fabuloase fotografiate acolo și destul de greu de categorisit. Atât de multe poze… răsfoindu-le din nou acum, am pățit o rătăceală curat alb-albastră. De tot. 😊
Ca dintr-un sideral complet fermecat, par să fie coborâte acele alocuri atât de la înălțime.
Iar acest articol… se auto-subintitulează desigur, Poartă spre azur.
Each article was also given a certain Category name back then, Dream Corners, Paradise Steps and Pink Spots, each with a certain theme in mind, thoroughly clear cut from among all the fabulous photographs up there, quite hard to categorize. So many photos… browsing again today, I lost my way a little, just reveling in all the blue and the white and the pink bougainvillea petals. 😊
As if from an absolutely charming realm, there seem to have superbly descended those places high up.
And this article now… ought to be entitled, as it almost goes without saying, Doors to the Azure.
Pe parcursul plimbărilor prin Fira sau Oia, pașii, privirile atrag ca un magnet spre în jos, spre Caldera. Însă de cele mai multe ori, prin și dincolo de uși, porți sau gărduțuri elegante. Străjuind și conturând, doar albastru sau alb.
Apusul și marea. Strălucirea.
Azurul.
During mesmerizing walks through Fira and Oia, two cute little towns perched up above the Santorini Caldera, something seemed to continuously redirect my eyes and steps towards the sea. And all that mostly through or beyond doors, gates or small fences, so elegant. Lining and outlining, in their unique blue and white beauty.
The sea at sunset. The shine.
The azure.
Acolo totul este pe culme, oriunde și oricum. Aproape sfidând gravitația. Pe culme și o culme. A strălucirii și splendorii, cel puțin pentru mine, din cât am călătorit și admirat până acum. Pe care, strălucire… m-am străduit să o redau în fotografii, mai ales înainte de apusul soarelui, în jurul orei șase dup-amiaza. Orbitor orizontul, cu acel fascinant dans de lumină și umbră…
…chiar la cea mai dulce înălțime de frumos!
😊
Everything up there is… up there, no matter what or how. Up high, sitting atop of the world. Standing. Almost defying gravity. A pinnacle and an epitome. Of ultimate shine and splendor, at least for me, from what I have traveled and seen so far. Which shine… I did do my best to highlight in the photos posted here, especially that glorious glow right before the sunset, some time around six pm. Blinding horizons, with that dazzling dance of light and shadows… and those cruise ships sailing that rippling blue…
…the uppermost peak of loveliness!
Pentru provocarea de marți pe Dutch goes the Photo! – Înălțime
Și… în spiritul Meșteșugului de miercuri, așa cum era gândită categoria aceasta în primele mele luni de blogging (povesteam eu atunci aici fel de fel de „poate vă mai amintiți,” filme clasice, melodii sau videoclipuri deosebite)…
…acum, poate vă amintiți de Zorba Grecul? Și dansul Sirtaki? Anthony Quinn, în acel film capodoperă. Alb negru, așa-i, dar emanând lumină și spirit la un calibru…
De altfel, poate chiar asta ar trebui să numim, să simțim, minte și inimă, a fi cu adevărat la înălțime.
And in the spirit of the Wednesday Craft, as this category used to be at the beginning of my blog, spring summer 2015 ( going down memory lane, I was, remembering a few of the used-to-be’s somehow, movies, songs, videos that I love)…
…now too, perhaps you remember Zorba the Greek? And the Sirtaki? Anthony Quinn in that masterpiece of a movie. Black and white, yes, but exuding so much of that marvelous spirit and light!
But then again, maybe that is what we should call, and feel, heart and mind, at the top or peak or greatest height of them all.
„Did you say… dance? Come on my boy! Together… „Boss, I have so much to tell you…. „Hey boss, have you ever seen a more splendiferous crash?!… „You can laugh too! Hey, you laugh!!!…
Doar Nicole... 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.