Arhive

Aproapele din depărtări…/ Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels

 

 

Albastrul depărtărilor… și al valurilor… și al dorului de meleaguri însorite.

Este albastrul călătoriilor mele de vacanță. Iar dacă printre ieșirile de vară la mare peste hotare au fost și  Turcia sau Bulgaria sau Spania mai recent, totuși vacanțele în Grecia, și în special insulele grecești, au fost și rămas… regine!

Prima insulă grecească pe care am pus piciorul a fost Skiathos, în 2006, însă doar pentru o zi, o excursie croazieră. Așa-zisul periplu la doi ani în insule a început abia în 2012, cu Santorini, urmat de Zakynthos în 2014 și-apoi Thassos în 2016.

Uneori, da, îmi doresc mult să putem da minunea asta inefabilă de timp frumușel înapoi, selectiv cumva, să mă mai pot transporta câte puțin în acele momente. Acele veri. Poate să mă bucur mai mult. Sau mai altfel. Să fac poze mai bune. Sau să inspir, să admir mai bine… clipele, albastrul, aproapele din depărtări.

 

 

The blue of the horizons… of the waves… of the longing for sunny shores.

It is the blue of my holiday travels. And if among the summer vacations spent abroad were also Turkey, and Bulgaria or Spain more recently, still, the holidays in Greece, and especially the Greek Islands were and still are… king and queen!

The first Greek island that I set foot on was Skiathos in 2006, but only for a day, on a cruise trip. The so- called… every-other-year journeys to Greece started only in 2012, on Santorini, followed by Zakynthos in 2014 and then Thassos, 2016.

There are moments when I wish I could very well turn back this ineffable detail called time, selectively somehow, to be able to be transported miraculously into those moments again. Those summers. Maybe to enjoy myself more, or differently. Maybe to take better photos. To breathe and admire once more those instances, that blue… that faraway closeness.

 

***

Albastrul apelor de pe Thassos, aqua în amestec fermecător cu blue și bluemarin, pe alocuri fâșii strecurate turcoaz…

 

The blue waters on Thassos, that aqua in a charming mix with light blue or darker, here and there  streaks or patches turquoise…

 

…or depărtările azurii, uneori alburii privite dinspre liniștea cumva miniaturală a piscinei și șezlongurilor, lumina aceea extraordinară, aerul sărat, palmierii…

 

Or the misty blue farness, sometimes whitish, gazed at from the quietness of the swimming pool area, feeling like a miniature world, the lounge chairs, that strong silky light, the salty air, the palms…

 

Pe Santorini… miracol albastru adânc. Vestitele cupole, marea oriunde privești în jur și în jos, atunci când vizitezi Fira sau Oia, trepte coborând elegant direct în azur abrupt. Și câteva colțuri… de-o drăgălășenie și căldură complet grecească. Mi s-au lipt de suflet, iar aceste poze sunt ca un talisman. Îmi redeschid fermecat… ca un portal spre acele momente, plimbări pe alei înguste, căsuțe și hoteluri suspendate deasupra calderei într-un vis siniliu.

 

On Santorini… deep blue marvel. The well known blue dome churches, the sea anywhere you look, around and down, when visiting Fira and Oia… steps going down elegantly into abrupt azure. And some corners… so sweet, warm and lovely, that cozy Greek style. They stayed glued to my heart, and these photos… they are almost like a charm. They bring back those days like a dear spell… like a portal towards those moments, long strolls on narrow alleys, among little houses and hotels perched up over the caldera in a deep blue dream.

 

Florile Bougainvilla punctau plimbările în fel de fel de chipuri, terase, balcoane, ferestre, jaluzele, pomi… parcă invadate în mini cascade roz mătăsos.

 

Bougainvilla flowers making any walk a photo paradise, in so many ways… over terraces, balconies, windows, shutters, trees… fluffy pink waterfall and delight.

 

Și Zakynthos. Fluturând liberă fărâme de frumos ici și colo, la fiecare pas…

 

And Zakynthos. Fluttering freely blue dashes of beauty, here and there, at every step…

 

…cu a sa micuță plajă a epavei, ascunsă după un colț uriaș de stâncă în nord vestul insulei, ape însorite albastru lăptos.

 

…with its small Navagio Beach, hidden behind a huge rock wall on the north western part of the island, sunny waters from up there, dense milky blue.

 

Posted for this week’s Lens-Artists Photo Challenge #27: My Travels, a theme by Amy, whose post about her trip to Peru was wonderful to read, and such beautiful photos!

Happy travels 2019!


 

Nic☀le

 

 

 

Reclame

Autumn Quotograph… in summertime hues

 

deep blue longing

 

Și mi-e dor…
De fiecare minut, secundă, fiecare nuanță și adiere de vânt, de albastru…
…dar e încă aici.
În fiecare clipă, secundă, pas…
…și adiere de toamnă.

 

And I long…
for every minute of it, every second, every hue, every gust of wind, and of blue…

…but then again, it’s still here.
In my every minute, and second, my every step..
…and gust of autumn wind.


 

 

 

“You can never be lost

when you learn to get lost

into the blue of the sea..”

Munia Khan

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

“There is a space between man’s imagination and man’s attainment that may only be traversed by his longing.”
Kahlil Gibran, Sand and Foam

Autumn Quotograph… in summertime blue

 

 

“It was a splendid summer morning and it seemed as if nothing could go wrong.”
― John Cheever, The Stories of John Cheever

 

Probabil că unele duminici de octombrie vor fi puțin albăstrite aici…

cu albastru de Thassos, în câteva dintre ultimele fotografii de vară, și… de Nikon.

Povesteam uneori, printre imagini surprinse mai timid, vara și toamna 2015, mai cu încredere peste iarna, poze cu peripeții, mai mari, mai mici, fiecare cu farmecul ei, culminând cu Marea Egee, vara 2016…

Deci, poate duminici puțin albăstrici pe aici!

 

Perhaps some October Sundays here will have blue overtones…

Thassos blue, in only a few of the last summer, and Nikon,  photos.

I was telling here sometimes about my first Nikon pictures, taken a bit shy, summer and autumn 2015, then more confidently in winter, more or less challenging exploits, all the way to the Aegean Sea, summer 2016…

So, maybe a few  sea-colored Sundays! 

 

“Sometimes you’re in the wrong place at the wrong time and what happens is nobody’s fault. You just want to feel bad so you’ll feel better.”
 Rick Yancey, The Infinite Sea

 

“But you’re right about this: Some things, down to the smallest of things, are worth the sum of all things.”
― Rick Yancey, The Infinite Sea

Reverie de topaz…/ Topaz reverie

 

“If you never dream of flying,
then you’ll never wake up with wings.” 
― Natalie Kendall

 

De ani de zile mi-am dorit să hrănesc pescărușii. Din zbor!
Din zborul lor…  rotocoale jucăușe în jurul feribotului brăzdând catifeaua albastră.
Și zborul meu… lăsând gânduri rătăcite undeva în urmă.

 

For years I dreamed of feeding the seagulls. In flight!
Their flight… playful circles around the ferry plowing the blue velvet.
And my flight… leaving stray thoughts far behind.

Dar să-ncepem cu-nceputul. Erau peste tot. Unii răbdători, aliniați ca la start….

 

But first things first. They were everywhere, some lined up very patiently….

 

..iar apoi plutirea, planau, se avântau, strigau, străluceau și… priveau. Curioși tare, dar ochii senini. Era clar că știau povestea mai bine ca mine. Eu… nu știam ce să fac mai întâi, drumul nu durează mult, deci… fuga, fuga.

 

…and then the floating, they were hovering, soaring, crying and… watching. Such curious eyes, but serene. Clearly, they knew the story better than me. I didn’t know what to do first, the ferry trip doesn’t take long so I had to make haste.

 

Ingredientele momentului? Soare puternic, albastru intens, concentrare relaxată, sau invers, și…

 

The moment’s basic ingredients? Much sun, intense blue, focused relaxation, or the other way around, and…

IMG_1621_ed1

 

…pufuleți!

Fără elementul de bază, și anume pufoșeniile ușor sărate, ușor crocante… păi ce, mă băgau ei în seamă?! Iar eu aveam planuri mari.  Să-i și „hrănesc”, să-i și admir cât mai de-aproape… și mai ales, să-i prind în poze. Și poate să pălăvrăgesc cu ei un pic, de ce nu? Și erau de-o finețe…

Credeți că dacă mi-au prins puțin degetele cu ciocul am simțit ceva?! Nici vorbă, se serveau grațios. Eu priveam stânga, dreapta, poate vine vre-unul, iar altul vâjjj… peste pălărie, își prelua pufarinul adulmecat din seninul abrupt.

 

…corn-puff snacks!

Without those salty-crunchy fluffy little snacks… they would have certainly ignored me. And I had big plans. To „feed” them, to admire them closely and… to snatch photos. And maybe to have cute small talk, why not?

And they were so delicate… Do you think that, if they caught my fingers with their beak, I felt anything?! No way, they were so graceful. I looked left, then right, maybe one of them would come, when another one whizzz… would snatch the puff over my head, out of the very blueness.

Deci, poze! Cât mai multe și… mai albastre cu alb! Deși n-aș putea spune că vântul a căzut ușor la pace cu pălăria mea de soare, iar tangajul, razele, vânzoleala de peripeție… deh, nostim de aventuros.

Mi-au plăcut mult cei care se odihneau pe balustradă. Mici statui. Am încercat să-i prind ca fundal cufundat în tăcere, în contrast cu spuma divină pulsând turcoaz.

 

So, photos! Many and… blue and white! Though I couldn’t say the wind and my hat were best friends, and the pitching, the rays, all the fuss of the adventure… well, fun run.

I loved the ones resting on the railing. Miniature statues. I tried to capture them as a background sunk in deep silence, in contrast with the divine foam throbbing turquoise.

Și, am reușit. I-am prins și răs..prins în multe momente, iar ei… m-au desprins de real, cu zborul lor alungit, spărgând perdeaua de lumină și cald, ochii expresivi ațintind drăgălaș și aripi de-o eleganță vecină cu zarea. Și nici vorbă de vreo… exagerare.

 

And, mission accomplished. I managed to take the lovely photos,  and they… managed to untie me from reality, long flight breaking the curtain of light and warmth, cute little eyes, slender wings, elegant like the skyline. And… no exaggeration intended. 

 

Nu doar jumătate de oră, ci patru, cinci ore, pe zi, de-aș putea petrece așa,

tot prea puțin s-ar numi.

 

Not half an hour, but four or five hours a day to be able to spend like that

would still be too little.

Reverie… în alb și albastru topaz, resimțită  ca o pășire într-o lume… pufoasă și caldă.

Curată.

 

White and blue topaz reverie, as if stepping into another world… soft and warm.

Pure.

 

Albastrul se juca cu privirea mea, când de un azur lucios, când de un bleumarin adânc. Un drum de doar câteva zeci de minute, dar de acum,  doar dacă închid puțin ochii, pot auzi murmurul valurilor, pot vedea plutirea… Pot atinge întinderea și zborul.

Apropierea de sosire… nu prea sunt cuvinte. Poate doar că o bucată din sufletul meu este încă acolo, alunecând alb-albastru printre bătăi de aripi și raze.

 

The blue was playing with my look, shiny azure trails, or deep navy blue. Not a very long trip, but now, if I just close my eyes for a few seconds, I can hear the murmur of the waves, I can see the foam… I can touch that expanse and the flight.

The arrival… words fail me. Maybe only the fact that a piece of my heart is still there, sailing snoothly among sun rays and wings.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Valuri rostogolind spuma, sunet de motoare, liniște… secunde perfecte sfidând timpul.

 

Waves swelling the foam, the sound of the engines, peace… precious seconds defying time.

 

Ei bine…

…uf.

 

Intenția mea inițială a fost… reverie în două părți, două felii de albastru, dar apoi m-am gândit, experiența  a fost un tot unitar pentru mine, senzație unică și… legato. Atât de curgătoare…  de aici și frumusețea ei. Așadar… postare plutitoare și mare. Sper doar că v-a plăcut.
🙂
Initially I meant… two-part reverie, two slices of much blue, but then I thought, the experience was a complete whole for me, the sensation unique and… legato. Smooth and so flowy… hence its  serene beauty. That is why… flowy long post. I really hope you enjoyed it.

 

Summer Quotograph… and fabulous blue

 

beautiful beyond

 

Pășind printre pini spre un loc feerie…

***

Drawing near to a wonderful place, pathway guarded by pines…

 

N-am coborât pe plaja aceea micuță, dar albastrul fabulos era peste tot, îl puteai inspira.

***

I didn’t get closer than that, but the fabulous blue was everywhere, you could breathe it.

 

Și mi-am dat seama de-abia azi privind pozele, am inspirat aer de Grecia pentru prima dată exact acum zece ani, iulie 2006. Ei, dar ce mai înseamnă timpul atunci când întinderea elenă e doar… un alt fel de acasă.

***

I realized only today, as I was looking at these photos, that I first stepped on Greek lands ten years ago exactly, July 2006. But then again, what does time mean when the Hellenic horizons are just… another kind of home.

Summer Quotograph… and meaning

 

making lovely sense

 

Valuri de roz
purtate ca vântul
mângâie ziua,
aerul, gândul
dansându-le cald, le-mbracă-n sărut
pictându-mi pe buze
zâmbet tăcut…

~~~

Ripples of color
that go through the air
caress the day,
the wind and my stare
giving them rhythm and warmth, and a kiss
drawing a silent
smile on my lips…

 

“The opposite of Loneliness is not Togetherness , It’s Intimacy”
Richard Bach

De mână cu timpul…/ Taking forever by the hand

 

“Forever is hidden in a moment.”
― Jenim Dibie, The Calligraphy of God

always now

Timpul se rotea, spart în secunde. Clipele, ca niște copii, m-au luat dulce de mână alergând repede repede… spre fărâme secrete de după-amiază, așteptându-ne cald printre pini.

O splendoare! Aerul… albastru, asortat cu mult verde și galben-auriu. Și… piatră albă.

Locul mi-a îmbrățișat privirea, iar minutele păreau că se învârt ca-ntr-un cerc infinit, legănându-mi ușor gândurile. Astăzi îl dura pe mâine, îmbrățișându-l pe ieri.

Plutire moale în lumină de catifea…

***

Time was spinning, broken into seconds. Moments, like sweet playful kids, took me by the hand running towards hidden afternoon crumbs, waiting for us warmly under the pines.

Such a marvel! The air was blue, pierced by green and golden yellow. And… white stone.

The place softly embraced my gaze, and the minutes seemed to revolve like an infinite circle, gently caressing my thoughts. Today was grooming tomorrow, embracing yesterday.

Smooth sway in velvety light…

 

La un moment dat am ridicat privirea și-am zărit conurile! Verdele acelor parcă voia să le-ascundă. Și mă gândesc, locul ăsta are de toate,

…marea și cerul cu albastrul ca de dincolo, verdele viu și ramurile mlădioase, adierea îmbibată în soare… și nuanțe fel de fel, îmbinate moale, dansând cu razele.

Leagănul… mi-a plăcut tare mult! Dădea o senzație de culoare și vis. De multă liniște.

***

At some point I raised my eyes and I saw the pine cones! That green was almost keeping them from curious looks. And I’m thinking… this place has it all,

…the sea and the sky, bluer than ever, the lively green and lovely pine branches, the breeze tasting like sun and… hues and hues, delicately entangled, dancing with the rays.

The rope swing... I loved it! It gave the sensation of color and dream. And much silence.

 

Orizontul… tot acolo, neschimbat și totuși altul. Priveam întrebându-mă unde se termină întinderea și unde încep eu. Înaltul acela nesfârșit nu m-a ajutat să aflu. Deși, în așa magie… te pierzi și te regăsești.

Zarea arunca cu strălucire, alungea elegant umbrele, lumina chipul…

***

The horizon… still there, unchanged but different. I was gazing, wondering where the expanse ends and I begin. But that unending high couldn’t help me decipher the mystery. Though, sunk in such magic… you lose yourself entirely, only to find yourself again.

The skyline was pouring shine, casting elegant shadows, lighting up my face…

 

O după amiază de mult alb… secundele, ca topite în soare dar încremenite în aer.
Alb era timpul, și tot albă strălucirea lui, a clipelor zbor.
Albe petalele povestind cu nisipul și pietrele străjuind plimbarea liniștită…

…de mână cu întotdeauna.

***

An afternoon of much white… the seconds,  like melted in the sun but frozen still in the air.
White was the time, and white was its glow, its moments of flight.
White were the petals whispering  so close to the sand, and the stones guarding the quiet walk…

… holding forever by the hand.

 

Dacă timpul ar putea șopti, cred că mereu ar flutura… „Unde mă căutați? Sunt mereu aici!

🙂

If time could whisper, I believe it would flutter… „Where are you looking for me? I’m always here!